Recenzie: Mort si-ngropat de Charlaine Harris

Recenzia nu contine spoilere, cel putin nu mai multe ca in descrierea de pe spatele cartii.

Recenzie

Sookie este impotmolita din nou - oare a scapat vreodata? - in vartejul de conflicte supranaturale. Dupa ce, cu multi ani in urma, vampirii au iesit la lumina, ei bine, nu la propriu, pentru ca ar fi murit, dar s-au dezvaluit intregii lumi, varcolacii si teriantropii s-au decis sa faca acelasi lucru si se pare ca aceasta decizie a atras numai probleme. Telepata noastra se confunta cu mult stres atunci cand Sam, seful ei teriantrop, trebuie sa-i lase barul Merlotte's in grija ei pana va rezolva o problema cu mama lui. Insa, in timp ce Sookie il conduce si asa cu greu , o crima se produce in spatele barului si totul se intoarce pe dos. Nimeni nu este capabil sa afle cine a ucis victima, iar intre timp, totul se complica. O lupta intre vechile zane este acum dusa la extrem si Sookie este nevoita sa se lupte in fiecare zi cu impulsul de a tipa de frica. Din fericire, insa, are prieteni, mai mult sau mai putin normali, care sunt dispusi sa sara in ajutorul ei si sa o sustina. Sfarsitul m-a tinut cu sufletul la gura, reusind din nou sa ma impresioneze. Deloc previzibil, asta-i ce iubesc la Charlaine Harris.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Ca si celelalte romane, Mort si-ngropat este o carte ce se bazeaza pe aceeasi "structura", ca sa zic asa. Dupa vremea frumoasa, vine furtuna.

Am stiut la ce sa ma astept de la Sookie si de la celelalte personaje si m-am simtit asa familiara, asa obisnuita cu lumea asta atat de captivanta. Am abordat aceasta carte cu gandul ca imi va readuce pofta de citit si nu m-a dezamagit catusi de putin. Actiunea este atat de intortocheata si totusi atat de clara, incat nici nu te poti opri din citit.

In cea de-a noua carte - se poate sa fi ajuns la a noua?! - se gasesc o multime de fiinte supranaturale, si chiar o sa le enumar: vampiri, varcolaci, teriantropi, zane, demoni si semi-demoni, vrajitoare si pana si elfii au fost pomeniti. Si asta ii da o atmosfera speciala: mereu te astepti ca una sa vina si sa bata la usa lui Sookie, incercand sa o omoare. Sau chiar mai rau.

Personajul meu preferat ramane, oh da, Eric Northman. Cu atitudinea aia, cred ca as cadea pe jos de emotie. Actorul ales sa joace in True Blood mi se pare mai mult decat potrivit, insa personajul clasic, perfect mi-a inmuiat inima si m-a facut sa o urasc pe Sookie, sa o urasc din invidie. Si pentru faptul ca nu se duce sa locuiasca alaturi de Eric, sa-si petreaca, nu stiu, toata viata cu el. Pentru ca vampirul ala e atat de pornit sa o aiba, sa o protejeze, sa o iubeasca, incat orice femeie si-ar dori sa aiba alaturi de ea un asemenea barbat. Dar ea pur si simplu il refuza. Adica, in fine, recunoaste si ea ca-l doreste, pentru ca mai e si legatura aia de sange, dar Eric pare atat, atat de perfect. Sper ca Harris nu imi va face vreo surpriza cum mi-a facut cu Bill. Desi, trebuie sa recunosc, ma enerva la culme Bill.

As putea sa stau aici si sa discut pentru tot restul zilei mele despre cat de minunata este seria Vampirii Sudului, sau as putea pur si simplu sa pun punct si sa ma duc sa ma apuc de al 10-lea volum. Dar tot nu pot sa cred ca am ajuns la numarul 10!