Adry din nou ne-a dat o mana de ajutor.<3
Iti multu...
Mda. Nu am voie sa zic asta, asa mi-a zis! :))
Oricum, de la fragmentelul acesta porneste toaata povestea. Tot.
Este inceputul cartii Cicada, intriga ca sa spun asa. Sper sa va placa.:D
Enjoy. ^.^
Adultii stateau inghesuiti aproape unul de altul, vorbind incet vorbind incet cu expresii confuze si ingrjiorate intiparite pe fete.
- Ce se intampla acolo? zise David dand din cap spre adultii care susoteau.
Bunicul s-a oprit din vorbit pentru un moment si a privit spre noi, lumina focului sclipea in ochii lui si ii facea sprancenele stufoase sa arunce umbre aproape malefice pe fruntea lui.
Andrew m-a inghiontit:
- Pitico, du-te acolo si trage cu ureche pentru mine.
N-am avut ocazia. Bunicul ne-a facut semn cu mana, indincandu-ne ca vroia ca toti sa venim si sa ascultam ce avea de zis. I-am urmat pe restul, cu mainile in buzunarele de la spate si m-am asezat langa bunicul.
- Andrew, Blair, voi toti, ati mai fost in spatele pasunii recenzi, in afara de azi? Bunicul inca mai avea coatele pe genunchi, ochelarii cocotati pe nas si acele umbre ale unei priviri malefice pe frunte.
- Nu, domnule, am raspuns toti la unison.
- Humph, s-a uitat in jos la foc apoi pe deasupra flacarilor la ceilalti adulti. Mama si bunica aveau privirile vag alarmate. Tatal lui Everett, domnul Forster, o versiune mai batrana a fiului sau, se uita prerplex si arunca o privire in dreapta spre tatal voinic si mama blonda si draguta a lui David. Domnul si doamna Hargrave aratau exact asa cum te asteptai sa arate. David a mostenit curajul de la tatal sau si aspectul de la mama sa.
- Ei bine, vorbi domnul Hargrave dupa un moment, cine altcineva ar fi putut sa faca asta?
- Ce este, bunicule? Cine a facut ce? Curiozitatea a pus stapanire pe mine. Bunicul reprezenta siguranta mea. Niciodata nu a trebuit sa ma ascund in umbre cand era el prin preajma. Niciodata nu a trebuit sa stau in spatele propriei incertitudini. El era singura persoana care ma intelegea in totalitate.
Bunicul mi-a aruncat o privire apoi a privit in ochii banuitori si caprui ai lui Andrew.
- Este un cerc in lanul de grau. Ochii lui sustineau privirea lui Andrew intr-un mod de parca ei ar comunica fara cuvinte.
- Unde? In care parte a spatelui pasunii? Vocea lui Andrew era atat de joasa, de parca ar fi simtit groaza crescanda dinauntrul meu.
Ochii bunicului s-au intors spre mine:
- Langa paduricea care Blair pretinde ca e bantuita. S-a uitat in jos la focul mocnit ce ardea si am simtit o schimbare ( stanjenitoare ) printre adulti. Eram in hamber noaptea trecuta, verificand caii...Privirea lui ramasese pe focul mocnit. Am auzit ceva ce suna ca si un elicopter in spatele pasunii. Cand am iesit afara din hambar, am vazut ceva ce arata ca un elicopter survoland deasupra padurii bantuite a lui Blair...luminand un anumit punct de acolo. A arauncat un bat in foc si a privit catre ceilalti adulti. Stateau impietriti cu ochii inca la bunicul. M-am dus in casa sa-mi iau pusca. Cand m-am intors, disparuse. Si-a clatinat capul. Nu am nici o idee ce a fost aia. Cand am calarit pana acolo ieri dimineata, era acel cerc in lanul de grau. Nu stiu ce a putut sa-l faca.
Vocea lui se stinse.
Remember? :>
It looks terrific, Lovely Sabrii! <3
RăspundețiȘtergere~Belle
Weeeee m-a lasat in suspans nui corect esti rea:)) super fracmenutl nu mai suport ma duc eu la librarie sa o public
RăspundețiȘtergereEh ar fi o mica problema aceea cas falita momentan:)) eh deci sunt condamnata sa astept hmm sau as outea sa iau bani lu tata pentru noua masina :))) dar cred ca ma face el carte pe mine:))
RăspundețiȘtergere