Recenzie: Harry Potter si Printul Semipur de J. K. Rowling

Atentie! Recenzia contine spoilere!

Recenzie

Ma apropii din ce in ce mai mult de inevitabilul si ingrozitorul sfarsit al acestei serii, acestei comori create de Rowling. Noul volum ne-a afundat si mai mult in povestea plina de suspans a lui Harry Potter, un copil nascut pentru a ucide.

Lumea este terorizata de aparitia lui Cap-de-Mort, care acum s-a dat in vileag si este hotarat sa distruga intreaga lume - si pe cea vrajitoreasca, si pe cea "normala", ca sa spun asa. Insa Cap-de-Mort isi doreste sa ucida o singura persoana, persoana care l-a impiedicat sa faca ce isi propusese de mic de pe timpul in care era la Hogwarts si parea doar un student inocent. Cu timpul, Harry afla cat mai multe detalii ale copilariei lui Tom Cruplud cu ajutorul lui Dumbledore si afla care este singura sansa de a-l omori pe cel mai puternic vrajitor vazut vreodata. Pentru Harry, totul pare imposibil, insa ii are alaturi pe bunii lui prieteni, Ron si Hermione, care sunt pregatiti sa-si dea viata pentru a-l invinge pe Cap-de-Mort. Insa acestia se indoiesc ca Harry are dreptate atunci cand acesta incepe sa creada ca Draco Reacredinta, dusmanul lui de la Hogwarts, este un Devorator al Mortii, pregatit sa paseasca pe urmele tatalui sau.

Insa sfarsitul este unul extrem de tragic. Devoratorii Mortii, in frunte cu Plesneala, reusesc sa-l rapuna pe unul dintre cei mai puternici vrajitori ai tuturor timpurilor, Albus Dumedore, si sa preia controlul asupra vietii lui Harry, care se prabuseste in neant din ce in mai repede.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Ma asteptam ca aceasta carte sa ma impresioneze exact la fel de mult cum a facut-o Ordinul Pheonix, insa nu s-a intamplat asa. Eu, care m-am obisnuit cu ritmul alert si captivant al seriei, am parcurs cu greu cartea. Ritmul actiunii a fost extrem de incetinit si ajunsesem sa ma plictisesc, mai ales la fazele in care Harry se ducea in biroul lui Dumbledore. Erau interesante, insa abia asteptam sa se intample ceva. Am asteptat destul de mult, insa am primit ceea ce am vrut. Sfarsitul m-a dat pe spate si a reusit - din nou -  sa-mi scoata cateva lacrimi si sa ma faca sa ud filele cartii. Moartea lui Dumbledore a fost cu totul neasteptata si, pana la inmormantare, mi-a fost imposibil sa cred ca directorul, ultimul "parinte" al lui Harry, murise. Insa si mai neasteptata si complet uimitoare a fost si tradarea rusinoasa a lui Severus Plesneala, personajul in care aveam cea mai multa incredere. Faptul ca Plesneala l-a ucis pe Dumbledore a fost foarte socant si nu ma asteptam la asa ceva. Exact ce a spus si Hermione, in a cincea carte: "...daca in Dumbledore nu putem avea incredere, atunci nu putem avea incredere in nimeni!". Asa ca am avut incredere in Dumbledore si acesta la randul lui in Plesneala, care l-a ucis fara remuscari. Duh.

Sincer, eu inca sper la (inca) o pacaleala. Niste prietene mi-au spus sa am incredere in Plesneala. Poate Dumbledore traieste. Nu vreau sa-mi fac sperante desarte - asa cum am facut cu Sirius -, insa instinctul imi spune sa am in continuare incredere in Plesneala si, mai ales, in batranul Dumbledore.

Cat despre film, nu am nimic de comentat; a fost mult, mult mai in regula decat cel anterior.