A new book! Whaaat?

Acum ceva timp am primit un mail de la Razvan si am fost foarte incantata sa aflu ca a scris o carte si ca are nevoie de putin ajutor. Ei bine, acest autor 'proaspat' cauta o editura la noi in tara, asa ca hai sa-l ajutam sa fie acceptat! Raspanditi si voi vestea, daca doriti, pentru ca dupa ce am stat putin de vorba cu el, mi-am dat seama ca e de treaba. Cartea lui suna foarte, foarte misto. E in gen urban fantasy. Plus ca pana acum n-am regretat ca am incercat cartile autorilor romani, si sunt sigura ca nici de data asta n-am sa o fac.

Am sa las mai jos rezumatul cartii. Sper sa va placa si cititi-l pana la capat pentru ca, am mai spus, e foarte misto. Razvan doreste sa imparta cu noi si primele doua capitole ale cartii, asa ca daca sunteti curiosi, doar lasati un comentariu si vin curand cu o noua postare! :D

„Numele meu este Dominic. Până nu demult , am fost și eu un adolescent normal. Mergeam la școală în fiecare zi, aveam o prietenă de care m-am despărțit și ieșeam aproape zilnic în oraș. Totul s-a schimbat într-o seară... Credeam că va fi încă una din acele nopți pierdute în club. Nici nu mă gândeam cât de mult mă înșelam. Când m-am trezit a doua zi, nu mai aveam nicio amintire legată de noaptea precedentă. La școală am aflat de la prietenul meu cel mai bun, Andrei, că una dintre colegele noastre a dispărut. Amalia era fosta mea și am petrecut cu ea în club. Frânturi din amintiri au apărut atunci în fața ochilor mei. Am văzut-o pe Amalia plecând cu un tip misterios, înalt, palid la față și cu ochi negri. Șirul de amintiri bizare a continuat cu imaginea unui câine negru care mă urmărea și m-a atacat. Apoi, după ce am fost la un concert de-al vărului meu împreună cu Ema, fata pe care o plăceam, am făcut o descoperire macabră... Viața mea s-a schimbat la 180 de grade. Restul amintirilor mi s-au arătat sub forma unui vis. Am văzut o femeie cu pielea albă care m-a mușcat de gât și m-a lăsat să mor. Trei fete m-au ajutat atunci. Toate indiciile arătau către Ema, iar ea era plecată din oraș. Atât eu, cât și Andrei aproape că am fost omorâți de un câine negru aidoma celui pe care l-am văzut când am plecat din club. Am uitat să pomenesc lucrurile ciudate care se întâmplau cu mine: auzul și mirosul erau la un cu totul alt nivel față de obicei, iar temperaturile negative nu reprezentau nicio problemă. După ce am pus câinele pe fugă, am căutat-o pe Ema. Iar căutările noastre ne-au dus spre un sat uitat de lume, unde urma să aflăm adevărul despre lumea în care trăiam. Fantomele, vrăjitoarele, magia... Toate aceste lucruri erau cât se poate de reale. Și eu mă schimbam. Deveneam un cetățean cu acte în regulă a lumii supranaturale. Cel mai înfiorător lucru nu era transformarea prin care treceam, ci dușmanii noi pe care mi i-am făcut. Eram prins într-o cursă contra cronometru în care premiul cel mare îl reprezenta chiar viața mea. Dacă am scris aceste rânduri nu înseamnă neapărat că sunt în viață...”

Cine e pentru?