Citate pure si/sau perfecte

Heeei, in ultima vreme s-au strans cateva citate pe care simt nevoia sa le impart cu voi; unele sunt justificate, unele nejustificate. Va rog, cititi-l macar pe primul. E genial, e tot ce vreau eu sa spun. Enjoy!

"Nu voiam sa vad cum iubita mea si femeia aleasa de mine pentru frumusetea ei se va desface sau, cu ajutorul unei foarfeci, va fi desfacuta. O piatra de caldaram care se cuibarise in ea si-n acelasi timp va tasni din trupul ei, acea piatra de caldaram care niciodata nu va mai putea intra prin aceeasi deschidere in trupul ei. Si-apoi toate acele gemete de disperare, acele tipete de durere, tot acel sange, acele mucozitati, dar mai ales vulnerabilitatea mea la imaginea distrugerii sau a vatamarii pentru un timp indelungat a frumusetii, si dezgustul meu fata de aceasta, si remuscarea mea, neputinta mea, neputinta mea, protestul meu si dorinta mea de "inlocuire", asta este: in numele copilului strecurat spre afara, dorinta mea de-a nu fi obligat sa traiesc si dinaintea rupturii produse de capul meu impins catre exterior." -Rosu ucigas de Jeroen Brouwers

"Una dintre pancartele protestatarilor îmi atrage atenția. Homosexualitatea este lucrarea diavolului, scrie pe ea. Și din nou mă gândesc că oamenii recurg la diavol când vor să rezume lucrurile de care se tem. Cauza și efectul sunt inversate. Diavolul nu obligă pe nimeni să facă ceva. Oamenii fac anumite lucruri și pe urmă dau vina pe diavol." - Zi de zi de David Levithan

 "Cartile sunt asemenea unor fluturi. [...] Dar cartea nu are o singura pereche de aripi, ci sute, ca un semn ca ea te poate duce nu doar din floare-n floare in aceasta lume glorioasa, ci in sute de lumi locuite.Unele dintre ele seamana mult cu cea in care traim, altele sunt populate de fiinte care nu ni se arata decat in vide" -A patra inima de Mircea Cartarescu

"She was still crying as she dragged him into the storage room. The body left a trail of blood and chunks of brain on the carpet. Another mess to clean up." -Suffer the children de Craig DiLouie

Si, daca tot v-am lasat niste piese de arta, m-am gandit sa va las mai jos o melodie care m-a facut sa innebunesc. E perfecta, iar videoclipul este bestial (ahhh si ce bun e tipul ala, God).

PS: nu uitati ca sunt doua concursuri active pe blog, le gasiti aici!

Cel de-al doilea concurs! :)

Desi si acest concurs este cel mai special, nu se poate sa fie la fel de special ca primul cel mai special, pentru ca atunci nu ar fi speciale.

O sa ma prefac ca am avut o introducere de om normal si o sa continui!
Dupa cum am promis, am venit cu al doilea concurs aniversar al blogului. Daca nu stiati deja, implinim doi ani. Ah, ce bine suna. Frateeee, au trecut doi ani. Acum realizez.

Premiul: cartea "Britannia Road 22" de Amanda Hodgkinson, in varianta in romana, evident, paperback. Am pus aici si coperta din strainatate pentru ca mi se pare ca arata extraordinar.

Ce trebuie sa faceti?
-sa fiti abonati prin GFC sau mail
-sa dati share pe facebook/twitter/blog
-sa comentati la una din recenziile mele (de preferat un pic recente, pentru ca-s mai bine si sigur o sa va placa mai mult - sau deloc -, dar puteti la oricare)
-daca aduceti un nou follower primiti 10 intrari in plus

Cum va inscrieti?
Lasati un comentariu cu toate informatiile de mai sus la aceasta postare.

Cand se termina?
15 mai. 2014, daca nu stiti in ce an suntem (eu nu prea stiu si am nevoie mereu de lamurire)

V-AM PLICTISIT?
Nu cred. Hihi, ce interesanta pare cartea, acum nu mai vreau sa o dau. <3 :( Va suparati daca particip si eu?:))

Currently reading

Nu stiu daca voi stiti dar eu, in general, am o problema cu cititul; ma apuc de prea multe carti odata. Sunt foarte mandra de mine ca nu mi s-a mai intamplat de anul trecut, dar iar am pierdut controlul; nu stiu de ce mi se intampla in perioada asta a anului, dar asa e. Prea mult stres, prea putin chef de lectura si dorinta de a ma apuc de altceva. Bine, acum nu e chiar asa.

OK, deci prima carte pe care o citesc e si prima pe care am inceput-o, si anume "Romanul adolescentului miop" de Mircea Eliade. Mi-a placut foarte mult inceputul, dar eu o citeam pe ebook si, dupa ceva timp, mi s-a blocat rau ebook-ul si mi-a pierit tot cheful. Alaltaieri am incercat din nou si a mers, asa ca m-am reapucat, dar sper sa o termin pana pe 20 mai, sau cand e termenul limita. Cum am mai spus, imi place pana acum.

A doua carte pe care o citesc e "Zile birmaneze" de George Orwell si, funny story, am citit cate putin zilele trecute si ma asteptam sa fiu la pagina 50 sau ceva de genul, iar apoi m-am uitat si am vazut 116. M-am intors cateva pagini, poate sarisem din greseala. Nope. Asa zboara pe langa tine cartile lui Orwell. Intr-un fel e trist.

Ultima carte pe care o citesc este "The strange case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde" si o citesc in engleza, dar o citesc foarte incet, pentru ca e grea si vreau sa fiu sigura ca inteleg fiecare propozitie. Mai am putin, 40 de pagini, dar merge incet rau; ma fortez sa citesc in jur de 20 de pagini pe zi si nu stiu de ce. E chiar interesanta si m-a captivat pana acum. Heh, vom vedea.

Cam asta e ceea ce citesc eu. N-am nici un plan dupa, dar cred ca dupa ce le termin pe astea trei - fara sa mai incep altele!! - nu o sa mai citesc nimic. Gen... nimic. Fratilor, e aproape mai. APROAPE MAI.
Exameneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee:((((

Scuze. Dar asa imi tipa constiinta pe dinauntru.
VOI ce mai cititi?

Review: Suffer the children by Craig DiLouie

English

I received this book free from the Simon & Schuster publishing in exchange of a honest review. Thank you very much!

Review

A strange (this word is not even near to what I want to express) syndrom has taken over the world. Herod, as people called it, killed all the children that haven't reached puberty. Everybody is mourning, the time seems like it stopped passing. Unfortunately, the bodies are rotting. The kids have to be buried, which is a very difficult thing to do; especially when there are milions of children and the parents don't want to say their goodbyes.
But, just like a gift from God, the kids are revived. They go back home, to their parents. But something is wrong with them. They crave for blood and, if they don't get it, they will die again and their bodies will rot again. So, how far will the parents go?
Oh, let me tell you. They will go all the way so 'till the end.

My rating: 5/5

My thoughts

This book was terrifyingly beautiful; the idea of this book was to show everybody how far a parent will go for their children and that they will do anything that stands in their power. After Herod took over their lives and destroyed their world, every parent used the syndrome as an ally. When they found out that blood was the medicine that could cure every kid, everybody adapted to this thing. People start to donate, to sell and to trade blood for services; Money became worthless and so blood took its place; all that mattered was another hour to spend with your kid. One pint meant two hours of being alive. When you think of it, it is just horrifying. 

Firstly, I really liked the narration. I prefer the first person, but DiLouie's writing style made me devour the book, made me want more and, even though I read a lot of books, this is the only one that made me constantly feel sorry for reading more; I just didn't want to finish it, to finish the story. I never read a book like this. 

Secondly, what made "Suffer the children" so disturbing was the details; think about it: all the children are dead. The economy will fall forever; what about peditricians, toy stores, schools? Nobody bothered to think of that, they just thought "I need more blood to feed my kid with". That's why my favourite character was David, a doctor. He didn't have kids. He didn't had to sacrifice himself and his wife and his kinsmen just to keep a body from not rotting.

Thirdly, I know that the concept of a syndrome that turns children into vampires is not very realistic, but it didn't feel like that. While I was reading, everything felt real. I was sitting at a table, in a caffee shop, and when I glanced over I saw two kids with their parents and, for a second - and that second was amazing -, they were actually dead. A book that makes you feel that... you can't deny it, is a good book.

Finally, what I loved most about this book was the atmosphere. It's just like the silence before the storm. Just like that. In the first hundred of pages, we get to know the world and the characters. But after the shit hit the van... nothing was like before, not anymore.

Romana

Recenzie

Un ciudat sindrom a preluat controlul asupra lumii. Herod, cum oamenii il numesc, a omorat toti copiii ce nu au ajuns inca la pubertate. Toata lumea e in doliu, timpul pare ca s-a oprit in loc. Din pacate, corpurile copiilor putrezesc. Copiii trebuie sa fie ingropati, iar acest lucru este destul de greu de facut; in special cand sunt milioane in toata lumea, iar parintii nu vor sa-si ia la revedere.
Dar, ca si un cadou de la Dumnezeu, copiii sunt inviati. Se intorc acasa, la parintii lor. Dar ceva e in neregula cu ei. Poftesc la sange si, daca nu il primesc, mor din nou. Deci, cat de departe vor ajunge parintii lor?
Oh, lasati-ma sa va spun. Vor merge pana la capat.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Cartea asta a fost infiorator de frumoasa; ideea acestui concept era de a resta vointa parintilor de a face orice pentru copiii lor. Dupa ce Herod a preluat controlul asupra vietilor lor si le-a distrus lumea, fiecare parinte s-a folosit de sindrom drept un aliat. Cand au aflat faptul ca sangele este tratamentul care ar putea vindeca orice copil, toata lumea s-a adaptat la acest lucru. Oamenii au inceput sa doneze, sa vanda si sa dea la schimb sange pentru servicii; banii au ramas fara valoare, asa ca sangele le-a luat locul; tot ce mai conta era inca o ora petrecuta cu copilul tau. Un litru insemna doua ore de viata. Cand te gandesti in modul asta, este pursi simplu infricosator.

In primul rand, mi-a placut foarte mult naratiunea. Prefer la persoana intai, insa stilul de scriere al lui DiLouie m-a facut sa devor cartea, m-a facut sa-mi doresc mai mult si, desi am citit o multime de carti, aceasta este singura care m-a facut sa-mi para rau, in mod constant, ca citeam mai mult; nu voiam sa o termin, nu voiam sa termin povestea. N-am citit niciodata o carte ca asta.

In al doilea rand, ceea ce au facut cartea "Suffer the children" atat de rascolitoare au fost detaliile; ganditi-va, toti copiii sunt morti. Economia se va prabusi pentru totdeauna; ce se va intampla cu pediatricienii, cu magazinele de jucarii, cu scolile? Nimeni nu s-a mai obosit sa se gandeasca la asta, ei au gandit doar "Am nevoie mai mult sange pentru a-mi hrani copilul". Tocmai de aceea personajul meu preferat a fost David, un doctor. El nu a trebuit sa se sacrifice, pe el, pe sotia lui si pe rudele lui, doar pentru a tine un corp sa nu putrezeasca.

In al treilea rand, stiu ca (,) conceptul unui sindrom care transforma toti copiii in vampiri nu e foarte realistic, insa chiar nu s-a simtit asa. In timp ce citeam, totul pare real. Stateam la o masa, intr-o cafenea, si cand m-am uitat in jur am vazut doi copii cu parintii lor si, pentru o secunda - si acea secunda a fost extraordinara -, ei chiar erau morti. O carte care te face sa simti asta... nu poti sa negi asta, este o carte buna.

In sfarsit, ceea ce mi-a placut cel mai mult la aceasta carte a fost atmosfera. Exact ca linistea de dinaintea furtunii. Exact asa. In primele o suta de pagini, suntem introdusi lumii si cunoastem personajele. Dar dupa ce totul a luat-o razna... nimic nu avea sa mai fie ca inainte.

Concursul cel mai special dintre cele mai speciale (if that makes sense)

Primul concurs aniversar este unul sponsorizat de Libraria Online Libris.

Libris a fost primul meu sponsor, care a intrat direct in sufletul meu. Nu numai ca e cea mai comoda librarie online, dar are si transport gratuit si sunt o multime de promotii acolo. Cred ca de la Libris am cea mai mare colectie de carti. Si asta e parerea mea sincera; nimeni nu m-a pus sa spun asta.

Trecand peste palavrageala mea, m-am gandit sa organizez un concurs artistic, care sa va fie pe placul vostru chiar mai mult decat pe al meu. Plus ca nu se poate numi "cel mai special"... daca nu e, nu?

Premiul: un voucher de 30 de lei. Uau. Deja ma gandesc ce m-as rasfata cu el, daca as castiga. Dar stati linistiti. Nu veti fi amenintati de mine.:)

Ce trebuie sa faceti?
Puteti sa participati cu o fotografie, o opera literara (in proza/versuri de maximum 2 pagini) sau un desen. Sincer, chiar orice. Daca vreti sa participati cu o cutie de chibrituri, puteti. Bine, hai sa nu exageram.
Ce sa prezentati? Starea voastra sufleteasca din perioada asta. Poate sa fie bucurie, tristete, nostalgie, exaltare, nearabdare... aveti din ce alege. Sunt destule stari sufletesti. Sunt chiar curioasa cum va simtiti voi!

Cum va inscrieti?
Un simplu comentariu aici cu numele si un email la adresa "sabrina8_dulcik@yahoo.com" (chiar trebuie sa-mi schimb adresa, zau) cu numele si GFC-ul/ mail-ul cu care urmariti blogul meu. Evident, email-ul trebuie sa contina si creatia voastra, ca sa va pot valida inscrierea.

Cand se termina?
Ma gandeam sa nu-l fac foarte lung, dar nici sa va grabesc. Pana pe 5 mai, adica luni, dupa vacanta aia prelungita.

V-am plictisit?
LA MULTI ANI BLOGULUUUUI <3

Doi ani, mii de carti (bine nu chiar dar stiti voi, are efect)

Update:
-primul concurs
-al doilea concurs

Luna asta se implinesc cei doi ani ai acestui blog si sunt ataaat de mandra de mine ca nu am lipsit niciodata de pe blog mai mult de o luna (si asta s-a intamplat doar anul asta!), am scris mereu cu placere si am citit entuziasmata comentariile voastre. Am trecut prin urcusuri si coborasuri, am primit sponsorizari si am colaborat cu mai mult oameni; pe scurt, am facut ceea ce imi place.

Pentru ca niciodata nu citesc posturile aniversare si ma plictisesc teribil, am sa sar peste asta. Vreau sa le multumesc mult tuturor cititorilor mei. Serios. Fara voi nu as fi continuat. Voi insemnati totul.

M-am gandit sa pun si niste statistici, poate va intereseaza. Nu stiu, pur si simplu imi place mie sa ma laud cu ele.

84496 de vizualizari de pagina
253 de persoane interesate
692 de postari
3206 comentarii (aici e partea voastra, va multumesc mult!!!)

Anul asta am avut o alta mare realizare, si anume canalul meu de YouTube, unde am 92 de subscriberi. Multu! :)

Scopul postarii asteia e, u know, sa anunt sarbatorirea. O sa fac concursuri, atat pe YT cat si pe blog, iar la postarea asta o sa apara update-uri unde o sa las link-uri cu concursurile care vor aparea. V-am pregatit suprize. Stay tunned!

Recenzie video: Rosu ucigas de Jeroen Brouwers (i wanna cry)

Dude, cartea asta m-a lasat speechless. Daca nu cititi cartea asta, viata voastra nu va fi implinita

PS: ce am facut eu e o prostie fata de ce a scris tipul asta. E recenzia perf.

The Chocolate Book Tag!

Salut, cititori! Ma gandeam sa aduc leapsa asta de pe Youtube, nu stiu daca cineva din Romania a facut-o deja si, daca a facut-o, imi pare rau, eu n-am vazut!:)
Okay, deci tot ce trebuie sa faci e sa alegi cate o carte pentru fiecare categorie.

Ciocolata neagra - o carte care are un subiect intunecat (abuz, violenta, viol, moarte, singuratate etc.)

Nu cred ca exista carte mai potrivita!

Ciocolata alba - o lectura amuzanta sau vesela

Am citit-o acum multa vreme si imi amintesc ca mi-a placut foarte mult.

Ciocolata cu lapte - o carte despre care s-a vorbit multa vreme si pe care mori de nerabdare sa o citesti

M-am tinut departe de film doar ca sa citesc cartea inainte!

Ciocolata cu caramel - o carte care te-a facut sa te topesti in interior in timp ce o citeai

Nici macar nu stiu de ce mi-a placut asa mult. Dar mi-a ramas la inima. <3

Kit-Kat fara wafer - o carte care te-a suprins de curand

Nu ma asteptam sa fie asa profunda!

Snickers - o carte de care, cand auzi, innebunesti

DA, STIU! Coperta e oribila si pentru asta ii urasc pe cei de la Tritonic, dar cartea este fenomenala, iar Armstrong este primul meu autor favorit. Cand ii va fi publicata urmatoarea carte (probably never), cred ca o sa-mi iau 10 exemplare. Duuh.

Ciocolata calda cu crema si bezele - la ce carte ai apela daca ai dori o lectura confortanta?

Nu stiu, probabil mi-as cumpara Lola si baiatul din vecini, pentru ca eu nu prea recitesc carti, iar despre Anna am vorbit mai sus, deci va dati seama ce impresie mi-a lasat Stephenie Perkins (chiar daca, din nou, coperta e urata!).

Cutie cu ciocolata - care serie crezi tu ca are o mare varietate si cate putin din toate.

Vampirii Sudului de Charlaine Harris. Cred ca tipa asta a inclus acolo aproape orice fiinta supranaturala ever.

OK, am sa dau leapsa mai departe lor:
iri
Anca
Rose
Adry
Andreea
furelise
dar nu ezitati s-o preluati si voi!

Cartile secolului XX - leapsa

Heeei cititori, azi am venit cu o leapsa pe care am primit-o de la iri, multumesc mult!
Tot ce trebuie sa faci e sa alegi o carte pentru fiecare deceniu al secolului XX, din cate am inteles nu trebuie sa fi citit toate cartile, dar eu m-am straduit si am cautat pana in strafundurile Goodreads-ului. Mai greu pentru prima jumatate a secolului. Din toate cartile astea, doar cele de la puncturile 3 si 8 nu prea mi-au placut, dar nici n-au fost rele.
OK, enjoy.

1. 1900 - 1909: Cainele din Baskerville de Sherlock Holmes

2. 1910 - 1919: Peter Pan de J. M. Barrie

3. 1920 - 1929: Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald

4. 1930 - 1039: Aspidistra sa traiasca! de George Orwell (nu m-am putut abtine)

5. 1940 - 1949: Cismigiu et comp. de Grigore Bajenaru

6. 1950 - 1959: De veghe in lanul de secara de J. D. Salinger

7. 1960 - 1969: Sa ucizi o pasare cantatoare de Harper Lee

8. 1970 - 1979: Sfasierea Cerului de Ursula K. Le Guin

9. 1980 - 1989: Rosu ucigas de Jeroen Brouwers (recent citita; FENOMENALA!)

10. 1990 - 1999: Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky

Dau leapsa mai departe:
Monicai
lui Adry

Vad ca restul ati primit-o, dar, daca nu, luati-o. Si lasati mai jos link-urile!
pwp

Recenzie: Jurnalul unui batran nebun de Junichiro Tanizaki

Recenzie

Batranul Utsugi are 78 de ani, astfel ca a acceptat demult ideea de a muri; ba, mai mult, chiar isi doreste sa moara, sa scape de suferintele varstei lui inaintate si sa ajunga intr-un loc mai bun. Astfel, pe parcursul a mai multe pagini, acesta isi cauta chiar locul de odihna vesnica, mormantul. Insa "nebunia" acestuia - care este indicata de titlu - este evidentiata prin faptul ca doreste sa incalce traditiile japoneze si sa blasfemieze cultura lor - sa puna o statuia care va lua forma frumoasei Satsuko, sotia fiului sau mostenitor.

Nota mea: 4/5

Parerea mea

Tanizaki ne prezinta un personaj bolnav atat fizic, cat si psihic. Utsugi are dureri foarte mari zilnic si, desi este insotit permanent de o sora medicala si este consultat in fiecare luna, nu reuseste sa scape de ele decat prin medicamente. Familia acestuia l-a convins sa incerce diferite proceduri medicale, insa nici una nu a dat roade. Nici una ortodoxa, ce-i drept.

Pana cand realizeaza ca s-a indragostit de Satsuko, sotia fiului lui. Hai sa ne oprim o secunda si sa ne gandim cat de bolnav suna asta. Am fost un pic terifiata de faptul ca un batran chiar poate sa gandeasca asta, dar, in acelasi timp, am fost si intrigata si mi-am dorit sa aflu sfarsitul povestii amoroase.

 Din moment ce intreaga carte este scrisa la persoana intai, evenimentele au fost relatate in mod subiectiv, de catre Utsugi. Sa afli ca el se excita doar la vederea talpilor lui Satsuko, sa afli cat de rau poate sa o insele pe sotia lui si, de asemenea, sa-l tradeze pe fiul lui... a fost diferit. Modul in care a fost scrisa cartea mi-a placut foarte mult. Tanizaki a fost atent la detalii si a construit foarte bine lumea din jurul batranului nebun. Am avut o singura problema - ce-i drept, destul de mare -, si anume faptul ca aceasta carte s-a terminat brusc, abrupt, fara nici o avertizare. Batranul a murit, sau a trait in continuare multi ani? Ce s-a intamplat cu Satsuko, cu ceilalti? Mai degraba s-a terminat undeva foarte aproape de punctul culminant, neavand o incheiere, un final bine scris. Asta lasa un final deschis cartii si imi pot imagina chiar eu ceea ce se intampla. Dar stiu ca sfarsitul acesta asa brusc este justificat de faptul ca batranul Utsugi nu a mai putut scrie in jurnal si, astfel, nu avea cum sa fie terminat jurnalul.

In concluzie, este o carte frumoasa. Povestea ciudata si interesanta a unui batran pervers, impletita cu cultura si cu traditia japoneza sub forma unui jurnal scris realist si captivant. Recomand.

Rascoala mea impotriva cartilor proaste.

Aveam de gand sa scriu postarea asta de mult prea mult timp ca sa mai astept. Si stiu ca, dupa aceasta postare, majoritatea o sa va luati de mine. Daca nu vreti sa vedeti cum o sa va ranesc cartile si sufletul, nu mai cititi.

OK.

Nu stiu daca voi ati observat, dar in genul asta, young adult, au aparut anume tipare pe care noi le numim clisee. Ne luam de o carte si spunem ca e cliseica doar pentru ca nu ne-a placut noua si, in schimb, refuzam sa admitem ca si cartea noastra preferata se incadreaza in categoria mai sus-numita. Am inceput sa ma satur de cartile astea de duzina, cu povesti proaste, care sunt scrise doar de dragul de a fi scrise si de a zice "sunt autor". Vreau sa invat ceva din cartile pe care le citesc, vreau sa simt ca am iesit, dintr-o lume imaginara, mai desteapta, mai profunda, mai atenta, mai cultivata. Nu sa ma apuc sa "fangirl".

Fata care se indragosteste de superiorul ei

De cate ori nu ati intalnit o carte in care fata se indragosteste de superiorul ei si tine totul ascuns mereu, dar in cele din urma se afla? In Divergent, Tris se indragosteste de Four. In Academia Vampirilor, Rose se indragosteste de Dimitri. In Micutele Mincinoase, Aria il doreste pe Ezra. Vreti sa mai continui?
Nu spun ca este ceva rau. Din contra, este interesant sa citesti lucruri de genul, sa simti apropierea dintre cei doi. Dar e exasperant cand cazul asta se intalneste de 10, 20 de ori.

Fata noua, firava, care abia a aflat de existenta puterilor ei si care e ajutata de tipul asta fierbinte care pare perfect, dar pare si inabordabil

Din nou, avem cuplul din Divergent. Tris abia a ajuns la Neinfricati, ca deja l-a gasit pe Four si s-a indragostit de el. Jurnalele Vampirilor (tot serialul l-am vazut, deci nu-s 100% sigura de ce spun acum) se incadreaza perfect in tiparul asta, cu triunghiul Elena-Stephan-Damon. In Rosu de Rubin, Gwendolyn se atasaza foarte repede de Gideon. Instrumente Mortale si Dispozitive Infernale de Cassandra Clare sunt exemplele perfecte, totusi.

Si cate, si mai cate. Nu cred ca ar trebui sa mai dau exemple, dar am mai vorbit si aici despre asta.

Acum, care o sa fie argumentul vostru?
Ba nu, nu-i adevarat, personajele au personalitatea si aspectul diferite, totul se petrece in alte conditii.

Lasati-ma sa va spun cat de putin imi pasa de poveste, de cadrul spatio-temporal si de tehnica de scriere a autoarei daca reuseste sa incropeasca o poveste proasta de iubire. E egal cu zero.

Imi amintesc ca, acum ceva timp, eu stateam in camera mea si fratele meu a venit la mine. I-am spus "Uita-te cate carti am si ce bine arata!", iar raspunsul lui a fost "Pentru mine, toate astea [si a aratat spre biblioteca] reprezinta hartia igienica pe care o folosesc eu zilnic." iar eu m-am simtit, intr-un fel, jignita, pentru ca era colectia mea. Dar, Doamne, cata dreptate avea.

Daca ma urmariti de ceva vreme, stiti ca m-am luat si de cartile care mie mi-au placut. Divergent, de exemplu, cred ca-i cea mai populara carte, la ora actuala. Si? Nu-mi pasa nici cat negru sub unghie. Poate sa fie si Dumnezeu cel care a scris-o, eu tot o sa-i zic nu.

Daca nu v-am convins, poate va convingeti singuri. Lasati genul asta deoparte si incepeti sa cititi altceva. Luati un clasic, luati un SF, luati ambalajul de pe samponul pe care il folositi la baie, DAR LUATI ALTCEVA!

Si, ca o incheiere, am sa va recomand cateva carti de citit. Poate o sa va placa mai mult decat astea. Mai jos copertile. Nici una nu se incadreaza in ceea ce am spus mai sus si eu am respect profund fata de autorii astia. Daca nu sunteti de acord cu mine, as zice ca-mi pare rau, dar raspunsul mai corect ar fi: naspa de voi.

PS: zau, sper ca nu v-am insultat, dar, dah, ce bine ma simt dupa postarea asta.