Opera perfecta, TREBUIE sa o cititi! Recenzie: Carti sau tigari de George Orwell

Recenzie

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Cartea "Carti sau tigari" reprezinta o colectie de eseuri scrise de George Orwell. Cartea a fost denumita dupa primul eseu omonim. Eu am facut niste miiici rezumate la fiecare eseu, incluzand si ceea ce am crezut eu ca semnifica. Dar, ca un tot, cartea asta a fost extraordinara. Mi-a deschis ochii. Si pun pariu ca si voi va veti regasi acolo.

1. Carti sau tigari
In primul eseu, Orwell abordeaza cu "cruzime" un subiect pe care si mie imi place sa il abordez si, uimitor, a ramas neschimbat de aproape 70 de ani; oamenii prefera o excursie, mancare sau tigari in defavoarea cartilor. Ceea ce acest scriitor a scos in evidenta in anii '40 este inca valabil pentru lumea din ziua de azi. Calculand la precizie si nelasand vreo scuza, Orwell a "dat peste nas" oamenilor care isi gasesc scuze sa nu citeasca, punand totul pe seama banilor. Tocmai de aceea au ajuns, in prezent, majoritatea oamenilor analfabeti. Un respect nemarginit pentru Orwell.

2.  Amintirile unui librar
Acest eseu reprezinta o mica marturie a unui librar ce a lucrat mult timp intr-o librarie. In mod subiectiv, ne povesteste cum, desi cartile i-au placut din totdeauna, faptul ca a lucrat atat de mult timp l-a facut sa simta un dezgust fata de ele. De ce? Deoarece praful se aduna mereu, mustele moarte ramaneau pe cartile de pe raftul de sus, iar multi dintre clienti furau. Iarna, cand inauntru era cald, vitrinele se abureau, iar librarii trebuiau sa le stearga mereu. Si erau tot feluri de lucruri de care acel librar se plangea. Astfel, am vazut dincolo de fatada de vis a vietii de librar.

3. Confesiunile unui cronicar de carte
Ei bine, asta trebuie sa fie eseul meu preferat, pentru ca ma reprezinta pe mine si pe multi dintre noi, de altfel. Este despre un om care este cronicar, care face recenzii si recomanda cartile pe care le primeste de la editura. Omul pe care naratorul l-a luat in vizor este unul ce a trecut de tinerete, care este scriitor si cronicar. Acest om este reprezentat ca unul care nu este sincer, care si-a vandut onoarea si care nici macar nu isi doreste sa citeasca acele carti, dar, totusi, o va face si va scrie despre ele. Ideea transmisa de acest eseu este de a nu subestima o carte dupa spusele altora. Un lucru mare, venind de la un om care acum este considerat un foarte bun scriitor si, care, totusi, pe vremea lui, nu era.

4. Lichidarea literaturii
Um, recunosc, eseul acesta nu mi-a captat atentia foarte bine si nu am reusit sa raman cu foarte multe lucruri, deoarece, in mare parte, a fost despre politica. Orwell vorbeste despre totalitarism, despre modul in care literatura s-a schimbat odata cu regimul politic care exista atunci, despre faptul ca un scriitor nu poate fi constrans sa scrie un anumit lucru, pentru ca atunci nu va mai exista spontaneitate si, in general, mai multe lucruri. E uimitor cate lucruri poate aborda intr-un singur eseu. Frate, autorul asta e un artist.

"Probabil ca ingeniozitatea ar putea ajunge la scrierea cartilor cu ajutorul masinariilor." - Heh, doar daca ar stii Orwell cata dreptate a avut...

5. Tara mea, la dreapta sau la stanga
Titlul acestui eseu e foarte sugestiv. In cele cateva pagini, naratorul este un baiat care nu a facut parte din armata care s-a implicat in razboiul sovietic, dar care a fost vizibil afectat de oamenii din jurul lui; din povestirile lor a inteles si a invatat cum a fost razboiul si a ajuns un patriot exemplar. Nu cred ca m-am prins care-i treaba cu acest eseu, ce semnifica.

6. Cum mor saracii
"Cum mor saracii" intruchipeaza un spital, vai de mama lui, in care oamenii bolnavi care nu aveau bani si care nu aveau unde sa se duca ajungeau. Personajul nostru a asistat atunci cand unii pacienti au murit, si asta doar pentru ca nu au fost ingrijiti destul. A fost un eseu trist, care m-a facut sa ma gandesc la viata mea si cat de norocoasa sunt.

7. Anii bucuriei
Cel din urma eseu reprezinta copilaria unui copil care a ajuns intr-o scoala cu internat prestigioasa. Tatal lui nu avea bani, insa, cumva, personajul nostru a ajuns acolo si, tocmai pentru ca nu avea o familie bogata, era tratat mai prost, fata de ceilalti baieti. Copilul in cauza (nu stiu cum sa-l numesc altfel, pentru ca nu are un nume) ne istoriseste chinurile prin care a trecut acolo, la Academia St. Cyprian, faptul ca a fost tratat mai prost. Totusi, nu a fost tratat chiar atat de rau. Intr-un fel, si copilul si-a dat seama de asta, pentru ca au fost si momente frumoase pentru el. "Anii bucuriei" reprezinta anii in care a fost copil si, desi mie nu mi se pare ca a fost prea multa bucurie, lui da. Dar, stiti cum se zice, daca nu ai avut parte de ceva, nu are cum sa-ti lipseasca, nu?