Recenzie: Regina diavolului de Jeanne Kalogridis

Recenzie

Istoria o judecă aspru pe Caterina de Medici: o regină a Franţei adeptă a magiei negre, ale cărei mâini sunt pătate de sângele vărsat în masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu. Romanul lui Jeanne Kalogridis ne arată însă o altă Caterina: o tânără inteligentă pe care rangul, numele şi averea o destinau unei „căsătorii de stat“. Demnă de numele familiei sale, care a dat Europei Renaşterii conducători şi papi, Caterina refuză, pentru a-şi apăra soţul şi apoi fiii, să rămână un simplu pion în jocul politic al bărbaţilor. Va fi nevoită să preia frâiele puterii şi să le păstreze, cu orice preţ.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Am primit aceasta carte prin intermediul campaniei Blind Date.
Trebuie sa spun, intai, ca faptul ca am primit un roman istoric m-a surprins. Nu cred ca am mai citit ceva in genul acesta pana acum, dar tocmai de aceea am fost si bucuroasa ca voi avea ocazia sa incerc ceva nou.

"Regina diavolului" are un singur fir narativ si urmareste un singur lucru: viata Caterinei de Medici, o fata ce, inca de mica, a ramas orfana si a fost crescuta de rudele ei, la Florenta. In urma unei rascoale, familia de Medici a fost inlaturata temporar de pe tron si Caterina a fost tinuta ostatica vreme de mai multi ani, pana cand i-a fost aranjata o nunta cu fiul mijlociu al lui Francisc - regele Frantei la momentul respectiv -, Henric. Atunci, iadul s-a dezlantuit.

Pe de o parte, ce am apreciat cel mai mult la aceasta carte este faptul ca autoarea a dat viata unor simple fapte istorice. Cartea este scrisa din perspectiva protagonistei si, pe parcurs, am putut sa observ diferenta dintre gandurile Caterinei - de la un copil de sase ani, la o femeie de patruzeci si de ani. Am remarcat curajul cu care s-a confruntat si am simtit ca semanam foarte mult. Am compatimit-o mai mereu, pentru ca, la viata ei, Caterina a suferit enorm.

Pe de alta parte, insa, titlul cartii mi s-a parut total nepotrivit. Desigur, Caterina a calcat gresit de mai multe ori in viata ei, dar categoric nu a facut-o intentionat, iar porecla este foarte nepotrivita. Caterina a fost doar o femeie inteligenta care s-a luptat pentru familia ei.

Perioadele mele preferate erau atunci cand Henric, sotul ei, lua parte la actiune. Henric a fost personajul meu preferat si nici macar nu stiu de ce. Poate pentru ca era pur si simplu fermecator; sunt sigura ca, daca as fi fost acolo, in locul Caterinei, as fi simtit la fel.

Atmosfera cartii este una extraordinara. In timpul lecturii, am simtit ca sunt teleportata in anii 1500-1600 si ca, intr-adevar, sunt de fata la scenele din roman. A fost minunat sa stiu ca tot ce citesc este adevarat; citeam cu o anumita incredere - nici nu stiu cum sa o explic! Insa experienta asta m-a marcat si sunt sigura ca nu o voi uita prea curand. "Regina diavolului" este o carte care, daca a reusit sa se strecoare in inima ta... pai acolo va ramane!

Va multumesc foarte mult pentru aceasta carte! De Valentine's Day, mi-am intalnit perechea.
PS: daca ati mai citit carti in genul de la Humanitas, as vrea sa aud. Ma gandesc serios sa continui cu stilul asta.:P