Recenzie (la cea mai buna carte din istorie): Harry Potter si Ordinul Pheonix de J.K. Rowling

 Atentie! Recenzia contine spoilere!

Nu voi face rezumatul, pentru ca oricum va fi o recenzie lunga.

Parerea mea

Cea mai lunga (si mai extraordinara, incredibila, magnifica, perfecta) carte a seriei Harry Potter m-a facut sa plang. Nu m-am putut opri din citit si nici nu am vrut, pentru ca Joanne are atat de mult talent, incat seria asta nici nu merita un sfarsit. Am iubit fiecare moment din carte si, inainte sa ma apuc de Harry Potter, ma gandeam "cum poate sa aiba o carte atat de mult si sa nu ma plictiseasca?" si mi s-a dovedit. Cele opt sute de pagini m-au tinut captivata pana la sfarsit. Se observa foarte usor cum toate personajele evolueaza (desigur, inafara de Harry x_x) o data cu fiecare carte si film, iar pericolele cresc, mai ales pentru ca acum Cap-de-mort s-a intors si este hotarat sa-l faca pe Harry sa sufere si sa-l omoare.

Filmul

WTF?? Ala nu se numeste film! A fost cea mai stupida si ignoranta chestie pe care am vazut-o! Da, da, stiu ca unii au vazut si filmul si li s-a parut extraordinar, dar dupa ce citesti si cartea... devine enervant rau de tot. Este imposibil, intr-adevar, sa bagi toate detaliile unei carti atat de lungi in doua ore de film, insa e chiar aiurea ca au sarit peste detalii importante. Nu stiu, mi s-a parut prea aiurea filmul, lucrurile nu s-au intamplat in nici un caz intr-o ordine cronologica, s-au sarit peste multe momente importante si au incheiat instantaneu filmul. Si momentul in care Sirius a murit, acela a fost momentul care m-a facut sa plang ca o idioata o ora intreaga (nu filmul m-a facut sa plang, ci cartea, desigur), iar aia imediat au incheiat filmul, fara sa mai arate suferinta lui Harry. Nu mureau daca puneau un minut cand plangea. Serios, arata asa... mai sentimental (nu ma ascultati, sunt traumatizata pe viata).

Luna Lovegood trebuia sa fie o ciudata de care nu stie nimeni, insa in film tipa chiar era draguta si in nici un caz ciudata - desi actrita era destul de buna, a reusit sa salveze umpic fazele in care trebuia sa para ciuata. Imi place parul ei.
Momentele cu Plesneala erau cele mai tari si in film nu au acordat mai mult de... 2 minute? Trebuiau sa fie intense! Si cu Pensivul lui Dumbledore cum ramaneeee? Nu a vazut momente din copilarie in mintea lui Plesneala, ci in pensiv. Ah, e ridicol.

Cartea

Am avut si la carte nemultumiri.

Pentru inceput, moartea lui Sirius (scuze daca ati citit si nu stiati, dar am spus ca dau spoilere!). Autoarea nu prea... s-a concentrat pe asta. Adica mi s-a parut ca, desi Harry Potter suferea mult, nu o arata. Adica serios acum, poate Harry a trecut prin multe, dar nu pot sa cred ca un baiat de cincisprezece ani isi poate ascunde atat de mult durerea pe care o pricinuie moartea ultimei rude ramase...ei bine... inafara de matusa-nesuferita-ignoranta-dezagreeabila Petunia. Grr.
Ah, ce rau imi pare ca a murit Sirius! Din cauza lui am plans ataaaaaaaaat de mult, am simtit ca eu am ramas singura, nu Harry! Adica tot anul numai in Sirius a avut incredere si acum a disparut, iar Harry nu mai are cui sa-si exprime ingrijorarile - inafara de Dumbledore si mult iubitii lui prieteni.
O alta nemultumire ar fi ca unele personaje apar prea rar. Adica asta as fi preferat rau, dar nu spun ca e un defect al cartii. Doar ca, de exemplu, Remus Lupin e un personaj foarte de treaba care tine mult la Harry. Si nu prea apare. La fel si Sirius, doar ca acum a disparut pe veeeeeeci :( A, si Moody. Moody e chiar de treaba :D
Dar, in schimb, ma bucur ca a aparut Severus Plesneala mai des. Severus pare asa... de treaba. Mai ales dupa ce am aflat ca tatal lui Harry il tortura. Sincer, Plesneala a devenit acum personajul meu preferat, din moment ce Sirius a muriiiiiiiit :(
Gata, gata. Mai bine ma opresc. Cineva, un servetel?

Ahaha, banuiesc ca nu trebuie sa mai spun ce nota ii dau.

Cine a citit toata recenzia... ma mir ca a reusit ;)