Recenzie: Morti pana la apus de Charlaine Harris

Recenzie

Sookie Stackhouse este considerata o nebuna in Bon Temps, locuind la marginea orasului, in vechea - imensa - casa a familiei ei, impreuna cu bunica sa si cu pisica sa. Angajata de Sam Merlotte, slujba ei la Merlotte's Bar este singurul venit in casa Stackhouse. Insa dupa ce mai multe crime apar in linistitul orasel, printre care si bunica lui Sookie e omorata brutal in propria bucatarie, Sookie, fiind telepata si putand sa asculte ganduri, incearca sa gaseasca raspunsuri. Insa, distrasa de misteriosul si fermecatorul vampir Bill, care poate stopa toate gandurile celor dinafara, Sookie are prima sa experineta legata de iubire: un barbat care e gata sa o protejeze oricand are nevoie de asa ceva. Insa orasenii considera ca in a te saruta cu un mort-viu nu este normal, si, astfel, apar primele barfe. Cand Sookie afla cine este asasinul din orasul Bon Temps, care a ucis cu sange rece atatea persoane, este uimita, pentru ca acel om nu numai ca parea si foarte normal, dar traia si alaturi de ea si de prietena ei. In ultimele file ale cartii, bataia dintre cei doi este dusa in cimitirul de langa casa telepatei, unde aceasta aproape moare.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Primul volum din vampirii sudului mi s-a parut pur si simplu genial. Desi toata povestea se invarte in jurul unui singur act, Charlaine Harris reuseste sa adauge destul condiment cartii in asa fel incat sa nu te plictisesti pe parcursul celor 400 de pagini ale cartii. Ma bucur ca am avut ocazia sa pun mana pe "Morti pana la apus" si sa intru in universul lui Sookie, pentru ca, o data ce ai gustat putin din povestea telepatei, nu te mai poti opri. Recomand tuturor cartea aceasta si sper doar ca si urmatoarele volume se vor ridica la aceeasi inaltime, pentru ca Charlaine Harris, cu tot cu talentul ei desavarsit, promite multe.