vineri, 12 februarie 2016

Noua pagina de facebook Leda Edge!

A fost deschisa o pagina a colectiei Leda Edge, pe care o puteti accesa dand click aici.

Colecţia LEDA EDGE îți oferă cheia evadării din realitate: o selecţie de titluri YA (şi nu numai) care se citesc cu sufletul la gură şi pe care nu le vei mai lăsa din mână până la ultima filă.  Sub sloganul EVADEAZĂ ÎN FICŢIUNE!, romanele fantasy, SF, romance, contemporary sau mystery – şi excelentele combinaţii dintre aceste genuri – te vor cuceri cu siguranţă. O supercolecție care va reuni numai titluri de cinci stele premiate, ecranizate (sau în curs de ecranizare), bestselleruri şi scrierile de debut ale unor autori incredibil de talentaţi.  Universul LEDA EDGE, deschis tuturor iubitorilor de cărţi, te aşteaptă!


Primele carti care vor aparea la Leda Edge sunt:




Saptamana viitoare va aparea cartea "Mandrie+prejudecata+zombi" de Jane Austen si Seth Graham-Smith.




miercuri, 10 februarie 2016

Currently reading

Iar m-am apucat de doua carti - ceea ce de obicei incerc sa evit -, dar nu prea imi place niciuna, sunt cam plictisita de ele si simt si ca nu ma atrag.

Luminile nordului (Materii intunecate) de Philip Pullman


Am primit aceasta carte acum doi ani de la fosta mea profesoara de romana si ma simt prost ca n-am citit-o pentru ca pe atunci chiar voiam sa o fac. Asa ca m-am apucat de ea si sunt la pagina 60, dar e putin plictisitoare. Ma rog, povestea e promitatoare si lumea este interesanta, asa ca nu o sa ma opresc aici.


Moartea lui Bunny Munro de Nick Cave


Imi place mai mult cartea aceasta. E putin vulgara (putin mai mult, dar nu ma deranjeaza), dar e scrisa destul de ok si m-a intrigat. Sunt tot pe la pagina 60 si e ok pana acum, dar nimic special.

Voi ce mai cititi acum?

sâmbătă, 6 februarie 2016

January Wrap up

  • Stapanul Inelelor, vol #1: Fratia Inelului de J. R. R. Tolkien; 5/5
  • Stapanul Inelelor, vol. #2: Cele doua turnuri de J. R. R. Tolkien; 4/5

Mi-au placut foarte mult aceste doua volume. Ma bucur ca in sfarsit am inceput sa citesc aceasta serie arhicunoscuta.

  • Academia vampirilor, vol. #5: Limitele spiritului de Richelle Mead; 5/5

Ok, asta e un fel de guilty pleasure; e o carte de care nu ar afla nimeni ca o citesc pentru ca e genul ala de carte YA pe care o consider de duzina si de care am reusit sa ma tin departe in ultimul timp. Dar, dupa ce am citit primul volum din Stapanul Inelelor m-am hotarat sa ma reapuc de Academia Vampirilor pentru ca e o lectura foarte usoara, fun, care trece repede si chiar asa a fost. Am citit 350 de pagini intr-o zi pentru ca mi-a placut foarte mult. Singurul motiv pentru care nu am continuat cu urmatorul (si ultimul) volum din serie este acela ca vreau sa o pastrez pentru o perioada in care o sa ma aflu intr-un reading slump.
  • Alte vieti decat a mea de Emanuel Carrere; 1/5
 
Ma jur ca n-am mai citit o carte asa proasta de mult timp. Primele 70 de pagini au fost chiar ok, dar dupa a inceput sa fie extrem, extrem de plictisitoare si a inceput sa ma enerveze pentru ca autorul devenise prea dramatic si facea mare caz din moartea unei persoane de care nici nu ii pasase pana atunci si care nu era apropiata lui. Cartea a fost efectiv inutila si atunci cand am terminat-o am simtit o usurare imensa pentru ca nu va trebui sa mai citesc niciodata ceva scris de acest autor.


Pe aceste carti le-am citit doar in primele doua saptamani ale anului, deoarece dupa a inceput liceul si eu, dupa cum am observat, nu pot sa citesc in timpul liceului (poate pentru ca ma intorc acasa numai pe la 7 in fiecare seara).

Daca ati citit reading challenge-ul meu pentru anul 2016 ati vazut ca vreau sa citesc minim 10 carti care au peste 500 de pagini. Ei bine, luna aceasta am citit trei carti care indeplinesc aceasta conditie, deci sunt inainte. Yay.

duminică, 17 ianuarie 2016

Wish list

In ultimul timp au aparut o multime de carti interesante in Romania, iar pe unele din ele chiar vreau sa le cumpar. Poate descoperiti si voi ceva care va place, daca nu ati auzit inca de ele pana acum.

5. Iti voi darui soarele de Jandy Nelson


Da, ok, recunosc, sunt victima hype-ului. Dar, zau, toata lumea spune despre cartea asta ca e foarte buna si suna chiar bine.

4. Chemarea monstrului de Patrick Ness





Sunt fana a cartilor horror si chiar daca stiu ca aceasta nu este horror, macar vreau ceva scarry, dark. Are niste imagini chiar misto, so I wanna try it.


3. Socul caderii de Nathan Filer




A aparut de ceva vreme aceasta carte, iar eu am vrut de atunci sa o iau, pentru ca pare foarte trista si imi plac genul asta de carti.


2. Calea regilor de Brandon Sanderson


















O sa incerc sa ignor faptul ca au impartit cartea in doua (pentru ca ar fi iesit una de 1400 de pagini, lol). Am citit Ultimul imperiu de Brandon Sanderson si chiar mi-a placut, asa ca e logic ca vreau sa citesc tot ce pot de acest autor, nu?

1. Mostenitoarea focului de Sarah J Maas


Primele doua volume au fost fenomenale, mi-au placut enorm, au multa actiune si plot twist-uri si o ador pe Caelena. Idk I just really want it.

duminică, 10 ianuarie 2016

De ce imi urasc parintii

In momentul in care scriu aceste randuri, nu sunt sigura ca le voi publica sau le voi lasa in blog, sa lancezeasca, sa se piarda. Nu, nu sa se piarda, pentru ca tocmai de aceea le scriu aici - ca sa fie pentru totdeauna. Nu vreau sa uit niciodata starea in care sunt acum, ceea ce simt.

Furie, dispret, durere. Ma simt ca o victima. Furia este mai multa decat durerea, dar nu mai multa decat dispretul.

S-ar putea sa vi se para anormal sa auziti ca aceste trei stari sufletesti sunt indreptate spre/cauzate de parintii mei. Parintii mei, care mi-au dat viata, care ma hranesc in fiecare zi, care ma imbraca si ma trimit la scoala, care uneori ma rasfata. Parintii mei care, atunci cand sunt la capatul puterilor ma ignora, atunci cand sufer, rad, atunci cand am nevoie de ajutor imi intorc spatele si spun "Las', ca stiu eu mai bine."

Sunt doua intamplari, relativ recente, care m-au facut sa-mi schimb parerea pe care o am fata de parintii mei. Inainte sa vi le spun, sa nu va umpleti de prejudecati si sa spuneti ca sunt doar un copil rasfatat care face fite la cea mai mica neplacere.

Pana acum, m-am hotarat sa apas pe butonul "Publicati" (atunci cand voi termina), si nu pentru a asculta lumea cum imi plange de mila, ori ma face copil prost, ci ca sa va arat ca nu orice familie e perfect fericita. Poate ca nu toti credeti asta. Poate ca nimeni nu crede asta. Dar eu am crezut-o.

Era septembrie, 2015, deci acum doar cateva luni. Pentru a treia oara in viata si a doua oara in 2015, am facut entorsa in timp ce jucam baschet la scoala. Imi place foarte mult baschetul si, pana acum doi ani, am jucat constant timp de 4-5 ani. Ma rog. Ideea e ca am facut entorsa in timp ce jucam baschet, la liceu. Orice parinte s-ar enerva in acest caz, pentru ca acum trebuie sa ma ia si sa ma duca la spital, sa plateasca bani, sa ma duca acasa si sa aiba grija de mine, din moment ce nu o sa pot calca pe unul din picioare pentru cel putin o saptamana si jumatate (cazul meu).
Un coleg m-a luat pe sus si m-a dus in clasa, pentru ca mai aveam multe ore la scoala si nu imi era greu sa stau in banca. Ma durea piciorul prea tare ca sa pot calca, dar daca stateam pe scaun si nu ma miscam, nu aveam vreo problema.

Am sunat-o pe mama si i-am zis ce s-a intamplat. As dori sa SUBLINIEZ (defapt, diacriticele au mai mult efect) ca nu era PRIMA FUCKING OARA, deci mama stia ca aveam nevoie de ghips. Totusi, m-a intrebat "Si? Nu poti sa vii acasa?"
-NU, MAMA, NU POT SA VIN ACASA.
Stau la un drum de 40 de minute cu masina de casa, sau de o ora, o ora si jumatate, cu autobuzul. Desigur, autobuzul nu are statie in fata liceului Spiru Haret, deci asta inseamna sa MERG vreo ZECE minute.

Am mentionat ca sunt furioasa, deci scuzati abuzul de diacritice.

A zis ca o sa vorbeasca cu tata, apoi mi-a inchis. Dupa cateva minute, m-a sunat din nou, intrebandu-ma, din nou, daca nu pot sa vin acasa. Era deja ridicol. Atunci, i-am inchis, si l-am sunat pe tata, care a spus sa vin imediat acasa. I-am explicat ca nu pot sa vin, iar apoi mi-a spus (oh, acum vine parte interesanta, wait for it):
-Taraste-te, atunci!
Un moment de liniste acoperit de colegii mei de pe fundal.
-Tata, te rog, zau, vino sa ma iei. Sau pot sa iau un taxi?
-Dar ce sunt eu, taxiul personal? Sau banca? Vino acasa!
Eram deja pe punctul de a plange. Si, credeti-ma, e foarte jenant sa faci asta intr-o clasa plina.
-DAR NU POT!
-Atunci dormi acolo! si mi-a inchis.
Ma jur pe tot ce am mai scump ca asa mi-a spus.
In spatele meu, Iorda, o prietena, m-a intrebat:
-Vrei sa il rog pe tata sa te duca acasa?
Iar colega mea de banca:
-Hai sa punem cheta si sa chemam un taxi.
Evident ca nu aveam de gand sa accept niciuna din aceste idei. Ce dracu, n-avem sa il pun pe tatal prietenei mele sa plece de la serviciu (chiar daca el era in stare sa o faca) si nici pe ei sa imi dea din banii lor.
Ah, inca un lucru de mentionat. Tata lucreaza acasa si, credeti-ma, putea sa plece pentru mine. Nu-i gasiti scuze, va rog, pentru ca nu are.
L-am sunat pe fratele meu, care locuieste la doar cateva statii de liceu si l-am rugat sa ia un taxi si sa vina sa ma ia. Evident, a fost de acord, insa s-a gandit inainte sa il sune pe tata, in speranta ca va rezolva asta. Si a facut-o. Tata a zis sa iau un taxi si sa ma duc la bunica acasa, pentru ca ei, vai aveau sala la ora aia, sa nu cumva sa ii intarzii, doamne.

Ma rog, ca sa inchei, evident ca nu s-au indurat nici sa ma duca la spital; mi-au luat o glezniera de rahat si au sperat sa imi treaca. Fiind a treia oara cand aveam entorsa, mi-a trecut, pentru ca aparent iti trece mai repede cu cat mai multe faci (which makes no sense, but oh well).

Postarea asta devine prea mare, dar trebuie sa va spun si a doua intamplare.

Din cauza transportului in public (banuiesc si eu), m-am ales cu o infectie si am facut laringita acuta. Laringita e o boala ce iti umfla mucoasa laringelui, adica iti apar punctulete albe pe gat si practic nu mai poti sa-ti inghiti nici propria saliva. Mai era si acuta, btw.
M-am dus la scoala, desi nu trebuia (ma rog, aici n-am ce discuta, ai mei m-ar fi lasat sa stau acasa), iar apoi, m-am hotarat sa ma duc la bunica, pentru ca ea de obicei ma face bine foarte repede daca am o raceala, cu toate leacurile lor babesti. Evident, atunci nu stiam ca nu e o simpla raceala, desi ma durea aproape insuportabil gatul. Nu banuiam o boala pentru ca eu in general am gatul foarte sensibil - n-am mai baut un pahar cu apa rece de vreo 3 ani, nici macar vara. Deviez de la subiect, nu? Asa, deci m-am dus la bunica si, dupa ce a vazut ca am febra, m-a dus la doctor in ziua urmatoare si mi s-a pus diagnosticul. Doctorita mi-a dat antibiotic, apoi doua pastile pentru antibiotic (lol) si un tip de pastila pentru durere, care iti amorteste gatul si limba si iti mai ia din durere. Pe pastilele acestea le lua si doctorita in momentul in care mi le-a prescris. Iar despre acestea o sa vorbim.

Mi-am luat doar patru, pentru ca de obicei pastilele de gat nu au niciun efect la mine din cauza sensibilitatii mele. Eh, aia a fost cea mai mare greseala a vietii mele. Mi-am zis ca o sa imi ia parintii mai multe, din moment ce ei pleaca in fiecare zi din casa cu treburi si distractii si, ei bine, stim cu totii ca gasesti o farmacie la fiecare pas in Bucuresti. M-au luat acasa ai mei (hei, sa nu credeti ca au plecat special pentru mine, Doamne fereste, eram doar in drum). Durerea era, hm, cum sa spun, ca un cutit in gat. Desigur, nu am simtit niciodata in gat un cutit, dar sunt convinsa ca asa se simtea. Imi era teribil de sete si eram foarte dezhidratata, dar nu PUTEAM sa beau apa, pentru ca pur si simplu tipam de durere. Era efectiv tortura. Trebuia sa mananc ca sa iau antibioticul, dar nu puteam sa mananc pentru ca ma durea prea tare, dar nu avea cum sa imi treaca durerea daca nu luam antibioticul. Era un cerc strabatut doar de pastilele alea de la doctorita care, surprinzator, faceau minuni.

Dar mi s-au terminat. M-am dus relaxata la tata, care mergea la mall in dimineata aia sa cumpere nu stiu ce, adica efectiv trecea pe langa farmacie. Dar ghiciti ce? A zis nu. Motivele lui? "Las' ca stiu eu, sunt nesanatoase, nu-s bune, ia ce iti zic eu."
Ati citit vreo carte romaneasca cu taranei dinaia de se cred ei destepti, de stiu ei ce-i bine si ce nu, sau ati auzit de proastele din ziua de azi care se cred ele ca au absolvit medicina si ca stiu ce-i mai bine pentru tine? Va dau eu doua exemple. Cititi titlul postarii inca o data.

Am zis, ba, poate stie el ceva, hai sa vad. Si a venit cu rahaturile astea la mine:

http://www.slrmag.co.uk/wp-content/uploads/2012/08/Halls.jpg


Ma jur. Au venit cu pastile mentolate la mine. Aveau trei motive: "Sunt americane!", "Sunt mai scumpe ca restul!" si "Sunt luate din farmacie, nu din supermarket!". Si tampoane poti sa cumperi din farmacie (si da, sunt mai scumpe), asta nu inseamna nimic. Dar aici nici macar nu era vorba de bani. Era vorba de incapatanarea lor, de refuzul de a ma ajuta, desi strateam in fata lor, cu un fular la gat si tremurand din cauza febrei, plangand si rugandu-i sa imi ia  ce le ceream. Le-am si oferit bani, ca sa nu aiba ce zice!

M-am crizat la ei cu un sfert din voce, in timp ce imi venea efectiv sa le dau o palma. In ziua urmatoare, a venit fratele meu acasa cu doua cutii de pastile prescrise de doctorita. A venit, cu autobuzul, din cealalta parte a nenorocitului de Bucuresti, pentru ca stia cat de batuti in cap sunt ai mei.

A fost terapeutic sa scriu aceste randuri. Dar ma simt tot furioasa. Unul din lucrurile care ma indurereaza acum e faptul ca stiu ca, daca parintii ar vedea asta, mi-ar rade in fata si ar zice ca o sa imi treaca.

PS: scuze pentru unele injuraturi.

joi, 7 ianuarie 2016

Mini recenzii #10

Hipster Hitler de James Carr & Archana Kumar
 

Nota mea: 3/5

Parerea mea

"Hipster Hitler" este, evident, o parodie. Un graphic novel cu desene dragute, cu glume bune, pe care l-am citit in cam jumatate de ora pe podeaua de la Carturesti Carusel. M-a amuzat de multe ori, glumele au fost chiar funny, toate glumele de hipster mi-au placut, insa nu stiu, mi s-a parut ca povestea a fost dusa la extrem. Stiu ca o parodie trebuie sa fie la misto, dar un subiect atat de serios precum Adolf Hitler... nu stiu, mi s-a parut ca nu se cuvenea. Mi-a placut, dar in tot timpul in care citeam parca auzeam o voce in capul meu care imi spunea ca nu ar trebui sa rad. Dar probabil ca nu o sa aveti aceeasi problema ca mine.

Misterul crimei fara cadavru de Agatha Christie


Nota mea: 5/5

Parerea mea

A fost prima mea carte Agatha Christie si chiar mi-a placut.
Am ales-o datorita titlului destul de interesant. Descrierea de pe spate spunea ceva de fantome si exorcizari, ceea ce e stupid, pentru ca n-are nicio legatura cu cartea, deci sa nu va pacaliti.

Fiind o carte scurta, am citit-o in doua zile. A fost foarte interesanta si misterioasa, plina de suspans. Chiar mi-a placut modul de scriere al autoarei, m-a tinut captivata. Nu o sa spun nimic legat de poveste, pentru ca nici eu nu stiam nimic si asa e cel mai bine, sa descoperi tu singur, pe parcurs ce citesti. Dar o recomand cu caldura, mi-a placut foarte mult. Chiar vreau sa mai citesc carti de aceasta autoare.

Ion de Liviu Rebreanu



Nota mea: 4/5

Parerea mea

Fiind o carte pentru scoala, obligatorie, clasica, am avut retineri in legatura cu Ion. Multi spuneau ba ca e grea, ba ca e plictisitoare, ba ca nu au reusit sa o termine. Ei bine, nu a fost si cazul meu. Surprinzator, mi-a placut, chiar foarte mult.

Citind Ion, m-am confruntat cu niste personaje cu idealuri stupide. Practic, in fata mea, in loc sa vad paginile cartii, vedeam numai chipul lui Ion, un taran tipic, cu idei de rahat, cu o mentalitate de doi lei si-un cartof, care tot ce voia erau bani si femei. Pe cat de tare m-a dezgustat Ion, pe atat de tare mi-a placut cartea, deoarece am reusit sa intru, catusi de putin, in realitatea tarii noastre, sa vad cum este viata in provincie. Stiu ca suna ignorant din partea mea, dar nu am fost niciodata cu adevarat la tara. Nu am nicio ruda acolo si, deci, nu am intrat intr-o casa taraneasca. Ei bine, Liviu Rebreanu m-a purtat prin Pripas si Jidovita, mi-a aratat cat de neinsemnate sunt vietile lor, cu toate dramele si bucuriile de care au avut parte. Nu consider ca orasenii sunt diferiti, nu ma intelegeti gresit.

Cartea este alcatuita din doua parti: Glasul iubirii si Glasul pamantului. Ma rog, in ordine inversa. Aceste glasuri arata practic cat de indecis e Ion, ca ba vrea bogatie, ba vrea dragoste, dar defapt nu vrea nimic, dar vrea tot. Numai daca ar fi putut sa se hotarasca ce vrea sa obtina, nu? Numai daca ar fi putut sa nu mai fie si el atat de insetat dupa succes si sa stea in banca lui. Sincer, zici ca-i o telenovela romaneasca.

Dar asta nu inseamna ca nu mi-a placut Ion. Din contra, mi s-a parut foarte buna. Nu as incerca sa o bag pe gat adolescentilor, dar as recomanda-o.

duminică, 3 ianuarie 2016

2016 reading challenge

La multi ani!
In anul 2015 mi-am propus sa citesc 50 de carti, ceea ce nu s-a intamplat. M-am hotarat sa nu imi mai fixez un numar, deoarece nu va face decat sa ma streseze. Din cauza liceului si a serialelor, am fost distrasa foarte mult si nu promit ca acest lucru se va schimba. Totusi, vreau sa indeplinesc doua provocari in anul 2016.

1. Sa citesc 10 carti care au peste 500 de pagini.

Motivul? Tocmai acest reading challenge stabilit pe GoodReads m-a impiedicat sa imi citesc cartile groase, facandu-ma sa le prefer pe cele mai mici. Ei bine, m-am hotarat sa schimb acest lucru. Carti ca Stapanul Inelelor si Numele Vantului sunt acum pe lista mea si chiar sper sa le citesc cat mai curand.

2. Sa citesc 3 carti in engleza.

Nice and easy. Citind in engleza, invat engleza. Plus, am o multime de carti in biblioteca in engleza dar pe care le-am evitat. Anul trecut am citit 2 carti si 4 manga. Volumul doi din The Walking Dead: Rise of the Guvernor sau alte carti de A. S. King sunt niste exemple de carti pe care vreau sa le citesc.

Voi v-ati stabilit un numar de carti? Sau aveti vreun challenge diferit?

UPDATE: mi-am fixat un goal de 20 de carti pe GoodReads pentru ca stiu ca o sa il indeplinesc, plus, ma folosesc de GR ca sa tin evidentra cartilor citite. ^.^