Recenzie: "...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul" de Oliviu Craznic

Recenzie

Povestea incepe cand protagonistul cartii, Arthur de Seragens, este invitat la nunta marchizei Josephine. Alaturi de curajosul si inteligentul lui prieten din copilarie, Raoul de Vincennes acesta se indreapta spre Castelul Ultimelor Turnuri. Insa curand afla nimic nu e ceea ce pare si nu a fost chemat acolo pentru a bea vin si pentru a sarbatori; imediat dupa nunta, oamenii incep sa se imbolnaveasca. Le apar umflaturi mari pe tot corpul si lumea se panicheaza, portile se inchid, iar cosmarul incepe sa se dezlantuie. Intre timp, neamtul cu care Arthur si Vincennes se imprietenisera - Von Walter - moare si apare cateva nopti mai tarziu la usa lui Arhur, implorand sa fie lasat sa intre. Insa nu apare ca un om normal, ci ca un cadavru. Personajele mai au cateva intalniri neplacute cu morti-vii si, in curand, prizonierii din Castelul Ultimelor Turnuri incep sa descopere secretele ce au fost ascunse cu mare grija si sunt nevoiti sa se infrunte cu vampiri, nelapsi, strigoi si demoni, precum si cu alte fiinte cu adevarat infricosatoare. Sfarsitul este unul extrem de surprinzator.

Cartea "...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul" este a treia carte horror pe care am citit-o si, desi ma asteptam sa fie destul de dura, recunosc ca m-a zguduit un pic. Mi-a placut faptul ca, slava Domnului, Arthur nu a fost un neinfricat ce a scapat din tot fara nici o zgarietura si si-a salvat iubirea vietii lui. Nu, acesta a aratat semne de slabiciune - confuzie, teama - si chiar mi s-a parut ca ma aseman cu el. Adica, cui nu ii putea fi teama in acel moment?! Poate doar Inchizitorul. De Guy inspira incredere si in acelasi timp teama si a fost unul dintre singurii care au supravietuit pana la sfarsit.

Momentele in care Arthur si ceilalti "tovarasi de suferinta" s-au intalnit cu nelapsi au fost cele mai tensionate. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca aceasta carte nu a fost catusi de putin previzibila. Sfarsitul, cum am mai spus, m-a luat prin surprindere si m-a lasat cu gura cascata. Sunt obisnuita cu carti cu final fericit - urasc finalurile fericite - si ma bucur atunci cand dau de carti deosebite, iesite din comun. Am auzit la multi oameni ca autorii romani sunt subestimati. Nu am auzit pe cineva sa subestimeze un autor roman. Si nici nu as intelege cum s-ar putea face asa ceva. Oliviu Craznic, in opinia mea, este un scriitor foarte talentat.

Sper ca v-am convins ca aceasta carte merita citita. Plina de actiune, suspans si horror, aventura la care protagonistul cartii este una efectiv de neuitat.

Nota mea: 5/5 categoric!