Mini recenzii #1

Am observat ca mai multi bloggeri au ales sa faca o singura postare cu mai multe mini-recenzii, dupa ce termina cateva carti. Initial, nu aveam de gand sa fac asta, insa cum am ramas in urma, de data asta am sa o fac. Desigur, nu o sa ma rezum - de acum incolo - numai la mini-recenzii. Dar asa macar ajung la zi cu ele.

Daca as ramane de Gayle Forman

Mia este o violoncelistă talentată în vârstă de 17 ani, cu o familie iubitoare şi un prieten minunat, Adam. Ea nu trebuie decât să aleagă dacă va merge la New York pentru a studia la Julliard sau dacă va rămâne în Oregon cu cei dragi. Însă într-o dimineaţă cu ninsoare, totul se schimbă, iar decizia pe care brusc trebuie să o ia este dramatică şi dureroasă. Mia îşi pierde părinţii şi fratele mai mic într-un accident rutier, şi, cu toate că nu îşi aminteşte momentul impactului, ea îi poate vedea pe cei din jur şi pe sine. Romanul este scris la persoana întâi, Mia evocă evenimente din viaţa sa, descrie ceea ce vede şi aude în spital, deşi nu poate simţi nimic şi este din ce în ce mai slăbită. Dragostea pentru cei rămaşi în viaţă şi pentru Adam şi pasiunea pentru muzica clasică vor determina alegerea pe care tânara o face la final. "Dacă aş rămâne" atinge teme importante, despre viaţă, moarte şi despre cum totul se poate schimba iremediabil într-o secundă. Cartea este inspirată de o tragedie reală.

Parerea mea

Ai putea spune ca recenzia contine spoilere :)

In clipa in care am pus mana pe aceasta carte, aveam asteptari mari. Toata lumea spune ca 'Daca as ramane' este extraordinara si buna, insa mie nu mi-a placut. Da, stiu ca e inspirata dintr-o tragedie adevarata, insa mie nu mi s-a parut deloc asa profunda, cum trebuia sa fie. Scrisul autoarei m-a plictisit si nu m-a captivat nici un moment, iar singurul lucru care mi-a placut, a fost inceputul. Pe tot parcursul cartii, aflam despre trecutul Miei, despre iubitul ei, despre familie, insa mi se parea ca nu am nevoie sa stiu asta; put si simplu m-a plictisit. Am crezut ca intreg romanul se bazeaza pe mai mult decat o zi - doua in coma in care Mia trebuie sa se decida daca moare sau nu. Plus ca sfarsitul e in TOTALITATE previzibil! Puteam sa spun fara sa citesc cartea ca Mia o sa traiasca, ce naiba?

Nota mea: 1,5/5

Inainte sa adorm de S. J. Watson

Are 47 de ani şi e scriitoare. Se trezeşte în fiecare dimineaţă neştiind unde se află. O formă rară de amnezie o împiedică să reţină informaţii mai mult de 24 de ore. Crede că are cu 20 de ani puţin, că este singură şi că are întreaga viaţă înainte. Dar descoperă că locuieşte cu soţul ei, Ben şi că majoritatea deciziilor importante din viaţa sa au fost deja luate. Doctorul ei o sfătuieşte să ţină un jurnal care o ajută să-şi recompună amintirile de la o zi la alta. Dar într-o zi deschide jurnalul şi citeşte: "Să nu ai niciodată încredere în Ben".
Oare ce tip de accident a adus-o în această stare?
În cine să aibă încredere?
De ce ar minţi-o Ben?
O cheamă Christine. Jurnalul vieţii ei se numeşte Înainte să adorm.
Ai intrat deja în viaţa ei.

Parerea mea

'Inainte sa adorm' este o carte antrenanta si deosebita, plina de secrete si mister, care pe mine m-a surprins placut si m-a facut sa o imbratisez pentru cat de buna a fost. Intr-adevar, a avut si o mica problema, insa toate la timpul lor.


Cel mai mult mi-a placut ca, fata de alte carti care incep brusc si nu stim nimic despre personaje, a fost faptul ca nici Christine nu stia nimic despre ea insasi. Nu se simtea in largul ei in propria casa si cu propriul sot. Si cumva m-am regasit in ea, mi-a placut foarte mult felul cum ne relata emotiile ei si ma facea sa simt ca e una cu mine. Suna destul de ciuat? Ca sa intelegeti, trebuie sa cititi cartea. De fapt, trebuie oricum sa cititi cartea.


Singura mea problema e ca trei sferturi din carte a fost ocupata de jurnalul lui Christine, in care era relatata fiecare zi din viata ei, timp de cateva saptamani. Insa fiecare zi incepea la fel, cu 'cine sunt? unde ma aflu?' si aceleasi intrebari zilnic, iar asta devenea destul de enervant si plictisitor. Insa felul cum isi amintea, incetul cu incetul, lucrurile din trecut, a ajuns sa ma tina in suspans si mi-a placut foarte mult. Deci per total, cartea este una buna si merita citita!

Nota mea: 4/5

Carrie de Stephen King

Carrie, Carrietta White, este o adolescenta timida si retrasa, care, din copilarie, indura persecutiile si ironiile colegilor de clasa. Umilintele la care o supun devin pentru ea o tortura mentala din care simte ca nu mai poate iesi. Mai mult, este si victima fanatismului religios al mamei sale, o fiinta violenta si brutala.

Cand disperarea interioara ajunge la apogeu, Carrie isi redescopera o putere inspaimantatoare – telekinezia – care o transforma intr-un demon razbunator. Caci poate sa miste, sa arunce, sa zdrobeasca si sa incendieze orice de la distanta.

Parerea mea

Stephen King chiar e autor? Mie 'Carrie' mi s-a parut o carte prost-scrisa de un adolescent in timpul pubertatii, in pauza de dinainte de ora de romana. Nici nu o pot numi carte! Cum sa scrii ceva atat de prost? In primul rand, nu stiu de ce lumea spune ca e horror, pentru ca nu e horror. In al doilea rand, pe parcursul cartii gasesti paranteze cu gandurile unor personaje, doar ca sunt scrise de parca n-ai vedea tastatura. O sa exemplific cu un citat: "(CARRIE iisuse nu s-o omor CARRIE nu vroiam s-o omor CARRIEbilly eu nu CARRIE vreau s-CARRIEo vad CA) ". E copiat perfect identic. O fi vina traducatorului? Nu stiu. Stiu ca ar fi trebuie sa fie de efect si chestii de genul, dar chiar nu putea gasi ceva mai bun? In rest, povestea a fost draguta, dar fiind prost scrisa, nu a contat. 'Carrie' este o carte plictisitoare si de prost-gust, oricum numai nu horror. Sincer, nu cred ca mai vreau sa citesc Stephen King. Ever.

Nota mea: (se poate 0?) 1/5

Matase si sabie de Kay Meyer

Nugua nu a întâlnit nici o altă fiinţă omenească. Niciodată. Ea creşte printre dragoni, până când dragonii dispar fără urmă. Aşa începe lunga ei căutare în depărtările Chinei. Într-o lume străină pentru ea, se va întâlni cu magicieni nemuritori, cu luptători cu sabia zburători - şi cu Niccolo, un băiat cu ochii aurii. Şi el este în căutare. De sute de ani, poporul său locuieşte pe un nor, sus în atmosferă. Dar Poporul Norilor este ameninţat cu dispariţia. Niccolo a fost trimis să găsească o substanţă misterioasă fără de care poporul său nu poate trai: respiraţia dragonilor dispăruţi.

Parerea mea

Cartea asta a inceput in forta si mi-a placut foarte mult, insa in cele din urma a devenit prea copilaroasa si plictisitoare - exact cum ma asteptam. Din pacate, nu a fost pe gustul meu, chiar daca actiunea s-a petrecut - in mare parte - in China, una dintre tarile mele preferate. Personajele au fost bine conturate si mi-a placut in special 'Sopot de Vant' (nume ciudat, huh?), pentru ca era o fata inteligenta si puternica. Insa sfarsitul a fost plictisitor si mi-am pierdut interesul fata de aceasta carte. Insa, datorita maratonului, am reusit sa o termin si, per total, a fost o carte frumoasa, chiar si cu micile ei probleme. Nu stiu, totusi, daca am sa continui seria prea curand.

Nota mea: 2,5/5