Olimpiada creatiilor - castigator

Later edit: niste probleme tehnice au dus la anularea castigatorului, pentru ca o alta compunere s-a pierdut. Voi anunta daca va fi schimbat castigatorul in curand.

Am primit, din atatia participanti, doar patru compuneri.

Serios, patru? Ati avut mai mult de doua saptamani si am vazut cat de seriosi sunt unii. Nu imi place sa jignesc, dar e aiurea sa te inscrii la ceva si sa o lasi balta.:| Nu o sa mai organizez asa ceva.

Asadar, participantele la etapa 1 au fost:

TheoRyaMarya

Denise Chris

Andd D

Nastya Paun

Felicitari pentru compuneri, toate au fost foarte frumoase. Si cum au fost doar patru participanti, ma gandeam sa nu mai facem inca o etapa. Va multumesc ca ati participat, acum imaginati-va ca cititi un discurs lung si asta e.:)

Castigatoarea este Denise Chris, pentru compunerea ei simpla, dar frumoasa. 

   Il priveam fix, ochii lui albastri se plimbau pe chipul meu.Zambetul acela strengar din coltul gurii, m-a facut sa uit pentru un moment in fata a ce stateam.Mi-am inghiti nodul din gat si am scuturat incet din cap.Zambetul nu a disparut, a persistat ca si cum nu i-ar fi pasat de nimic.

   Si probabil asa si era, nu avea de ce sa-i pese.Eram un nimic in comparatie cu el,insa am continuat sa-l privesc ca si cum nu mi-ar fi frica.Dar daca as fi avut o portita de scapare, as fi fugit fara sa ma uit inapoi, chiar daca n-ar avea niciun sens.

   -Asa firava, asa speriata, spuse deodata cu vocea cristalina.

   Daca as fi stiut, ce se ascunde sub acel chip frumos, nu as mai fi fost aici, inchisa intre patru pereti.As fi vrut sa-I spun o mie de cuvinte, insa niciunul nu parea sa imi paraseasca buzele uscate.

   Trupul lui flexibil si sculptat ca al unui zec grec, puternic si solid, ma facea sa ma cutremur.Insa crezusem in camuflajul lui ,in minciunile lui si toate ma adusesera aici: inchisa intr-o camera alba, fara niciun mobilier.Respiratia mi se taia la fiecare gest al lui, fiecare miscare catre mine, ma facea sa uit ca inca sunt in viata, datorita bunatatii care inca se mai afla in el.

   -Ce ma fac eu cu tine, spuse deoadata introcandu-se pe calcaie cu fata catre micul geam ,care exista in camera.Nu ar fi trebuit sa afli ,niciodata!

   Nu as fi aflat niciodata, daca nu ma aflam in momentul nepotrivit la locul nepotrivit.Momentul acela cand colti lui plini de sange s-au napustit asupra mea, lansandu-ma fara rasuflare, insa s-au oprit exact la fix, inainte sa-mi strapunga pielea.

   Acum ma aflu aici, legata de un scaun si totodata de el.Nu stiam inca de ce se oprise, insa stiam ca asta nu va ramane asa la nesfarsit.Trebuia sa scape de mine, nu avea incredere in mine.

   -Zoey ,Zoey, de ce m-ai urmarit?a intrebat deodata cu o voce calma

   De ce l-am urmarit?De ce?Inca nu reuseam sa-mi adun cuvintele, sa formez o propozitie.

   -Pentru ca…,am incercat sa spun cu buzele uscate.

   S-a intors catre mine intr-o secunda, fiind atent la toate miscarile mele.Faptul ca eram legata nu imi oferea nicio optiune de miscare.

   -Pentru ca?a continuat el creend o atomosfera amortita.

   Mi-am inghitit nodul din gat ,insa nu puteam sa-I raspund.Nu puteam.Ochii lui ca oceanul linistit ,s-au tranformat intr-o furtuna.Limba lui a trecut incet peste colti, arantandu-mi cat de periculos putea sa fie.Insa asta  nu ma ajuta, ma facea sa imi inghit si mai rau cuvintele.

   -William, am incercat sa spun din nou, insa odata cu numele lui, orice alt cuvant a incetat sa se mai formeze pe buzele mele.

   A ras incet, apoi s-a apropiat cu pasi mici de mine.M-am speriat atunci cand s-a apropiat periculos de mult de gatul meu.Insa atunci mi-am dat seama ca vampirul vruia doar sa-mi dezlege sfoara din jurul mainilor.S-a oprit pentru o secunda, uitandu-se in ochii mei.Am simtit un sentiment de vinovatie.

   -Pleaca, spuse incet, lasand parul negru sa-I cada pe frunte.

   Oricat as fi vrut sa fug, nu l-am putut parasi.Frumusete lui ma atragea, chiar daca stiam ce monstru era.Insa cu siguranta era ceva mai mult, ceva care era dincolo de frumusetea lui.Imi aratase bunatate, lucru pe care nimeni nu-l facuse de mult.

   -Zoey Green ,pleaca, pleaca, cat mai poti,spuse el intorcandu-se catre micul geam.

   As fi fugit sa rup pamantul, insa nu puteam.Simteam tristetea pe dedesubtul acelei masti frumoasa.Nu puteam sa-l resping, inima nu ma lasa sa o fac.

   -William, sunt tot aici, am spus ridicandu-ma incet si freacandu-mi incheieturile.

   S-a incruntat si a zdrobit cu o singura miscare lemnul de sub piciorul lui.

   -Pleaca ,Zoey!!a tipat nervos.

   M-am indreptat spre el cu pasi mici, nu puteam sa-l parasesc ,indiferent cat de mult ma inselasem in privinta lui, oricat de confuza m-ar fi lasat.

   -Will, sunt aici ,langa tine, am spus imbratisandu-l.

   A ras scurt.

   -Cine ar fi crezut,spuse sufland incet in parul meu.Fata care nu punea pret pe frumusete sa se aleaga tocmai cu mine, un vampir increzut.

   Am zambit scurt.

   -Destinul,am spus simplu.

   M-a imbratisat si mai tare, raspunzand la randul lui.

   -Imi iubesc destinul ,daca asta te face sa ramai langa mine.

 Imi pare rau pentru restul, stiu ca va asteptati la mai mult, insa asta e. Stiu ca e datoria mea sa spun asta, dar, sincer, daca as fi putut, v-as fi premiat pe fiecare dintre voi! 

Denisa, astept un mail cu adresa ta completa si cu cartea pe care o alegi intre:

O zi frumoasa.:)