Recenzie: Nu plange sub clar de luna

Recenzie

Mama vitrega a lui Shelby pare sa o urasca de moarte, deoarece incearca sa-i convinga tatal sa o duca intr-o tabara de reeducare imediat ce o prinde saruntandu-se cu noul ei prieten. Ajunsa in Tabara Semilunii dupa un incident pe drum - Shelby fuge in padure pentru a-l gasi pe Austin Bridges, un englez care a fugit - Shelby afla secrete despre acest baiat misterios si fermecator: Austin este un varcolac. Pe masura ce serul pe care doctorul lui Austin i l-a prescris dispare din corpul lui, Austin incearca sa si-l recupereze din biroul administratorului taberei, ceea ce este aproape imposibil, biroul fiind monitorizat cu o camera video. Si de parca nu era destul, tanarul varcolac simte nevoia sa-si potoleasca foamea din ce in ce mai des. In ziua cu luna plina, Austin fuge din tabara, iar Shelby il urmareste. Snsa printr-un accident nefericit, Shelby se rataceste in afara taberei, intr-un pustiu al padurii. In timp ce simte cum o creatura o urmareste prin padure, Shelby isi pierde controlul de sine si cumpatul. Frica de a nu fi trimisa de mama ei la o alta tabara de reeducare, de data asta mult mai severa - Canionul Rosu - o motiveaza pe fata sa incerce sa ajunga in tabara la timp. Va reusi Shelby sa scape din padure si sa nu fie trimisa din Tabara Semilunii? Va reusi oare sa-l intalneasca din nou pe Austin?

Nota: 3/5

Parerea mea

In primul rand, nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu cartea ca s-a si terminat, iar cand am vazut cat de subtire e al doilea volum mi-a picat fata. Imi pare rau ca Heather Davis nu a fost si ea in stare sa scrie mai mult. Oricum, in rest, cartea a fost in regula, doar ca m-a plictisit umpic, pentru ca totul se repeta. I-am dat 3 stele, deoarece nu merita nici mai mult, nici mai putin. Actiunea a mai salvat-o, insa personajele nu au fost deloc bine conturate si citirea acestei carti nu mi-a facut o mare bucurie, cum ar fi trebuit. Nu recomand cartea.