Recenzie: Harry Potter si Talismanele Mortii de J. K. Rowling

 Atentie! Recenzia contine spoilere nu numai din ultima carte, ci din toata seria.

S-a terminat. Harry Potter, cea mai emotionanta si captivanta serie de pana acum s-a terminat. Nici macar nu este corect! De ce, de ce trebuia Rowling sa scrie atat de bine, sa ma faca dependenta pentru ca mai apoi sa incheie seria?! Si de ce sa-mi omoare personajele mele preferate, pe Sirius, pe Dumbledore, Moody, Plesneala, Fred, Lupin si Tonks?!

 Sfarsitul a fost unul extrem de emotionant. Am plans si nu m-am mai putut opri la gandul ca nu il voi mai intalni niciodata pe Harry sau pe Plesneala. Sincer acum, doar 7 carti nu sunt indeajuns pentru creierul meu dependent si obsedat care cauta cu disperare ceva bun! Am depasit recordul meu personal de citit si am depasit recordul meu personal la plans cu aceasta serie. Nu am mai plans niciodata la vreo carte, pana acum, cand a murit Sirius, cand a murit Dobby si cand a murit Fred. Si nu este vorba numai despre moarte. Este vorba despre intreaga poveste a lui Harry, una foarte trista si dramatica. A trait intr-o nisa noua ani si, cand a trebuit sa infrunte pericolul, nu a aratat nici umpic de teama. Iar asta m-a impresionat.

Acum, sa ma limitez doar la cartea a 7-a, ultima. Sincer, mai marcanta a fost a 5-a, insa in mod categoric nu voi spune ca aceasta nu mi-a placut. Nu stiu ce naiba cauta Ron acolo, nu era nici prea curajos, nici inteligent si nu dadea dovada nici de o abilitate incredibila de a face vraji. Pe langa ca i-a abandonat pe cei mai buni prieteni ai sai la nevoie si a fost un las. Insa despre Hermione am o parere mult mai buna. Fata a fost curajoasa si extrem de inteligenta. A putut sa scape si din cele mai periculoase situatii si i-a salvat pe Harry si pe Ron de atatea ori! Cat despre Harry, mi se pare ca a evoluat enorm. Ce-i drept, nici el nu dadea dovada cum ca ar avea putin creier, insa in a saptea carte si-a dat seama imediat unde sunt horcruxurile. In fine, imediat cum a avut vreun indiciu.

Nu am inteles un singur lucru. Daca Tom isi dorea atat de mult sa scape de Incuiati si de Sange-Mali, de ce nu a facut-o direct?! Cu un blestem dinala de al lui ar fi omorat orice Incuiat extrem de usor. Plus ca isi lasa Devoratorii sa faca ei partea periculoasa si grea in locul lui si in schimb nu facea decat sa-i omoare cu sange rece. Despre intreaga poveste, nu am nimic de adaugat. Toata povestea a fost extrem de bine gandita si uneori ma intreb daca Rowling a improvizat pe loc sau s-a gandit de la inceput la cum se va termina seria? Adica, de exemplu, cu Hotoaica. A facut, tocmai din Piatra Filozofala, in asa fel incat Harry sa nu o poata deschide cu pielea sau doar s-a nimerit? Si sunt multe, multe alte detalii care, la inceput, ti se pare lipsite de importanta si in cele din urma se dovedesc a fi cruciale.

Bun, si acum sfarsitul. Oh, God. Lupta la Hogwarts. Vorba lui Neville, parca e o Apocalipsa. Atmosfera a fost atat de tensionata, parca simteam ca inca ma aflu acolo, ca sunt la Hogwarts si ma lupt si eu alaturi de studenti. Si, frate, Tom chiar era super-puternic! Adica daca nu era Harry, putea sa arunce efectiv in aer toata Terra! Pacat ca l-au facut o semi-reptila, puteau sa-l faca Chuck Norris si mergea perfect. Ah, si Neville a fost atat de curajos! Mi-a placut faza in care a spus ca Buni a scapat din mainile Devoratorilor. Ha, sa-mi fi vazut fata.

Oricum, faza e ca s-a terminaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat si imi pare atat de raaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau! *I know, I'm a freak*

Si citeam despre felul cum au murit Plesneala si Fred, in interior eram asa:

...iar pe exterior, asa:

Seria asta, categoric, merita 10 stele din 5.

Si, ca pentru final, am gasit un clip chiar tare! Vizionati-l, e amuzant.