ON THE WISH LIST!

Heeeei.
Anul trecut am reusit sa ma abtin timp de, sa zicem, 4 luni, de la cumparatul cartilor. Pur si simplu nu simteam nevoia. Dar, de cand am inceput din nou sa cumpar, mi-am redus portofelul la 0.

Ei bine, am gasit ceva ce, zic eu, ma poate motiva sa pastrez banii: seria Urzeala Tronurilor.
Daca mi-ati urmarit blogul, ati fi stiut ca am imprumutat de la biblioteca primul volum, pe acela cartonat si foarte mare. Ei bine, am citit primele 70 de pagini si m-am lasat de ea, pentru ca mi-era imposibil sa o citesc. Era prea grea. Da, stiu, o sa spuneti ca sunt superficiala si ca am fite si nu ar trebui sa conteze cat cantareste o carte, dar... conteaza pentru mine. Nu vreau sa ma chinui, in pat, seara, sa tin cartea. Asa ca m-am decis sa-mi cumpar editia de 2013, adica cea necartonata. Nu e muuult mai ieftina, dar e mai frumoasa si, desigur, mai usoara de tinut. Si vreau sa mi le iau pe toate 5 odata, pentru ca, stiti voi, sunt yolo.

Ce m-a motivat atat de mult?
Am vazut o multime de poze pe 9gag si site-uri de genul asta care laudau cartile, cum ar fi comparatia dintre numarul personajelor ucise din Harry Potter si din Urzeala Tronurilor. Imi plac cartile in care mor personaje, sunt mai captivante, mai triste. Si nu numai asta. Multi booktuberi au inceput sa citeasca seria si ei zic ca e misto. Nu pot sa concep ca eu, care citesc foarte mult, nu am sa citesc seria asta despre care se zice ca e foarte buna si dupa care s-a facut un serial (apropo, nu am vazut serialul).

Deci da. Din momentul asta, o sa incerc sa nu mai cumpar carti. Pana pe 2 iunie. Atunci e ziua mea; fac rost de bani, comand cartile alea si am terminat. Le-am gasit la 200 de lei, ceea ce nu e atat de mult, avand in vedere ca vor fi vreo 2000 de pagini. 10 lei pe suta de pagini. 1 leu pe 10 pagini. DE CE FAC CALCULELE ASTEA?!

Bine, maine ma duc la un anticariat. DUPA asta incepe pauza de cumparat carti. Promisss. A, si o sa fac un book haul curand, pentru ca am o multime de carti sa va arat. Stay tunned.

Recenzie: Regina diavolului de Jeanne Kalogridis

Recenzie

Istoria o judecă aspru pe Caterina de Medici: o regină a Franţei adeptă a magiei negre, ale cărei mâini sunt pătate de sângele vărsat în masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu. Romanul lui Jeanne Kalogridis ne arată însă o altă Caterina: o tânără inteligentă pe care rangul, numele şi averea o destinau unei „căsătorii de stat“. Demnă de numele familiei sale, care a dat Europei Renaşterii conducători şi papi, Caterina refuză, pentru a-şi apăra soţul şi apoi fiii, să rămână un simplu pion în jocul politic al bărbaţilor. Va fi nevoită să preia frâiele puterii şi să le păstreze, cu orice preţ.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Am primit aceasta carte prin intermediul campaniei Blind Date.
Trebuie sa spun, intai, ca faptul ca am primit un roman istoric m-a surprins. Nu cred ca am mai citit ceva in genul acesta pana acum, dar tocmai de aceea am fost si bucuroasa ca voi avea ocazia sa incerc ceva nou.

"Regina diavolului" are un singur fir narativ si urmareste un singur lucru: viata Caterinei de Medici, o fata ce, inca de mica, a ramas orfana si a fost crescuta de rudele ei, la Florenta. In urma unei rascoale, familia de Medici a fost inlaturata temporar de pe tron si Caterina a fost tinuta ostatica vreme de mai multi ani, pana cand i-a fost aranjata o nunta cu fiul mijlociu al lui Francisc - regele Frantei la momentul respectiv -, Henric. Atunci, iadul s-a dezlantuit.

Pe de o parte, ce am apreciat cel mai mult la aceasta carte este faptul ca autoarea a dat viata unor simple fapte istorice. Cartea este scrisa din perspectiva protagonistei si, pe parcurs, am putut sa observ diferenta dintre gandurile Caterinei - de la un copil de sase ani, la o femeie de patruzeci si de ani. Am remarcat curajul cu care s-a confruntat si am simtit ca semanam foarte mult. Am compatimit-o mai mereu, pentru ca, la viata ei, Caterina a suferit enorm.

Pe de alta parte, insa, titlul cartii mi s-a parut total nepotrivit. Desigur, Caterina a calcat gresit de mai multe ori in viata ei, dar categoric nu a facut-o intentionat, iar porecla este foarte nepotrivita. Caterina a fost doar o femeie inteligenta care s-a luptat pentru familia ei.

Perioadele mele preferate erau atunci cand Henric, sotul ei, lua parte la actiune. Henric a fost personajul meu preferat si nici macar nu stiu de ce. Poate pentru ca era pur si simplu fermecator; sunt sigura ca, daca as fi fost acolo, in locul Caterinei, as fi simtit la fel.

Atmosfera cartii este una extraordinara. In timpul lecturii, am simtit ca sunt teleportata in anii 1500-1600 si ca, intr-adevar, sunt de fata la scenele din roman. A fost minunat sa stiu ca tot ce citesc este adevarat; citeam cu o anumita incredere - nici nu stiu cum sa o explic! Insa experienta asta m-a marcat si sunt sigura ca nu o voi uita prea curand. "Regina diavolului" este o carte care, daca a reusit sa se strecoare in inima ta... pai acolo va ramane!

Va multumesc foarte mult pentru aceasta carte! De Valentine's Day, mi-am intalnit perechea.
PS: daca ati mai citit carti in genul de la Humanitas, as vrea sa aud. Ma gandesc serios sa continui cu stilul asta.:P

...and this is the reason I'm stupid

Heeei, lume!
Au trecut patru zile decat n-am mai scris pe blog, dar pare ca au fost o vesnicie, pentru ca s-au intamplat o multime de lucruri. Acum patru zile, de exemplu, aveam respect de sine.

OK, deci am dat simularea la romana si la mate. La romana - unde eu sunt de olimpiada si imi place foarte mult literatura -, am gresit in prostie si am spus ca "iarna saruta" e metafora (nu stiu ce pana mea mi-a venit) si n-am citit toata cerinta de la un alt exercitiu, deci sunt convinsa ca iau sub 9. Mi-am dat zece palme cand am auzit caaaat de proasta sunt.

Si-apoi, cu moralul la pamant, am mers la mate, unde am realizat ca stiu absolut totul de la geometrie si nu mi-a venit sa cred si am fost atat de fericita incat am gresit un rahat de calcul si mi-a dat cu plus in loc de minus, iar apoi n-am stiut proportia aia stupida de copii mici. Of, Doamne.Daca asa o sa ma descurc si la examen, ma mut la tara si ma apuc de crescut oi.

Plus ca, in timp ce demonstram ca e romb o chestie, am inceput sa cant Lorde, pentru ca mie imi place sa fac exercitii la mate pe muzica, ma ajuta sa ma concentrez. Supraveghetorii au crezut ca ii
soptesc tipei din fata mea si mi-a luat mult sa-i conving ca nu e asa.:)))

Lasand la o parte asta, profesorul meu de mate mi-a facut apropouri (v-am mai spus, e pervers si toate alea) si toata clasa si-a dat seama de asta, dar n-am ce sa fac. Ma prefac ca nu inteleg ce spune.:)) A, si profesorul meu de muzica mi-a oferit sendvisul lui. Am fost gen "wtf, nu, mersi". Si, nu stiu daca v-am mai spus, dar am un profesor de religie tanar si sexy si gen nu face cu noi dar e in scoala si cred ca s-a prins ca suntem obsedate. God. E blond cu par mediu, ochi albastri si e super inocent si dragu. Nici nu stim ce sa facem ca sa-i mai atragem atentia, eu si colegele mele.

Tot Regina Diavolului mai citesc si acum, doar ca am evoluat semnificativ si e ataaat de misto. O ador, nici nu vreau sa o termin. Voi ce mai cititi? Sunteti a 8-a, ati dat simularile, ceva?

Pure heroine

Astazi am vazut Academia Vampirilor, filmul. Sincer, dupa trailer, ma asteptam sa fie un film foarte prost. Si ma durea sa cred asta.

Filmul a fost asa si asa. Am apreciat foarte mult ca nu a lipsit nimic esential din carte (cel putin din cate imi amintesc eu), nu am fost frustrata, ca dupa alte filme facute dupa carti. Dar totusi... nu stiu, unele faze pareau facute ca un rahat si super cliseice si AV nu e asa. Cred ca, daca nu as fi citit cartile, as fi condamnat filmul asta foarte rau.

Dimitri... of. Dimitri nu este in nici un caz atat de frumos, dar este un pic, sa zicem. Plus ca actorul a jucat EXTRAORDINAR, dupa parerea mea. Totusi, a fost foarte scurt filmul. Asa mi s-a parut. Iar actrita Lissei... mie mi se pare ca e nepotrivita. Plus ca are niste buze naspa rau. Mi-o imaginam micuta, slabuta si palida...

Lasand la o parte asta, cand am iesit de la film, in lift, eu si prietena mea am avut o criza de ras. Fara motiv, dar i-am enervat rau pe oamenii aia timp de trei etaje si pur si simplu nu puteam sa ne oprim. In fine, a fost mai mult vina mea. Cand ma gandesc ca am avut o criza de ras la teza!

Si, cand ma intorceam acasa, am dat peste un tip pe care nu l-am mai vazut de mult timp. Mda, e tipul ala. Gen sufletul meu pereche (doar ca el nu stie asta). V-am mai spus de el. Arata la fel de bine ca pana acum. Un fel de Dimitri, doar ca nu avea 36 de ani. lol. A, si ma pregatesc sufleteste pentru simulari. Chiar mor de curiozitate sa vad cat voi lua. Gen sunt super nerabdatoare, dar mi-e ca ma fac de ras. Whatever. V-am innebunit destul cu asta.

Cat despre ce carte citesc acum, "Regina Diavolului" de Jeanne Kalogridis. E un roman istoric, despre Caterina de Medici, si l-am primit de 14 februarie de la Booktopia si Humanitas, in schimbul unei recenzii. A fost o mare surpriza, iar pana acum o ador. Voi ce mai cititi?

Si va dau un bonus, sa aveti si voi un multiplu orgasm muzical.

Mini recenzii #6

De veghe in lanul de secara de J. D. Salinger

Nota mea: 4,5/5

Parerea mea

"De veghe in lanul de secara" nu este nici pe departe ce credeam eu ca va fi. Nu in sensul rau, nici in sensul bun; pur si simplu nu ma asteptam sa fie asa. Credeam ca aceasta carte va fi una clasica, despre vreun baiat de la tara. Desi este opusul, cartea lui Salinger mi-a placut foarte mult. A fost interesanta si, desi Holden este un tip destul de ciudat si diferit, mi-a placut foarte mult de el. Avea diferite idei realiste si, uneori, exagerate, insa mereu recunostea daca ar fi in stare sa faca ceva sau nu. Plus ca nu se dadea mare niciodata. M-am atasat de Holden extraordinar de mult.
Daca vreti sa stiti ce se intampla, sumar, ei bine, Holden ramane repetent si pleaca de la colegiul in care invata, sperand ca va descoperi ce va face in viata, in viitor. Legatura cu titlul cartii o veti descoperi singuri, citind cartea. Salinger e un autor ingenios si mie mi-a placut mult. Mi-as fi dorit ca aceasta carte sa aiba o continuare. Sau macar sa fie mai lunga, pentru ca, va garantez eu, mie nu mi-a ajuns. Sunt curioasa ce s-a intamplat pana la urma cu Holden. Vreau sa ma gandesc la el ca la o persoana reala, una pe care as putea sa o intalnesc oricand, si nu ca la un simplu personaj ce isi incheie calatoria la ultima pagina a acestei carti. Ciudat lucru, fictiunea. Holden poate sa faca ce vrea acum, ca nimeni nu va afla.

O gura de aer de George Orwell

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Deja complet absorbita de scriitura lui Orwell, am inceput "O gura de aer" cu asteptari foarte mari. Obisnuita cu tenta politica a cartilor lui, am descoperit ca si aceasta abordeasa un subiect cum nimeni nu o mai poate face. Personajul principal, George (oare de ce are acelasi nume ca autorul?), isi aminteste dintr-o data de copilaria lui si, in mare parte din carte, ne-o istoriseste. Isi aminteste cum a chiulit de la scoala, cum a pescuit prima oara si cum a crescut un baiat mare, cum s-a descurcat in razboi si cum a ajuns sa lucreze la asigurari. Insa, brusc, se hotaraste sa-si viziteze oraselul natal.

Abia spre sfarsitul povestii, totul a inceput sa se lege; astfel, am inteles ceea ce Orwell dorea sa transmita, dar nu va pot dezvalui, pentru ca, daca o voi face, veti stii cum se termina. Dar ceea ce pot sa spun este ca merita calatoria, oricat de lunga ar fi. Inca o data, Orwell mi-a dovedit ca tot ce scrie are o semnificatie aparte, si nu doar o poveste nascocita de el.

"Doctrina oficiala era ca, daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci ne-ar fi dat aripi. Unchiul Ezekiel nu se putea abtine sa replice ca, daca Dumnezeu ar fi vrut sa mergem cu caruta, ne-ar fi dat roti"

Atingerea umbrei de Richelle Mead

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Dupa mai bine de sase luni, m-am hotarat sa ma reapuc de serie, pentru ca imi aminteam sa o fi indragit foarte mult pe Rose. Cartile lui Richelle Mead sunt extraordinare; acestea nu urmaresc tiparul obisnuit al cartilor cliseice si ies in evidenta. Personajele sunt atat de bine conturare incat ajungi sa le cunosti pe deplin si sa te familiarizezi cu ele. Personajul meu preferat tot Rose a ramas, pentru ca nu se poate sa nu te atasezi de ea, dar si Dimitri si Adrian sunt perfecti. Si nu ma refer numai la aspect (desi, in mintea mea, amandoi sunt niste zei musculosi si inteligenti), ci la personalitatea lor atat de diferita si de carismatica. Actiune a existat mai mereu, ceea ce mi-a placut este ca au fost mici pauze intre evenimentele mai importante, cum ar veni "linistea de dinainte de furtuna" si puteam jura ca se va intampla ceva rau. Astfel, Mead m-a tinut in suspans si asta mi-a placut. De sfarsit, nici nu mai stiu ce sa zic. M-a dat peste cap pur si simplu.

Opera perfecta, TREBUIE sa o cititi! Recenzie: Carti sau tigari de George Orwell

Recenzie

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Cartea "Carti sau tigari" reprezinta o colectie de eseuri scrise de George Orwell. Cartea a fost denumita dupa primul eseu omonim. Eu am facut niste miiici rezumate la fiecare eseu, incluzand si ceea ce am crezut eu ca semnifica. Dar, ca un tot, cartea asta a fost extraordinara. Mi-a deschis ochii. Si pun pariu ca si voi va veti regasi acolo.

1. Carti sau tigari
In primul eseu, Orwell abordeaza cu "cruzime" un subiect pe care si mie imi place sa il abordez si, uimitor, a ramas neschimbat de aproape 70 de ani; oamenii prefera o excursie, mancare sau tigari in defavoarea cartilor. Ceea ce acest scriitor a scos in evidenta in anii '40 este inca valabil pentru lumea din ziua de azi. Calculand la precizie si nelasand vreo scuza, Orwell a "dat peste nas" oamenilor care isi gasesc scuze sa nu citeasca, punand totul pe seama banilor. Tocmai de aceea au ajuns, in prezent, majoritatea oamenilor analfabeti. Un respect nemarginit pentru Orwell.

2.  Amintirile unui librar
Acest eseu reprezinta o mica marturie a unui librar ce a lucrat mult timp intr-o librarie. In mod subiectiv, ne povesteste cum, desi cartile i-au placut din totdeauna, faptul ca a lucrat atat de mult timp l-a facut sa simta un dezgust fata de ele. De ce? Deoarece praful se aduna mereu, mustele moarte ramaneau pe cartile de pe raftul de sus, iar multi dintre clienti furau. Iarna, cand inauntru era cald, vitrinele se abureau, iar librarii trebuiau sa le stearga mereu. Si erau tot feluri de lucruri de care acel librar se plangea. Astfel, am vazut dincolo de fatada de vis a vietii de librar.

3. Confesiunile unui cronicar de carte
Ei bine, asta trebuie sa fie eseul meu preferat, pentru ca ma reprezinta pe mine si pe multi dintre noi, de altfel. Este despre un om care este cronicar, care face recenzii si recomanda cartile pe care le primeste de la editura. Omul pe care naratorul l-a luat in vizor este unul ce a trecut de tinerete, care este scriitor si cronicar. Acest om este reprezentat ca unul care nu este sincer, care si-a vandut onoarea si care nici macar nu isi doreste sa citeasca acele carti, dar, totusi, o va face si va scrie despre ele. Ideea transmisa de acest eseu este de a nu subestima o carte dupa spusele altora. Un lucru mare, venind de la un om care acum este considerat un foarte bun scriitor si, care, totusi, pe vremea lui, nu era.

4. Lichidarea literaturii
Um, recunosc, eseul acesta nu mi-a captat atentia foarte bine si nu am reusit sa raman cu foarte multe lucruri, deoarece, in mare parte, a fost despre politica. Orwell vorbeste despre totalitarism, despre modul in care literatura s-a schimbat odata cu regimul politic care exista atunci, despre faptul ca un scriitor nu poate fi constrans sa scrie un anumit lucru, pentru ca atunci nu va mai exista spontaneitate si, in general, mai multe lucruri. E uimitor cate lucruri poate aborda intr-un singur eseu. Frate, autorul asta e un artist.

"Probabil ca ingeniozitatea ar putea ajunge la scrierea cartilor cu ajutorul masinariilor." - Heh, doar daca ar stii Orwell cata dreptate a avut...

5. Tara mea, la dreapta sau la stanga
Titlul acestui eseu e foarte sugestiv. In cele cateva pagini, naratorul este un baiat care nu a facut parte din armata care s-a implicat in razboiul sovietic, dar care a fost vizibil afectat de oamenii din jurul lui; din povestirile lor a inteles si a invatat cum a fost razboiul si a ajuns un patriot exemplar. Nu cred ca m-am prins care-i treaba cu acest eseu, ce semnifica.

6. Cum mor saracii
"Cum mor saracii" intruchipeaza un spital, vai de mama lui, in care oamenii bolnavi care nu aveau bani si care nu aveau unde sa se duca ajungeau. Personajul nostru a asistat atunci cand unii pacienti au murit, si asta doar pentru ca nu au fost ingrijiti destul. A fost un eseu trist, care m-a facut sa ma gandesc la viata mea si cat de norocoasa sunt.

7. Anii bucuriei
Cel din urma eseu reprezinta copilaria unui copil care a ajuns intr-o scoala cu internat prestigioasa. Tatal lui nu avea bani, insa, cumva, personajul nostru a ajuns acolo si, tocmai pentru ca nu avea o familie bogata, era tratat mai prost, fata de ceilalti baieti. Copilul in cauza (nu stiu cum sa-l numesc altfel, pentru ca nu are un nume) ne istoriseste chinurile prin care a trecut acolo, la Academia St. Cyprian, faptul ca a fost tratat mai prost. Totusi, nu a fost tratat chiar atat de rau. Intr-un fel, si copilul si-a dat seama de asta, pentru ca au fost si momente frumoase pentru el. "Anii bucuriei" reprezinta anii in care a fost copil si, desi mie nu mi se pare ca a fost prea multa bucurie, lui da. Dar, stiti cum se zice, daca nu ai avut parte de ceva, nu are cum sa-ti lipseasca, nu?

Just... kill me now.

Heeei! How are you doing?
OK, deci am avut doua saptamani vacanta, ultimul rasuflu inainte sa incep scoala si sa ma pregatesc de examene intens. Frate, nu-mi place cum suna.

In vreo, cat, 12 zile?, dau simularile si chestia asta ma sperie extrem de mult, pentru ca daca iau o nota mica sunt convinsa ca moralul meu se va duce la pamant si imi va fi si mai frica de examene. Pe de alta parte, chiar ma bucur ca am sa dau un test in care voi face totul singura 100% si in care nu voi copia deloc. Vreau sa vad ce pot.

Mda, se poate foarte bine sa ne dea un subiect naspa la mate si sa iau ceva la modul 5, dar whatever.

Lasand la o parte chestiile astea cu scoala - sunt convinsa ca majoritatea ati trecut prin ele si nu vreau sa va plictisesc -, m-am reapucat de Academia Vampirilor si sunt la a 4-a carte. Pana acum imi place foarte mult, dar nu stiu, Rose se repeta rau de tot. Oricum, sunt convinsa ca va deveni mai interesanta. Voi ce mai cititi?

A, uite o poza cu mine si cu pisica mea. In fine, cred ca incerca sa spuna "niuu, da-mi drumu'!" si de-aia plange, dar whateva.

January wrap up - video

OK, deeeci am filmat un January wrap up. Editia asta e speciala pentru ca sunt mai naspa ca oricand si apare si "minunata" mea pisica. Enjoy!

#Sabrina #se #face #de #ras

PS: puteti, va rog, sa lasati un comentariu si sa dati un like aici? Pliiiz.

Mini recenzii #5

Ferma animalelor de George Orwell

 Cand animalele de la ferma Manor isi alunga stapinul betiv, toate sunt cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, productivitatea creste si, pe moment, toate gurile sunt satule. Regulile de aur ale colectivitatii sunt inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sunt egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Prea curand insa, porcii preiau conducerea fermei, sub veleitatea inteligentei lor, si se bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant – o subtila ironie la adresa regimului comunist – poate fi inteles fie si numai raportandu-ne la ultima regula (adusa la zi) care mai ramane, intr-un final, inscrisa pe hambar: „Toate animalele sunt egale, numai ca unele animale sunt mai egale decit altele“.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Recunosc, la inceput, eram confuza. Animale care scriu si canta, care construiesc lucruri si sunt intelepte? Imi era foarte greu sa inteleg despre ce era vorba, ce era in mintea lui Orwell, dar dupa fratele meu mi-a spus un singur lucru: cartea este o metafora.

N-a vrut sa-mi explice mai mult. M-a lasat sa-mi dau singura seama si ma bucur ca a facut-o, pentru ca odata ce totul a avut sens, parca am fost "scoasa la lumina". M-am gandit cat de inteligent poate sa fie un om, sa creeze o asemenea carte care sa se potriveasca perfect cu omenirea si care in acelasi timp sa o ironizeze. Respectul meu a crescut cu totul pentru scriitorul George Orwell care m-a dat pe spate. Ideea e ca nu poti citi cartea asta decat in doua feluri: sa nu-ntelegi nimic si sa ti se para ordinara, sau sa intelegi si sa ajungi sa-l admiri pe omul asta. Eu fac parte din a doua categorie. Romanul "Ferma animalelor" este unul politic, concentrandu-se pe totalitarism. In carte au fost prezentate toate clasele de oameni si acest lucru a fost facuta atat de subtil... cat talent, cata inteligenta.

Recenzia mea este foarte ambigua, dar nu am sa va spun nimic; am sa fac precum fratele meu si am sa va las pe voi sa descoperiti despre ce e vorba, pentru ca doar asa o veti intelege pe deplin. Sper ca v-am convins sa o cititi.

Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chboski

Primul an de liceu e cel mai greu.
Îţi faci noi prieteni, te îndrăgosteşti cu adevărat, nu te mai înţelegi deloc cu părinţii.
Să creşti mare e mai complicat decât ţi ai imaginat vreodată.

Nota mea: 4/5

Parerea mea

Iti poti da seama chiar de la primele randuri ca aceasta carte este una profunda; Charlie este o voce atat de puternica si de deosebita, o voce care mi-a rasunat permanent in cap in timp ce citeam randurile "scrise de el". Totul a parut atat de real si de diferit si totusi relativ simplu. Trebuie sa spun ca nu m-am asemanat deloc cu el, pentru ca in majoritatea cazurilor eu as fi procedat diferit, dar l-am admirat pe Charlie, pentru ca a fost un personaj puternic, destept si curajos, unul care se atasa de cineva imediat si suferea daca il pierdea. Toate personajele au fost conturate foarte bine si simteam ca le cunosc pe deplin. Ce-i drept, nu a existat atat de multa actiune, atmosfera fiind una linistita. A fost o carte placuta, insa, sincer, parca nu m-a impresionat. Desigur, poate ca nu mi s-a parut CHIAR atat de buna pentru ca aveam mari asteptari in privinta ei. Dar nici nu pot spune ca m-a dezamagit. A fost ok. A fost profunda.

Cand ma vei intalni de Rebecca Stead

În timp ce-şi ajută mama să se pregătească pentru emisiunea-concurs Piramida de 20 000 de dolari, Miranda, o fetiţă de doisprezece ani, e pe cale de a face toate descoperirile vârstei: lucruri pe care le ţii doar pentru tine, lucruri care se leagă, lucruri pe care nu le uiţi, lucruri care ţi se ridică de pe ochi, lucruri pentru care te rogi fierbinte.

În fiecare zi, după şcoală, Miranda parcurge traseul cel mai sigur spre casă. Ştie pe unde e bine să meargă şi să se oprească (de pildă la magazinul lui Jimmy), şi ştie pe cine să ocolească: de exemplu, pe nebunul din colţul străzii care mormăie ca o incantaţie carte – pungă, buzunar – pantof.

Pe neaşteptate, ordinea şi firescul lucrurilor se destramă: fetiţa începe să primească bileţele din partea unui personaj misterios, care sfidează legile timpului şi ale spaţiului. O vor ajuta aceste indicii pe Miranda să recompună puzzle-ul fantastic al călătoriei în timp?

În timp ce-şi ajută mama să se pregătească pentru emisiunea-concurs Piramida de 20 000 de dolari, Miranda, o fetiţă de doisprezece ani, e pe cale de a face toate descoperirile vârstei: lucruri pe care le ţii doar pentru tine, lucruri care se leagă, lucruri pe care nu le uiţi, lucruri care ţi se ridică de pe ochi, lucruri pentru care te rogi fierbinte.

În fiecare zi, după şcoală, Miranda parcurge traseul cel mai sigur spre casă. Ştie pe unde e bine să meargă şi să se oprească (de pildă la magazinul lui Jimmy), şi ştie pe cine să ocolească: de exemplu, pe nebunul din colţul străzii care mormăie ca o incantaţie carte – pungă, buzunar – pantof.

Pe neaşteptate, ordinea şi firescul lucrurilor se destramă: fetiţa începe să primească bileţele din partea unui personaj misterios, care sfidează legile timpului şi ale spaţiului. O vor ajuta aceste indicii pe Miranda să recompună puzzle-ul fantastic al călătoriei în timp?

- See more at: http://www.editura-arthur.ro/carte/cand-ma-vei-intalni#sthash.OxmPgbeq.dpuf

Nota mea: 3,5/5

Parerea mea

Ce pot sa spun; "Cand ma vei intalni" a fost o carte frumoasa, interesanta si, in mod sigur, diferita. Acum, ca ma gandesc mai bine, cartea asta nu este cine stie ce; actiunea cam lipseste, personajele nici nu sunt atat de bine caracterizate - si totusi, nu mi se pare ca asta aduce un minus cartii, pur si simplu -, iar povestea nu a fost dezvoltata mai deloc pe parcursul lecturii. Dar Miranda... Miranda este o persoana pe care nu poti sa o uiti.

Am simtit ca seman atat de mult cu protagonista cartii, Miranda. A fost o fata curajoasa - si in acelasi timp, fricoasa -, tinea la prietenii ei si era gata oricand sa dea o mana de ajutor. M-am simtit in mod direct implicata in poveste pentru ca, uneori, se adresa cititorului - ei bine, nu chiar cititorului, dar vorbea la persoana a 2-a. Plus ca stilul diferit in care scria autoarea - nu dadea niciodata prea multe detalii si nu se concentra pe un anumit lucru - m-a absorbit total. Nu stiu ce a fost atat de deosebit la carticica asta, dar, ce-i drept, mi-a placut. Plus ca ideea de a calatori in timp a fost de mai multe ori abordata aici si, daca nu as fi fost deja antrenata de Rosu de rubin, probabil nu as fi inteles nimic. Dar am facut-o. Si mi-a placut.

Of, cred ca nu prea v-am ajutat cu ceva.