Recenzie: Fahrenheit 451 de Ray Bradbury

Recenzie

 

Protagonistul acestei carti este Guy Montag, un pompier obisnuit si un om trecut de varsta tineretii, care se considera fericit in lumea in care traieste. In fiecare zi, fara nici un repros, Guy isi face treaba de pompier si, in loc sa stinga incendiile din orasul lui, el le aprinde. Cu ce scop? Sa arda toate cartile ramase, pana la ultima pagina. Insa, cand el o intalneste pe Clarissa, viata lui este data peste cap. Desi este o eleva la scoala, aceasta pare ca a trecut deja prin viata si, devenind o rutina, aceasta se intalneste cu Guy in fiecare zi, reusind sa se faca remarcata de acesta. 

*SPOILER*

Incet, Guy realizeaza ca faptul ca arde cartile nu este deloc benefic si incepe sa le stranga, ascunzandu-le in propria casa si riscand enorm. Dupa ce Clarissa este omorata de stat, Guy se hotaraste sa ia masuri, masuri ce-l vor costa libertatea si linistea. Devine un razvratit.

Nota mea: 3/5

Parerea mea

'Fahrenheit 451' este narata la persoana intai, astfel ca privim intreaga poveste din ochii lui Montag. Am avut ocazia sa citesc gandurile lui si, credeti-ma, nu au fost putine, insa uneori simteam ca gandim exact la fel si ca actionam asemanator. M-am atasat mult de Montag, pentru ca stia cum sa se descurce in situatiile-limita si, totusi, simtea frica. Insa, dupa parerea mea, personajul cel mai important este Clarissa, pentru ca daca nu ar fi fost ea, Montag nu ar fi vazut niciodata realitatea si ar fi continuat sa fie pompier. Din pacate, pentru Clarissa, sa fii diferit nu este intotdeauna bine, iar politia stia acest lucru.

Personajul care m-a enervat cel mai tare a fost de departe Mildred, sotia lui Montag. Aceasta imi dadea senzatia ca este nebuna si nu comunica deloc cu Montag, plus ca incerca mereu sa-i cauzeze probleme, iar ca o sotie nu ar fi trebuit sa faca asta. In rest, acest roman a avut relativ putine personaje si autorul nu s-a concentrat pe relatiile dintre ele atat cat, consider eu, trebuia. Oricum, am avut ocazia sa-l 'cunosc' foarte bine pe Montag.

Ceea ce m-a convins pe mine sa citesc aceasta carte este povestea originala, care mi s-a parut si foarte interesanta - sa arzi cartile, deoarece reprezinta un pericol pentru societate. Mie una imi place foarte mult sa citesc, asa ca am simtit ca am parte de o tortura - ca sa zic asa - cand citeam cum pompierii ard incetul cu incetul fiecare carte. Ma bucur ca Montag a vazut ca acest lucru este gresit si ca a actionat in consecinta, un lucru pe care multi oameni nu l-ar fi facut. In opinia mea, aceasta carte m-a invatat faptul ca nu trebuie sa accept mereu ce mi se zice si sa am propria parere. Autorul a evidentiat acest lucru foarte bine, ceea ce mi-a placut. Din fericire insa, in zilele noastre nu sunt aceleasi reguli, pentru ca, altfel, as fi ajuns precum Clarissa.

Totusi, mi s-au parut ca au existat si anumite lipsuri: pompierii ardeau intreaga casa daca gaseau doua carti in ea, o risipa fara folos. Am considerat ca, in aceasta privinta, Ray Bradbury nu a avut dreptate. Insa probabil ca nimanui nu i-ar fi fost atat de frica de pompieri, daca ar fi scapat basma curata. Apoi, mai este si faptul ca, trei sferturi din carte, daca nu si mai mult, reprezinta numai si numai gandurile lui Montag, astfel ca, desi este destul de scurta, 'Fahrenheit 451' este si plictisitoare. Montag contempla prea mult asupra a tot ce se petrecea in jurul lui si semana mai mult un filozof, decat un om obisnuit. Daca aceasta carte s-ar fi petrecut intr-un ritm putin mai alert, ar fi fost perfecta.

In concluzie, recomand aceasta carte mai ales pentru ideea ei inedita, pentru personajele deosebite si pentru atmosfera trista ce o inconjoara, dar care te acapareaza incetul cu incetul. Desi mie nu mi s-a parut extraordinara, voua poate sa va placa, asa ca merita sa incercati.