Recenzie: Portretul fantomei de AVI

Recenzie

Horace, nascut in New York, intra sub slujba domnului Middleditch, un fotograf, cu scopul de a invata sa faca fotografii. Viata lor linistita este intrerupta de familia Von Macht care ii angajeaza sa-i faca o poza doamnei Von Macht pentru a i-o pune fetei lor moarte in locul de odihna. Insa, pentru ca domnul Middleditch este un fotograf nu foarte bogat, acesta cade in ispita si se hotaraste sa profite de pe urma familiei bogate ce l-a angajat; acesta il pune pe Horace sa fotografieze portretul Eleonorei, adica pe cel al fetei moarte si sa suprapuna imaginea cu fata moarta peste cea a mamei ei. Insa, cu trecerea timpului, Horace observa lucruri ciudate; ii face, din greseala, o poza Eleonorei si realizeaza ca nu exista un tablou cu ea, deci este o fantoma si afla ca Eleonora nici macar nu este fata lor si ca a fost ucisa de ei. Pegg, servitoarea familiei Von Macht incepe sa vorbeasca cu baiatul ucenic si, impreuna, realizeaza ca fantoma Eleonorei prinde putere, fiind capabila sa-si indeplineasca singurul vis: sa se razbune.

Nota mea: 4/5

Parerea mea

Desi destul de scurta, Portretul fantomei a reusit sa-mi atraga interesul din prima clipa. Inceputul, unul destul de linistit, mi-a indus starea de neliniste si de suspans imediat. Abia asteptam ca ceva sa se intample, sa apara o fantoma si ma asteptam ca Eleonora sa apara imediat cum Horace intra in casa, insa nu s-a intamplat asta; baiatul a descoperit singur ca ceva nu este in regula si cel mai mult mi-a placut faptul ca nu prea s-a indoit de sanatatea lui mintala.

Faptul ca servitoarea Pegg l-a abordat imediat mi-a dat totusi senzatia ca lucrurile ar fi grabite, ca cei doi se cunosteau de ceva vreme si ca parca nu era prima data cand se intalneau. Nu mi-a placut acest lucru. De asemenea, nu mi-a placut nici faptul ca Horace nu a avut nici un contact cu Eleonora si ca nu a acceptat sa vorbeasca cu ea. Ciudat era ca doar el o vedea. Macar Pegg ar fi trebuit s-o vada, din moment ce cele doua erau mai apropriate.

Sfarsitul a fost unul destul de ciudat, intrucat nu prea a avut sens. Insa pe mine nu m-a deranjat, o carte nu trebuie sa aiba sens ca sa aiba totusi sens (vorbe de geniu).