Realizari si sperante profunde

M-am hotarat ca, in cele din urma, sa fac o postare in care va spun ce am reusit sa fac anul asta si ce doresc sa fac anul viitor.

In anul 2013 am reusit sa citesc 85 de carti; mi-e rusine de numarul asta, pentru ca DA, sunt o multime de carti, dar nu cred ca imi amintesc foarte multe lucruri in legatura cu multe carti. Am inceput anul cu dorinta de a citi 60 de carti si in iulie am atins acel numar si mai apoi l-am setat la 85, dar ma simteam stresata si l-am coborat la 80 sfarsind prin a-l depasi si pe acela. In cele din urma, a ramas asa. Dar oricum, sunt mandra de mine si, MAI ALES, sunt mandra ca am facut recenzie la, sa zicem, 80 din cartile astea. Ceea ce e destul de mult.

In anul 2014... oh, frate.
Sunt destul de mandra de cum m-am descurcat cu blogul anul acesta, am evoluat mult si am capatat experienta, mi-am facut un "channel" pe youtube si cativa dintre voi chiar m-au apreciat, am capatat sponsorizari si, cel mai bine, nu cred ca au fost mai mult de... sa zicem, 3 saptamani in care n-am postat macar o data. Si acele saptamani n-au fost consecutive, cu siguranta.
Dar nu am aceleasi pretentii pentru urmatorul an. Sunt a 8-a si am niste examene infinit de importante si nu o sa ma simt vinovata de faptul ca nu voi mai fi atat de activa pe coltisorul meu de rai. Scoala imi va rapi primele 6 luni din 2014 si ma voi dedica ei total. Asa ca visul meu e sa intru la cel mai bun liceu din Bucuresti, sa intru la Sava; vreau sa iau note mari in examene - note care, acum, par imposibile -, si sa-mi asigur, macar un pic, viitorul. Si... of, frate, cel mai mult, vreau sa am taria de a-i spune baiatului, care in ochii mei e perfect, ca-l iubesc. Iubesc. Daca am sa reusesc sa fac asta... o sa fiu cea mai fericita persoana. Si chiar daca nu o sa simta la fel, vreau sa-i spun.

Cam asta e tot. Cate carti vreau sa citesc in 2014? Nu am sa setez nici un goal. Vreau sa stau linistita. Poate pe 11 iulie o voi face. Dar pana atunci, nu.

Dar acum spuneti-mi despre voi, pentru ca-s curioasa!

PS: nu uitati ca inca este activ concursul de Craciun, il gasiti aici.

Recenzie: Verde de smarald de Kerstin Gier

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere.

 

Recenzie

Ce faci când ţi-a fost frântă inima? Corect: vorbeşti la telefon cu cea mai bună prietenă, mănânci ciocolată şi te bălăceşti săptămâni la rândul în propria-ţi nefericire. Mai prost e că, împotriva voinţei ei, Gwendolyn are nevoie de toată energia pentru cu totul şi cu totul altfel de lucruri: de exemplu, pentru a supravieţui. Căci iţele încâlcite de dubiosul Conte de Saint- Germain în trecut ajung să ţeasă şi în prezent o pânză primejdioasă. Pentru a descifra secretul, Gwendolyn şi Gideon – lăsând la o parte chinurile iubirii – trebuie nu numai să danseze împreună menuet la un bal tumultuos din secolul al XVII-lea, ci şi să se arunce cu capul înainte în tot felul de aventuri...Un montagne-russe al sentimentelor, traversând secolele: aventurile lui Gideon şi ale lui Gwen, grandios puse în scenă de autoarea Kerstin Gier, în cartea a treia a seriei Culorile dragostei. Atât de frumoasă, încât sigur te vei îndrăgosti de ea!

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Ei bine, asta numesc eu un sfarsit de trilogie reusit. "Verde de smarald" s-a ridicat la inaltimea primelor doua carti, surprinzand aceleasi lucruri pe care le-am apreciat la scriitura acestei autoare: persoanejele de care nu se poate sa NU te atasezi, umorul permanent si calatoriile misterioase in timp.

Fata de celelalte volume, acesta s-a concentrat mai mult pe relatia dintre Gwen si Gideon. Acestia doi s-au hotarat sa nu mai tina nimic secret unul fata de altul si mi-a placut acest lucru pentru ca, lucrand impreuna, au avut o reusita. Au aparut mai mult si personajele pe care eu le indrageam mai mult - Raphael si Leslie -, facand aceasta carte mult mai placuta si mai amuzanta, in ciuda tensiunii care inconjura lumea lui Gwen. De asemenea, Charlotte nu a mai aparut mai deloc si asta mi-a convenit pentru ca, serios, nu se poate sa nu-ti doresti sa-i dai cu ceva in cap atunci cand isi deschide gura. Garguiul Xemerius a fost si el prezent acolo, avand rolul de a destinde atmosfera si mi-as fi dorit totusi sa fie mai prezent pe langa Gwen. Cred ca a fost un prieten foarte bun care a fost alaturi de Gwen pana la sfarsit si sunt sigura ca ar fi existat un mare gol daca nu ar fi fost prezent si Xemerius.

Pot sa spun ca ultima pagina m-a dat total peste cap. Daca n-ati citit inca primele doua carti... ei bine, trebuie sa stiti ca domnul Bernhard este un personaj cu totul aparte; acesta ascunde un secret atat de mare si de frumos... cu greu rezist sa nu vi-l dezvalui. Cate lucruri interesante a ascuns Kerstin Gier!

Pe de-o parte, "Verde de smarald" mi s-a parut un pic cam plictisitoare, relatiile proaspete care se creau intre personaje incetinind totul. Pe de alta parte, atunci cand am aflat anumite secrete despre Gwendolyn, actiunea "a explodat" si m-a prins in ghearele ei, eliberandu-ma abia la ultima pagina. Pe parcursul lecturii am simtit ca sunt intr-un vartej din care, daca am intrat, nu mai pot iesi. A fost o experinta minunata sa citesc aceasta carte - si nu numai - si as repeta-o oricand. Recomand intreaga serie cu tarie. TREBUIE sa o cititi!

Daca doriti sa o comandati, o gasiti pe site-ul Editurii Litera, si anume aici.

Leapsa de Craciun... dar nu prea.

Mda, stiu, am cam intarziat cu leapsa de Craciun. Sorry!

1. Ce personaj fictiv ai vrea sa-ti lase Mosu' sub brad?
Scuze, nu ma pot abtine: Severus Snape!

2. Ce personaj vrei sa saruti sub vasc?
Evident ca nu va fi Snape. Cred ca Maxon din The Selection.

3. In scrisoarea pentru Mos Craciun, care sunt cele cinci carti pe care vrei sa le primesti?
Paai oricum le-am dat parintilor o lista cu 6 carti, asa ca primele 5 sunt:
1. The Walking Dead Compendium 1 (da, trisez, acolo sunt 8 carti DAR -)
2. The Elite (vol. 2 dupa The Selection)
3. A Monster Calls de Patrick Ness
4. Miss Peregrine de Ransom Riggs
5. Tatuajul Negru de Sam Enthoven

4. E Secret Santa la Hogwarts. Ce vrei sa primesti?
Evident, o bufnita. Si pe Ron.

5. Ai sansa sa-ti petreci o singura zi cu personajele dintr-o carte si actorii care le interpreteaza in adaptarea cinematografica. Care ar fi acelea?
Personajele din Harry Potter. Am mentionat cumva ceva de Severus Snape?

6. Ce creatura fictiva ai vrea sa-l inlocuiasca pe Rudolph si sa o intalnesti pe acoperis?
Sincer? Smaug. E asaaa touching.

7. Care vor fi cele 10 personaje pe care le vei invita la petrecerea de ajunul Anului Nou?
Hazel (Sub Aceeasi Stea), Eric (Vampirii Sudului), Severus Snape si Harry Potter, Warner (Spulbera-ma), Sherlock Holmes, Thomas (Captiv in labirint), Gwendolyn (Rosu de rubin), Joe si Elly (Cand Dumnezeu era iepure).

8. Ce personaj ar fi un Mos Craciun ideal?

(still Snape)

You wre-e-eck me.

Da, ei bine, iata ca am citit si eu The Fault in Our Stars, respectiv Sub aceeasi stea de John Green. In sfarsit.

M-am hotarat sa o incep astazi si, recunosc, e prima data cand mi se intampla asta, am citit-o fara sa ma pot dezlipi de ea si fara sa fac alta activitate decat strictul necesar. Si da, am terminat-o tot astazi.

Vreau sa incep prin a va atrage atentia: stiti ca mie-mi plac cartile mai triste, nu? Asa sunt eu, prefer un sfarsit trist decat unul happy si cliseic, prefer sa fie mai realistic si mai heart-breaking. Ei bine, John Green mi-a dat peste nas cu cartea lui, mi-a distrus creierul si inima si m-a lasat sa tanjesc dupa o a doua carte, care nu va sosi niciodata. Sub aceeasi stea a fost ODR-ul meu.

Stiam de la inceput ca voi plange, stiam ca o sa fie o carte trista, pentru ca e una dintre cele mai cunoscute carti din strainatate si m-am gandit ca ce poate fi mai rau decat sa moara Hazel si apoi mi s-a dat iar peste nas si am sfarsit prin a plange singura in pat. 

Cum poti sa scrii o carte atat de trista? Cum poti sa ai taria sa o faci fara sa te pierzi si sa nu gresesti, sa nu te razgandesti in ultima clipa si sa schimbi soarta personajelor... CUM?

Ei bine, trebuie sa fiu recunoscatoare ca exista autori ca John Green si ca Rowling care pot scrie ceva mai bun de "si s-au sarutat si au trait pan' la adanci batraneti" si pot vedea mai departe de cliseele absurd de mult folosite.

Mama, frate, acum regret ca am citit cartea asta, pentru ca nu cred ca o sa mai dau vreodata de o carte asa buna. Serios vorbind. Cred ca ma las de tot de citit.

TOP 5 FOR THIS YEAR

Deeeci, peste cateva zile se incheie anul si nu se poate sa nu fac o leapsa cu TOP 5-urile din anul asta, asa ca am pus mai jos cateva categorii si am ales 5 carti - puse in ordinea in care respecta cel mai mult categoria - din anul asta. Nu stiu daca s-a mai inventat leapsa asta, daca e altfel, whatever, eu doar am vrut sa o fac.
Trebuie sa recunosc, m-am folosit de Goodreads, ca altfel nu mi-as fi amintit de TOATE cartile pe care le-am citit.

Cele mai bune carti (trebuia sa incep cu asta!)
1. Harry Potter si Ordinul Pheonix (HP #5) de J. K. Rowling
2. ...si la sfarsit a mai ramas cosmarul de Oliviu Craznic
3. Frankenstein de Mary Shelley
4. Erebos de Ursula Poznanski
5. Darul de Kristin Cashore

Cele mai proaste carti
1. Carrie de Stephen King
2. Jocul Minciunii de Sara Shepard
3. Daca as ramane de Gayle Forman
4. Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
5. Uneori, sub clar de luna de Heather Davis

Carti care m-au surprins placut
1. What's left of me de Kat Zhang
2. The Selection de Kiera Cass
3. Disparuti de Michael Grant
4. Hotii de timp de Val Tyler
5. Deadlocked de A. R. Wise

Serii terminate
1. Harry Potter de J. K. Rowling
2. Culorile dragostei de Kerstin Gier
3. Mizerabilii de Victor Hugo
*well, that's it*

Personajele mele preferate
1. Eric din Vampirii Sudului de Charlaine Harris
2. Sirius din HP
3. Arthur de Seragens din ...si la sfarsit a mai ramas cosmarul de Oliviu Craznic
4. Bilbo Baggins din Hobbitul de Tolkien
5. August din Minunea de R. J. Palacio

Cine isi doreste, poate sa ia leapsa, e chiar dragu; si daca o completati, lasati mai jos linkul, sunt curioasa.

Why so sad?

Nu stiu ce am in ultima vreme...

Permanent, sunt trista. Am o senzatie de tristete launtrica, simt ca nimic nu e asa happy ca inainte - nu ma mai bucura notele, sau zapada, sau chiar sarbatorile -, ma gandesc numai la chestii triste, simt ca sunt singura si ca nimanui nu-i place de mine, sunt plictisita de unii oameni, ma indepartez de majoritatea prietenilor, citesc mai putin, nu mai scriu cu asa multa placere pe blog, tind sa ascult muzica decat sa vorbesc cu familia mea, nu mai imi plac lucrurile colorate si persoanele vesele, nu mai simt nimic fata de vreo persoana pe care o cunosc (ura, iubire) si totul e mai trist pentru mine; permanent.

Guys, ati simtit si voi asta? Nu stiu, parca sunt depresiva, dar nu chiar, adica sunt pur si simplu trista si parca singurul lucru care ma face mai vesela e sportul. Si muzica, desigur. Dar pofta de viata... parca mi s-a dus.
Adica, sa simti asta la 14 ani?

Changes

In ultimul timp, s-au produs multe schimbari pe unele bloguri si ma refer la aspect. Ei bine, eu am realizat ca aspectul meu e acelasi de fix un an, si nu pot sa spun ca imi doresc cu adevarat sa-l schimb, pentru ca imi place foarte mult. Dar sincer, nu stiu ce sa fac, adica nu vreau sa raman demodata si, cine stie, poate unora nici macar nu le place aspectul meu; plus ca si ceea ce spun cititorii conteaza. Asa ca, va intreb: va place aspectul curent? Aveti ceva de reprosat? Vreti sa-l schimb?

Concurs de Craciun! ^.^

Doar nu credeati ca nu o sa existe un concurs pe mult-iubitul vostru blog, nu? (*cititorii isi dau ochii peste cap*) Este perioada perfecta pentru a castiga o carte frumoasa si interesanta, asa ca Numere de Rachel Wade.

Ca sa participati, trebuie sa:
-fiti abonati prin GFC sau prin email
-sa comentati la cea mai noua recenzie a blogului
-sa dati share pe facebook
*optional:
-sa dati g+1 blogului si/sau postarii (5 intrari in plus pt. fiecare g+1)
-sa aduceti un nou abonat GFC (10 intrari in plus)
-sa postati pe blogul vostru despre concurs (10 intrati in plus)

Si, evident, sa lasati un comentariu mai jos cu datele cerintelor indeplinite.
Concursul tine pana pe 28 decembrie *il prelungesc pana pe 1 ianuarie, iar premiul va fi livrat dupa Anul Nou.
Craciun fericit!

PS: am uitat sa precizez! Eu am citit cartea asta si mi-a placut foarte mult, puteti afla parerea mea mai amanuntita in recenzia de pe blog!

Recenzie: Albastru de safir de Kersten Gier

 Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

 
Rămăsesem împietrită, incapabilă să mai fac vreo mişcare sau chiar să respir. Degetele lui îmi atinseră cu grijă buzele, îmi mângâiară bărbia şi urcară pe obraji, până la tâmple. – Nu eşti o fată obișnuită, Gwendolyn, şopti el, trecându-şi degetele prin părul meu. Eşti cu totul şi cu totul deosebită. Nu ai nevoie de nici o Magie a corbului ca să fii specială pentru mine. Chipul lui se apropie tot mai mult de-al meu. Când buzele lui îmi atinseră gura, am închis ochii. OK. Acum urma să leşin.  Să te îndrăgostești în trecut nu este, poate, cea mai fericită idee. Gwendolyn tocmai a descoperit că a moștenit de la familia ei capacitatea de a călători în timp. În Londra secolelor trecute, ea și Gideon au tot felul de probleme, cum ar fi: să salveze lumea sau... să învețe cum se dansează menuet. (Două lucruri nu tocmai ușoare.) În vreme ce atitudinea lui Gideon devine tot mai bizară, Gwendolyn se simte din ce în ce mai tulburată, până când misterul i se dezvăluie cutremurător de dureros, iar lucrurile se complică și mai tare... Culorile dragostei este o trilogie palpitantă, amuzantă și plină de romantism.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Trebuie sa recunosc ca, dupa ce am terminat primul volum al acestei serii, am stat ca pe ace; abia asteptam sa vad ce se va mai intampla, imi era dor de vocea lui Gwen si de atmosfera mistica si deosebita din Londra. Si, nu credeam ca e posibil, "Albastru de safir" mi-a placut si mai mult. Nu stiu cum reuseste Kerstin Gier, dar e pur si simplu geniala.

Permanent, atmosfera a fost ambigua; aparent, autoarei ii place sa-si tina in suspans cititorii, dand din colt in colt. Am gasit povestea foarte putin dezvoltata, dar eu nu am nici o problema cu asta, atata timp cat a plusat cu restul aspectelor. Unul din aceste aspecte este modul cum sunt vazute calatoriile in timp in aceasta carte; ce se intampla in trecut, este vizibil in prezent si, pana acum, totul e normal, pana cand te duci in trecut si ii spui bunicului tau ca urmeaza sa aiba si fii si nepoti. Cel mai mult m-a impresionat momentul in care Gwen s-a intalnit cu Lucas, bunicul ei, si a vorbit cu el. A fost, intr-un fel, ciudat, pentru ca nici bunicul meu nu mai este in viata si m-a facut sa ma gandesc cum ar fi sa-l intalnesc acum si sa ma prezint ca si nepoata lui. Sau, mai rau, sa vina nepotul meu la mine si sa ma salute.

Au fost, ce-i drept, si 'bile negre'; intre Gwen si Gideon a fost o relatie foarte ciudata, cu o multime de 'plot twists'. Acum, cei doi se intelegeau foarte bine, mai tarziu Gideon o ura pe Gwen si nici nu voia sa o vada. M-a calcat pe nervi, din cand in cand, dar a aparut atat de putin, iar relatia dintre ei a fost atat de nesemnificativa pentru poveste, incat nu m-a deranjat atat de rau. Dar tot sunt curioasa ce se va intampla intre Gwen si Gideon. Nu prea pot sa-i vad ca pe un cuplu care sa se potriveasca si nu cred ca s-ar intelege bine; mai ales pentru ca Gideon este un personaj mai... rautacios, sa spunem. In schimb, pe Charlotte, verisoara lui Gwen, am urat-o; era rautacioasa si radea mereu pe seama protagonistei noastre.


Am apreciat faptul ca am avut multe de invatat de pe urma acestei carti. Politica, sport, mari personalitati... tocmai din cauza ca lumea lui Gwen parea reala si ca simteam ca ma aflu alaturi de ea ma facea sa simt ca si eu invat, ca suntem in aceeasi ipostaza. M-am gandit, uneori, ce as face eu in locul protagonistei si nu cred ca m-as fi descurcat, in trecut, la fel de bine.

Ah, partea mea preferata, garantat, este faptul ca avea, la fiecare pagina, o gluma. Dar o gluma adevarata, cu haz, care ma facea sa ador toate personajele. "Albastru de safir" mi-a adus, de nenumarate ori, zambetul pe buze si asta apreciez la o carte. Cred ca a fost chiar cea mai amuzanta si deosebita carte pe care am citit-o pana acum; rar reusesc sa fac o astfel de afirmatie...

In concluzie, am iubit aceasta carte; fiecare rand, fiecare pagina, totul la ea. Si o recomand din toata inima. Asa ca ce mai asteptati? Mergeti acum pe site-ul Editurii Litera, adica aici, si comandati-o!

Evaluari si iubiri secrete

Lucruri de care iti e teama

Mi-e teama de examenele de la sfarsitul lui iunie (sunt a 8-a), pentru ca sunt absolut convinsa ca, oricat de mult as invata, o sa gresesc, o sa ma incurc, o sa uit, o sa am diaree sau n-o sa ma trezesc, stiu doar ca o sa se intample ceva si tot viitorul meu o sa se duca de rapa; e foarte multa presiune pe mine, deorece in primul rand vreau sa intru in liceul unde iubirea vietii mele e (nu va spun care, cine stie, poate ajunge sa citeasca postarea; oricum, liceul e foarte, foarte bun, deci nu pot sa spun ca ma duc undeva naspa), vreau sa le demonstrez unor persoane din viata mea ca pot daca vreau si, pur si simplu, vreau la un liceu bun. M-am intins mult, deci, in concluzie, mi-e teama de evaluarea nationala.

Mi-e teama sa-i spun persoanei de care imi place ce simt pentru ea; nu cred ca e nevoie de explicatii, nu?

Cred ca astea sunt singurele lucruri de care imi e teama gen rau. Paianjenii si bau-bau? Un fleac.

Perffffff

6. Ultima carte citita

Ultima carte citita este Albastru de safir de Kerstin Gier. Ohhh frate.

A fost mai mult decat perfecta. Am citit-o in doua zile si parca am fost dependenta de ea. Este o carte asa buna!! Vocea autoarei, care rasuna la fiecare rand in urechile mele, este una foarte amuzanta si energica, povestea este originala si, desi complicata, foarte captivanta, personajele sunt foarte, foarte secretoase si misterioasa, iar actiune este din plin. In ciuda faptului ca seria se numeste "Culorile dragostei", nu exista asa mult romantism, cel putin nu asa am simtit eu, ceea ce e foarte bine in opinia mea. Deci nu stiu ce altceva as putea zice, pana acum seria asta e perfecta.

O sa vin cat de curand cu o recenzie si, daca va intereseaza, am facut deja recenzie la primul volum.

Ce am facut ieri + poze

Hello. Deeci am intarziat cu postarea care trebuia sa apara ieri, asa ca am sa va spun astazi ce am facut ieri.

Ieri a fost luni si, desigur, ar fi fost o zi chiar frumoasa daca n-as fi fost obligata sa stau sa invat la mate pana crap si dupa sa ma napadeasca emotiile; astazi am dat teza si, intr-adevar, orele in sir pe care mi le-am petrecut acasa facand exercitii s-au dovedit in cele doua ore de la scoala in care am dat teza foarte folositoare. Suna ca si cum as fi plecat la razboi, dar cam asa a fost, pentru ca teza este ca o mica batalie dinaintea razboiului (evaluarea nationala fiind razboiul). Dar, din fericire, zic eu, am castigat batalia. Nu stiu, astept rezultatele.

Mi-am permis si mici pauze si nu am reusit sa ma tin departe de "Verde de smarald" de Kerstin Gier, asa ca am citit si 50 de pagini din ea, pana sa ma mustre constiinta foarte, foarte tare. Yep. E o carte geniala si chiar nu vreau sa termin seria asta. Off, URASC CARTILE BUNE!

 Si o alta metoda de a ma tine departe de nebunie este si iPod-ul meu, caruia ii datorez sanatatea mea mintala. Si el imi datoreaza vreo 30 de ore pierdute pe saptamana. Fara gluma.

A, si ieri am aflat ca am trecut pe sector la olimpiada de la romana. Sunt asaa fericita, pentru ca imi place mult sa merg la olimpiada, plus ca daca ma descurc acolo, sunt pregatita si pentru examen (iara ma gandesc la examen, la naiba). Am obtinut 101 puncte din 120 si ma calificam cu 100, asa ca am fost uuuun pic cam yolo, dar pana la urma totul a iesit ok.

Si, ca incheiere, melodia mea preferata a zilei (sa zicem si a saptamanii trecute) este una cantata de niste romania. V-o las mai jos si, zau, va sfatuiesc sa o ascultati, e foarte frumoasa.

PS: am vazut ca, IN SFARSIT, publica si ed. Leda cartea "The Selection" de Kiera Cass. Mda, au trecut 2 ani de cand a anuntat ca o sa o publice si are o coperta oribila, dar eu va sfatuiesc sa vi-o luati, e foarte frumoasa si mie mi-a placut mult. Just sayin'.

Recenzie: Incercarile focului de James Dashner

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere (cu exceptia primei parti, care e marcata).

Recenzie

*SPOILERE*
Thomas, eroul din "Captiv in Labirint", isi continua aventurile cu o noua incercare potential letala si cel putin la fel de terifianta ca prima: Incercarea Focului. Poienarii, din ce in ce mai putin numerosi, trebuie sa strabata un desert torid, panditi de amenintarea unor furtuni cataclismice si, mai ales, a unor fiinte omenesti devastate de o boala misterioasa, Arsita, care ii transforma treptat intr-un soi de monstri insensibili, salbaticiti, ce-si spun Defectii

Inainte de a porni in calatoria prin desert, Thomas si tovarasii sai afla de la un enigmatic mesager al grupului RAU ca au fost ei insisi contaminati cu microbul Arsitei, ca mijloc de a-i motiva sa duca la bun sfarsit Incercarea Focului, la capatul careia ii asteapta tratamentul bolii. Omul-Sobolan, cum il poreclesc Poienarii, le explica de asemenea ca suferinta lor are o justificare nobila, pentru ca RAU extrage din reactiile lor la incercari informatii esentiale, asa-numitele „tipare“, pentru un plan grandios de salvare a omenirii. Thomas, chinuit de vise si fragmente involuntare de amintiri pe care nu le poate intelege, este insa din ce in ce mai sceptic ca vreun plan, oricat de nobil, ar putea sa indreptateasca un asemenea tratament al grupului de adolescenti, mai ales dupa ce este martor la moartea atroce a unora dintre tovarasii sai si, in special, dupa ce isi da seama ca RAU a convins-o pe prietena sa Teresa, pe care, la inceputul romanului, o crede pierduta, sa il tradeze si sa incerce sa-l omoare, in cadrul unui plan elaborat.
*SFARSITUL SPOILERELOR*

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Daca primul volum al acestei serii mi-a placut, ei bine, "Incercarile focului" mi s-a parut superba si mi-a intrecut cu mult asteptarile; nemultumirile pe care le-am avut cu privire la "Captiv in labirint" n-au mai aparut in aceasta carte, de parca autorul mi-ar fi citit recenzia si ar fi scris o noua carte peste noapte. Inceputul nu a mai fost asa plictisitor, parca si limbajul personajelor a devenit mai placut; "Incercarile focului" a fost o continuare superba, de nota 10 (ironic, nu?), care, trebuie sa recunosc, m-a dat pe spate.

Ceea ce am apreciat cel mai mult a fost atmosfera; daca in prima carte au existat scene in care senzatia de teama imi era indusa, ei bine, acum parca am fost cu totul acaparata de frica si de groaza. Ma tot gandea ca in orice clipa pot aparea Defecti care sa-i omoare pe Thomas si pe prietenii lui, fiind permanent incordata. Era o stare generala de haos, de parca apocalipsa ar fi venit; si cam asa a fost. Dar mi-a placut mult faptul ca Thomas era la fel de speriat ca mine si, desi era curajos si puternic, avea si el momentele lui de slabiciune, astfel ca povestea a parut mai realista.

Cat despre personaje, pe de-o parte, Thomas a ramas personajul meu preferat; ce-i drept, nu a existat nici un personaj care sa fie constant pe parcursul intregii carti, dar Tom a fost... perfect. Nu a existat clipa in care sa ma enerveze sau sa ia decizii cu care n-as fi fost de acord. Pe de alta parte, Teresa m-a enervat ingrozitor. Fata a fost absurda si falsa si nu mi-a placut de ea niciun moment, deoarece lua mereu decizii pripite si mintea permanent, iar dupa sustinea si ca nu e vina ei. Se presupunea ca Teresa este inteligenta!

Mi-a placut mult dialogul pe care personajele il purtau intre ele (sa nu uitam sa o excludem pe Teresa!); desigur, nu au lipsit nici replicile amuzante sau ironice ale lor. Autoarea stia exact cand sa destinda atmosfera si, zau, nu cred c-as fi supravietuit pana la sfarsit!

Si, of!, parcurgand aceasta lectura, am trecut printr-un amalgam de emotii si de sentimente care m-au facut sa ador aceasta carte atat de deosebita, interesanta si, de ce nu, reala, pentru ca atunci cand o citeam, simteam ca vizionez un film bine scris si regizat; o experienta minunata. Abia astept incheierea trilogiei! Ce altceva as putea spune?

Daca doriti sa achizitionati aceasta carte, o gasiti pe site-ul Editurii Litera, adica aici! Eu o recomand.

The Weasel

4. Un animal pe care ti-ar placea sa-l ai.

O sa vi se pare ciudat, poate o sa ma credeti nebuna, dar mi-ar placea mult sa am o nevastuica. E gen dorinta mea secreta, pentru ca imi place mult cum arata, e subtirica, lunga si, zau, zici ca-i un pui de pisica! Cum deja am pisici, nu pot sa mai cer, dar o nevastuica ar fi chiar misto. Si sa se inteleaga bine cu pisicile.

Nu vi se par super-super dragute?!
Voi ce animale v-ati dori?

Hahaha - awkward.

3. Momente jenante

Cel mai jenant moment din viata mea, zic eu, a fost acum trei ani.
Eram mai mica si mai nepriceputa si, in timpul unui antrenament de baschet, antrenoarea mea ne-a dat un exercitiu foarte greu, cu scheme complicate pe care trebuia sa-l invatam. Ei bine, imi amintesc ca nimeni nu-l facuse deosebit de bine, dar mie nu-mi iesea sub nici o forma si la un moment dat profesoara a inceput sa tipe si, ei bine, eu am izbucnit in plans, desi chiar nu imi doream asta.

Ideea e ca acum, de fiecare data cand ma uit la prietenii mei de la baschet, ma gandesc "sper sa nu-si aminteasca de asta". Gen, serios, sper asta din tot sufletul, pentru ca ei ma respecta si eu ii respect siii...

Stiu ca n-a fost mare lucru, dar zau ca nu mi-a venit ceva mai interesant in minte. Sorry.

Intregeste-ma

2. O scrisoare catre cineva, oricine.

Draga M.,

De cand ne cunoastem? S-au facut opt ani, banuiesc, nu? Te stiu de cand eram foarte mica si te admir de inca pe-atunci, te ador ca om si ca prieten si ca baiat si nu pot sa ma gandesc decat ca tu esti elementul care lipseste din viata mea, elementul care m-ar intregi si m-ar face fericita. Nu pot sa cred ca nu te-ai prins, ca n-ai inteles cat de mult insemni pentru mine si cat de mult te doresc, dar daca totusi n-ai facut-o, pot sa-ti dovedesc. Uita-te la mine, uita-te o singura data cu adevarat la mine si priveste-ma, intelege-ma si accepta-ma, dar nu ca o amica, ci o partenera. Oricat, numai un pic mai mult.

(asta e scrisoarea pe care as scrie-o tipului care momentan reprezinta totul pentru mine; dar si pentru tipul care nu si-a dat seama de asta... dar ce sa fac, lipseste tupeul!)

Celebrity crushes - man they're gorgeous!

1. Cinci celebritati pe care ai un crush

Alexander Skarsgard a.k.a. the sexiest man ever.
Am inceput sa salivez dupa el acum vreo un an, dupa ce am citit aproximativ cinci carti din VS si m-am hotarat sa incerc serialul, mi-am dat seama cine e Bill si mi s-a facut greata dar dupa a aparut Eric - Alexander si m-am indragostit pe loc; cred ca stiti cu totii cat de innebunita sunt dupa el.

Paul Wesley vai doamne.
Stefan Salvatore, personajul pe care il joaca e asaaa bestial, mereu mi-a placut mai mult de Paul Wesley decat de Ian Somerhalder, dar nu stiu, de curand am realizat asta si e frumos, pare de treaba si joaca foarte bine; as da orice sa-l intalnesc pe tipul asta. De ce pana mea nu e Nina cu el, nu stiu. Poate ca nu vrea el, altfel nu as putea gasi nici un motiv.

Benedict Cumberbatch, dar doar uneori.
M-am indragostit de Benedict Cumberbatch nu neaparat datorita infatisarii lui, ci datorita jocului lui actoricesc. M-a facut sa rad fara oprire la glume care nici macar nu erau asa amuzante, m-a facut sa plang dupa el in ultimul episod din Sherlock si, ei bine, acum sunt obsedata de el; nu e chiar cel mai frumos tip din lume, adica daca va arat o poza din afara serialului o sa ziceti ca e urat, dar in Sherlock arata foarte bine, cu parul cret si stilul vechi. Ce pot sa spun, da un farmec aparte serialului foarte bine scris si regizat.

Leonardo DiCaprio

Ar trebui sa spun ceva?!

Jesse Williams, the doctor.

Jesse Williams este cel mai sexy tip din Anatomia lui Grey DUPA MARK SLOAN (care nu mai joaca...), in opinia mea. Nu stiu, are un farmec aparte, e genial, imi place mult vocea lui si sincer imi pare foarte rau ca apare asa rar in serial, inainte aparea mult mai des. Dar, oricum, e frumossss.

Provocare de 10 zile

Am vazut pe blogul lui Rose o provocarea destul de tare ce tine 10 zile si, cum nu prea am inspiratie si subiectele pe care trebuie sa le discut par interesante, m-am gandit sa o iau si eu. Cele zece cerinte sunt:

• Cinci celebritati pe care ai un crush
• O scrisoare catre cineva, oricine
• Momente jenante
• Un animal pe care ti-ar placea sa-l ai
• Ce ai facut azi + poze
• Ultima carte citita
• Despre versiuntea ta de acum un an sau doi
• Turn offs/ ons
• Lucruri de care iti e teama
• Lucruri care te fac fericita in acest moment

In my mailbox!

Carti citite in Noiembrie.

Promotie:
10 lei, "Cand Dumnezeu era iepure" pe site-ul Editurii Litera: http://www.litera.ro/index.php/cand-dumnezeu-era-iepure.html

Recenzii:
Numere de Rachel Ward: http://justfantasybooksadis.blogspot.ro/2013/11/recenzie-numere-de-rachel-ward.html
Rosu de rubin de Kerstin Gier: http://justfantasybooksadis.blogspot.ro/2013/11/recenzie-rosu-de-rubin-de-kerstin-gier.html
Cand Dumnezeu era iepure de Sarah Winman: http://justfantasybooksadis.blogspot.ro/2013/11/recenzie-cand-dumnezeu-era-iepure-de.html
Captiv in labirint de James Dashner: http://justfantasybooksadis.blogspot.ro/2013/11/recenzie-captiv-in-labirint-de-james.html
Link Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu: https://www.goodreads.com/book/show/160093.Ora_25

Invatamantul pestelui prajit.

Deci am venit astazi de la scoala efectiv scotand foc pe nari. De ce? Pai lasati-ma sa va povestesc.

Eram la ora de engleza, a venit profa in clasa si, dupa ceva timp, un copil din clasa, si anume Vali, a inceput sa vorbeasca si sa comenteze. Profa l-a ignorat cateva minute si dupa s-a enervat, s-a dus in spatele clase si s-a asezat in o banca langa el, ca sa vorbeasca cu el, IN LOC SA NE PREDEA.

Eu am inceput sa vorbesc cu o colega, bine, sa spunem si ca am cantat un pic, asa, la misto, si dupa un copil a strigat la mine sa incetez. M-am oprit si profa s-a uitat in directia noastra si a zis: 

-Cine a strigat-o pe Sabrina?

-Eu, doamna

-Pai de ce o strigi? Las-o sa continue, sa nu fie atenta la ora, ca de obicei.

A venit in fata, s-a asezat la catedra si a inceput sa scrie un proces verbal. Apoi s-a oprit si m-a intrebat regulile de la timpul Present Perfect Simple si a vazut ca le stiu cat-de-cat, asa ca m-a luat cu timpul Past Continuous, pe care il folosim al naibii de putin si pe care nu-l mai facusem de un an. Logic, nimeni n-a stiut, si nici eu, pentru ca nu sunt Wikipedia sa-mi amintesc ceva de un an (avand in vedere ca nu stiu nici ce-am mancat ieri la pranz). A terminat procesul verbal si a inceput sa predea, ignorandu-ma complet. Dupa m-a intrebat ce nota merit si am spus ca 9, pentru ca m-am enervat si ea a zis "Aoleu! Cum asa?" si eu am zis ca nimeni nu stie Past Continuous si ca trebuia sa ni-l predea din nou, pentru ca asa e in programa si s-a pisat pe ea si a inceput sa tipe la mine. A facut o pauza si i-am zis "multumesc", plecand.

Ce pana mea?

In primul rand, atunci cand am inceput eu sa vorbesc pe ea o durea undeva si se certa cu un alt elev, in loc sa ma invete ceva, avand in vedere ce importanta este engleza. In al doilea rand, m-a intrebat ceva special ca sa nu stiu si nu mi se pare normal, plus ca nimeni nu stie nimic si eu si inca vreo trei tipe suntem singurele care stim sa formulam corect o propozitie in care ne spunem varsta, ceea ce nu se poate spune si in cazul celorlalti din clasa. Si, in ultimul rand, proces verbal ca am vorbit un minut? Si lu' ala care a strigat si a comentat? Lui ce pana mea ii faci, il exmatriculezi?!

Am rugat-o sa mearga cu mine la directoare - da, stiu, si eu sunt cam tupeista, dar stiam ca am dreptate -, dar nu, ca "nu sta ea de mine si nu se pune la mintea mea". Si asa am incheiat.

Recenzie: Captiv in labirint de James Dashner

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

O data la treizeci de zile, o noua 'Verdeata' apare in Poiana, adica un nou copil. De data aceasta este Thomas. Exact cum se asteptau ceilalti, Thomas nu-si aminteste nimic in afara numelui sau. Acesta afla curand deprinderile Poienarilor, afla misterele locului care ii va fi de acum casa si incearca sa se confrunte cu ele: Labirintul, ai carui ziduri de inchid in fiecare seara pentru a nu permite unor creaturi infricosatoare sa patrunda in Poiana, vremea incredibil de buna ce este permanenta in Poiana si limbajurile Poienarilor; totul este nou pentru el. Insa, o data cu venirea lui, incep sa se intample diferite lucruri stranii, iar oamenii incep sa dea vina pe Thomas. Ba chiar apare o fata ce are un mesaj straniu sa le transmita. Si atunci rutina Poienarilor se schimba si totul devine o lupta pentru supravietuire.

Nota mea: 3,5/5

Parerea mea

A durat ceva timp sa ma obisnuiesc cu "Captiv in labirint". Inceputul, in opinia mea, a fost unul slabut, pentru ca in primele 70 de pagini am primit informatii marunte, mult prea marunte pentru a intelege ceva si continuam sa "orbecai" prin poveste. Limbajul cu care a fost intampinat Thomas a fost unul foarte straniu care mie chiar nu mi-a placut, ba chiar m-a deranjat, pentru ca din nou, nu intelegeam ce se intampla. Am inteles ca autorul dorea sa faca totul sa para mai misterios, sa-l lase in ceata pe Thomas, insa parca nu i-a reusit. Pe langa ca toti copii vorbeau mereu urat.

Trecand peste inceput, povestea a fost chiar interesanta. Eram foarte curioasa in legatura cu labirintul si abia asteptam ca Thomas sa intre in el, ma saturasem sa-l "privesc" de departe. Cred ca asta a dorit si autorul; sa ne faca sa asteptam in suspans. Ei bine, asta i-a reusit; momentul in care Thomas a intrat si a ramas blocat in labirint a fost presarat cu clipe de groaza, atat pentru personaj, cat si pentru mine, deoarece creaturile care pandeau prin labirint - Durerosii - pareau foarte infricosatori. Si asa au si fost. Mi-a placut sa simt ca sunt alaturi de Thomas, ca alerg alaturi de el si ca simt totul. Asta numesc eu o carte buna.

Personajele au fost destul de ciudate; unele foarte prietenoase, altele foarte ambigue. De exemplu, mi-a placut foarte mult Minho, Aparatorul Alergatorilor. Mai pe limba noastra - coordonatorul celor ce se ocupau cu labirintul. Minho a fost un baiat care a tinut la Thomas, care a gandit mai mereu lucid si pe care chiar te-ai fi putut baza. Desigur, si Thomas a fost un baiat destul de interesant care mi s-a parut chiar dragut, pentru ca tinea la oamenii din jur si era gata sa se sacrifice pentru ei si chiar m-am atasat de el. Pe de alta parte, Gally - personajul rau - a fost un copil care nu a prea aparut prin poveste despre care mi-as fi dorit sa aflu mai multe lucruri.

Sunt unele lucruri care, totusi, ma deranjeaza. Fiecare personaj avea secretele lui si, ei bine, ma asteptam ca la sfarsitul romanului sa le aflu, sa fie o marturisire din aceea surprinzatoare. Tot ce pot sa fac este sa sper ca voi fi lamurita in cel de-al doilea volum, care pare pe atat de interesant ca acesta.

In concluzie, parerea mea este impartita. Mi-a placut "Captiv in labirint", pentru ca m-a cucerit si m-a captivat pe parcursul ei, insa au fost unele momente in care mi-a displacut. Dar asta nu inseamna ca asa o sa simtiti si voi. Oricum, primul volum promite multe si am incredere ca autorul James Dashner s-a descurcat mai bine la celelalte doua volume. Doriti sa comandati "Captiv in labirint" si "Incercarile Focului" de James Dashner? Le gasiti pe site-ul editurii Litera, adica aici.

Recenzie: Mizerabilii de Victor Hugo

Daca recenzia va plictiseste prea tare... ei bine vreau sa stiti ceva.

 CARTEA ASTA ESTE GENIALA!

Recenzie

Jean Valjean, un fost ocnas, este primit, spre mirarea lui, de episcopul Bienvenu, in casa acestuia. Nemaifiind primit de nimeni, Valjean profita de oportunitate si ii fura argintaria valoroasa pentru ca mai apoi, cand jandarmii il prind, sa primeasca si sfesnicele episcopului milostiv. Dupa aceasta intamplare, fostul ocnas il jefuieste si pe micul Gervais, insa mai tarziu regreta amarnic. Dorind sa aiba parte de un nou inceput, Jean Valjean isi schimba numele si devine primarul orasului Montreuil-Sur-Mer, iar cu timpul devine destul de cunoscut pentru faptul ca isi imparte averea cu saracii de pretutindeni. Insa trecutul continua sa-l bantuie si nu exista nici o sansa sa scape de el.

*restul din povestire e cu spoilere*

Dupa un timp insa, cand mos Madeleine - Valjean - salveaza un om prins sub o caruta ridicand-o, da dovada de o putere imensa si dibaciul inspector Javert incepe sa aiba banuieli. Apoi, in urma unui mic incident in care mos Madeleine o salveaza pe Fantine, o mama amarata ce a ajuns sa faca lucruri josnice pentru fetita ei, de la inchisoare, Javert il denunta pe mos Madeleine ca fiind un fost ocnas recidivist. Nimeni nu il crede insa. Dar mos Madeleine se hotaraste sa recunoasca si, dupa ce o face, ii promite Fantinei ca o sa-i gaseasca fetita. La scurt timp, Fantine moare, iar mos Madeleine e inchis.

"Iubirea e viata sau e moartea. Leagan, dar si mormant..."

Insa mos Madeleine evadeaza si o rascumpara pe fetita Fantinei, numita Cosette, fugind cu ea in Paris si devenind tatal pe care ea nu l-a avut. Curand, Jean Valjean descopera ca Javert i-a dat de urma si, pentru cativa ani, se ascunde, impreuna cu Cosette, la manastirea Petit-Picpus. Dar Jean Valjean pleaca si de acolo, nedorind ca "fiica lui" sa devina calugarita. Soarta face ca cei doi, care mergeau in gradina Luxembourg zilnic, sa se intalneasca acolo cu un baiat oarecare, numit Marius. Cand Jean Valjean observa ca cei doi isi fac ochi dulci, se muta imediat, din gelozie, si o ia si pe Cosette cu el.

"Soarele s-ar stinge daca nu ar mai iubi nimeni."

Intre timp, Marius incearca sa-l gaseasca pe Thenardier, un om despre care nu stie nimic in afara faptului ca i-a salvat viata tatalui sau. Insa ceea ce Marius nu stie este ca acest Thenardier e un escroc si ca el este cel care a chinuit-o pe Cosette cand era mica si care i-a provocat moartea Fantinei. Dupa ceva timp, Cosette si Marius reusesc sa se intalneasca, insa, in frumoasa lor relatie intervine revolutia franceza, care aproape ii distruge si, totodata, ii si apropie. Totusi, cei doi reusesc sa se casatoreasca, insa Marius afla ca Jean Valjean e un fost ocnas si il alunga, facand astfel o mare greseala, pe care ajunge mai apoi sa o regrete. La scurt timp dupa aceasta, Jean Valjean moare.

*sfarsitul spoilerelor*

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Marea opera a lui Victor Hugo ne introduce in perioada din timpul revolutiei franceze, cu toate nenorocirile si greutatile ei. Jean Valjean, exemplul perfect, trece prin toate coborasurile nedreptatii si prin toate urcusurile micilor fericiri ale vietii. Fiind un exemplu atat pentru oamenii din ziua de azi, cat si pentru personajele din roman, Jean Valjean a reusit sa treaca prin viata cu glorie si sa moara inconjurat de iubirea propriei familii.

Momentul care m-a impresionat cel mai tare a fost acela in care micul Gavroche, un strengar al strazilor Parisului, si-a impartit mica avutie cu alti doi copii saraci pe care nu-i mai intalnise, desi el era infometat. Macar de-ar fi stiut ca-si hraneste fratii...

Pe parcursul romanului, am cunoscut atat partea frumoasa si linistita a traiului din Paris - oamenii bogati si fara grija banilor -, cat si partea intunecata si tulburatoare, in care oamenii saraci si copii parasiti isi dus veacul in mizerie si saracie. Recunosc, romanul m-a zguduit un pic si m-a facut sa reflectez mai mult asupra traiului de care am parte, sa fiu recunoscatoare, avand in vedere cat de saraci erau oamenii in trecut. Si inca sunt.

"Intotdeauna este mai multa suferinta in clasele de jos decat este umanitate in cele de sus."

Intr-un final, am primit cea ce am sperat pe parcursul romanului; ca Marius si Cosette sa traiasca fericiti... pana la adanci batraneti. "Mizerabilii" de Victor Hugo este o lectura deosebita si realistica, presarata cu personaje cu caractere mari si pericole la tot pasul.

Ne vedem acolo?

Hei, people.
Eu maine am sa merg la Gaudeamus. Slava Domnului, prind si eu ultima zi.:)) Ei bine, m-am gandit sa va anunt pentru ca poate ne intalnim, cine stie, I don't know. Abia astept, desi nu am o lista clara cu cartile pe care mi le doresc, vreau sa-mi cumpar si eu ceva, asa, ca de noiembrie (what?). Nu mi-am mai luat nimic de cand am fost la Kilipirim, asa ca am zis ca merit sa ma rasplatesc. Logica.
 

Deci da, eu o sa fiu la Gaudeamus pe la 11 sau ceva de genul. Daca ma vedeti - si cred ca stiti cum arat, you know, youtube - sa NU ezitati sa intrati in vorba cu mine! Imi place sa conversez; mai ales cu alti bloggeri si, mai ales, cititorii mei. Deci da.

Cine merge maine?!
*nimeni*

Recenzie: Cand Dumnezeu era iepure de Sarah Winman

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Lumea lui Elly este modelata de cei care o locuiesc: parintii iubitori, dar teribil de neatenti; cea mai buna prietena, care miroase permanent a chipsuri si care stie cuvinte sofisticate; un vecin batran care-i face avansuri; iepurele pe care l-a botezat „dumnezeu“. Intr-o copilarie condimentata cu momente deopotriva obisnuite si extraordinare, singura constanta in viata lui Elly este fratele ei. Douazeci de ani mai tarziu, Elly si  Joe sunt adulti, dar ii uneste aceeasi legatura puternica din copilarie. Pana cand, intr-o dimineata senina, un eveniment cutremurator ameninta sa le distruga pentru totdeauna relatia.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Cartea "Cand Dumnezeu era iepure" are, aparent, un subiect banal: viata unei fete, de la copilarie pana la maturitate. Ei bine, ce poate fi atat de interesant incat sa te captiveze atat de tare si sa te tina in suspans atat de mult incat sa-ti doresti sa citesti, sa aflii mai mult, sa descoperi? Nu stiu ce a facut Sarah Winman, dar a scris cu atat de mult talent si cu atat de mult stil incat am fost din primul moment "prinsa in plasa". Vocea lui Elly a rasunat constant in capul meu si am fost fermecata de cat de mult pot sa apreciez acest personaj, de cat de mult poate sa imi placa de el. Si nu numai Elly, ci toate personajele din aceasta carte! Nu a fost unul singur care sa nu fie extrem de bine conturat si pe care sa nu-l apreciez. Sincer, aceasta poveste mi-a intrat in suflet si nu cred ca o sa pot sa o mai scot vreodata.

Copilaria lui Elly a fost brutala si, la un moment dat, m-am gandit: cum poate rezista? Ei bine, asta este ce am apreciat cel mai mult la Elly: a acceptat mereu ce s-a intamplat ca si cum ar fi fost ceva inspre binele ei, nu s-a plans niciodata la nimeni si, in schimb, a reusit sa sprijine o multime de persoane. Atat Elly, cat si Joe - care seamana foarte mult cu sora lui -, sunt niste persoane pe care ai vrea sa le ai permanent in preajma ta si pe care nu ai vrea sa le pierzi. Ei bine, dupa ce am terminat cartea, pot sa spun ca am simtit un loc gol in mine, ca si cum ceva ar fi lipsit. Si, zau, ca parca, pentru un moment, am crezut ca prin ce a trecut Elly, am trecut si eu; cat de real a parut totul...

Actiunea este constanta; firul intamplarilor este clar si este foarte usor sa urmaresti povestea. Dar un alt lucru care mi-a placut mult, muuuult, a fost faptul ca autoarea nu spunea niciodata lucrurilor pe nume. Se intampla un eveniment tragic sau important? Sau ambele? Ei bine, de aici treaba iti revenea tie: tu trebuia sa deduci exact ce. Mi-a placut acest lucru, mi-a pus capul la contributie si, in acelasi timp, a dat cartii o atmosfera misterioasa, interesanta. Cum sa nu fii coplesit de un asa talent?!

Titlul este unul dintre factorii care m-au influentat sa pun mana pe aceasta carte. Elly primeste de la fratele ei un iepure, pe care acestia doi il numesc "dumnezeu". Dumnezeu - iepurele - reprezinta o bucatica din viata lui Elly; acesta o "sprijina" mereu pe Elly si momentele in care apare si dumnezeu... sunt deosebite. Vreti sa aflati de ce? Ei bine, citit cartea!

As putea sa stau sa palavragesc despre cat de perfecta este aceasta carte la nesfarsit; pentru ca asa si e. Nu i-am gasit nici un cusur. Poate decat ca este prea scurta, dar nu-l vad ca pe un obstacol care sa va impiedice sa va apucati de carte. Asa ca, ce mai asteptati? Intrati pe site-ul Editurii Litera, adica aici, comandati-o si cititi-o. Si-apoi sa va intoarceti aici, ca sa imi multumiti. ^.^

Leapsa: Sacrificiul cartilor

Am primit o leapsa de la furelise. Iti multumesc mult!

1. O carte mare: Sa incepem totul cu Apocalipsa Zombie. Sa spunem ca te afli intr-o librarie, uitandu-te printre raftuuri, cand BAM! ZOMBIE ATACA! Un anunt apare la toate posturile in care spune ca armata a descoperit ca slabiciunea zombilor sunt cartile foarte mari. Ce carte laudata de toata lumea, dar pe care tu o urasti si care este o carte mare o arunci catre zombie pentru a-i elimina?

Usor. Dispozitive Infernale, Ingerul Mecanic de Cassandra Clare. O prostie cliseica, dupa parerea mea (va rog, va rog nu va suparati, e doar parerea mea).

2. O continuare: Sa spunem ca tocmai ai plecat dintr-un salon cu o noua tunsoare cand BOOM: Ploaie torentiala. Ce continuare a unei carti ai alese sa o folosesti pe post de umbrela?

Scoala Fricosilor 2 si 3 de Gitty Daneshvari. Mi-a placut asaaa mult prima carte, a fost dragu si chiar e cartea care m-a facut sa capat aceasta pasiune pentru citit, dar a fost ultra-ruinata de a doua carte si apoi si mai rau - daca se poate - de cea de-a treia. M-au lasat cu un gust amar in gura.

3. O carte clasica: Sa spunem ca esti intr-o ora de lectura cu profesorul tau de romana care vorbeste incontinuu despre acea carte clasica (,) care a schimbat lumea, care a revulotionat literatura si tu deja nu mai vrei sa auzi nimic despre aceasta carte asa ca o arunci in fata profesorului, pentru ca stii ce? Acea carte este idioata si merita sa primesti detentie din cauza lucrului facut doar pentru a le arata tuturor ce simti. Ce carte clasica ai alege?

Nu stiuuuuuuuu. Am citit o multime de carti clasice plictisitoare, aberante si ciudate, dar nu exista niciuna care eu cred ca NU poate sa ne invete nimic. Daca e sa aleg o carte care pur si simplu nu mi-a placut - dar din care, recunosc, am invatat ceva -, este cam orice carte de Jules Verne. Am citit cateva si sunt exemplul meu perfect de carte MULT prea descriptiva.

 4. Cartea pe care o urasti: sa spunem ca esti in biblioteca cand BAM! Incalzirea globala explodeaza si lumea de afara ingheata. Esti blocata si singura ta sansa de supravietuire este sa arzi o carte. Care este prima care la care te-ai duce, cartea pe care o urasti, care carte nu ai regreta sa o arzi?

Ironie sau nu, Fahrenheit 451. A fost una dintre cele mai plictisitoare carti pe care le-am citit. Si pentru ca e veche, mica si subtire, am sa aleg inca una - doar pentru siguranta mea -, si anume Frenezia de Francesca Lia Block. Asta e, de fapt, pe primul loc. Mda, chiar e. Am facut o recenzie in care chiar va spun ce cred si va sfatuiesc sa n-o cititi, daca v-a placut cartea, pentru ca o sa spumegati de furie.:)) Recenzia o gasiti aici.

Nu prea stiu pe nimeni care sa nu fi facut leapsa, sau cel putin sa nu o fi facut, dar simtiti-va liber sa o preluati!

Gaudeamus... sau Elefant?

Cu totii stim ca anul acesta se va organiza Targul Gaudeamus din Bucuresti. Am mers si acum doi ani, si anul trecut, iar anul acesta vreau sa o fac din nou; nu stiu daca voi reusi, pentru ca sunt ocupata chiar si in week-end, dar o sa fac tot posibilul. Nici nu stiu daca voi cumpara ceva, pentru ca anul acesta Elefant pare sa se lupte cu Libris pentru locul 1 la reduceri si sigur gasesc acolo mai ieftine cartile. Asa ca nu stiu. Dar de dus, vreau sa ma duc; nu de-alta, dar atmosfera aia e mi-nu-na-ta!

Nu intentionez sa-mi iau nimic in mod special - in afara de Regatul Umbrelor, ce apare, la Trei, care oricum nu sunt sigura ca apare la Targ, dar whatever -, asa ca ma voi lasa ghidata de instinct. Oricum, tare-as vrea sa dau o tura pe la Herg Benet acolo. <3

Acum voi! Va doriti vreo carte in special? Veti profita de reduceri? Gaudeamus sau Elefant? Si, cel mai important, cine merge la targ? Poate ne-intalnim acolo. ^^

PS: imi pare rau pentru ca nu am prea postat, you know, scoala... imi revin imediat dupa 13 decembrie, cand dau teza la romana! ^.^

Recenzie: Rosu de rubin de Kerstin Gier

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Pana acum, toata lumea a crezut ca Charlotte, verisoarea lui Gwendolyn, este cea care poarta gena calatorilor in timp. Insa in momentul in care Gwen se intoarce in trecut, viata acesteia este data peste cap. Gwen este Rubinul, cea de-a douasprezecea piatra pretioasa, iar oamenii din jurul ei au mari planuri cu ea. Aceasta trebuie sa calatoreasca in timp si sa indeplineasca o misiune importanta, al carei scop nu ii este dezvaluit. Ajutata de desteptul si chipesul Gideon, aceasta se intalneste cu numeroase personaje din istorie, precum contele Saint-German, un om care o ameninta de la prima lor intalnire cu o abilitate ce este total iesita din comun...

Nota mea: 5/5

Parerea mea

"Rosu de rubin" mi s-a parut, la prima vedere, o carte romantica ce nu parea sa iasa in evidenta cu nimic. Insa, pe masura ce am citit, pe masura ce am cunoscut personajele si m-am familiarizat cu povestea, am ajuns sa ma atasez foarte mult de tot si de toate si sa ma indragostesc pur si simplu de "Rosu de rubin".

Cel mai mult mi-a placut faptul ca aceasta carte nu s-a concentrat pe romanta; am fost foarte intrigata de calatoria in timp si de intregul cerc al ceror ce poarta gena calatorilor, iar cartea s-a concentrat pe acest lucru. A fost multa actiune si parca nu a fost nici un moment de respiro; mereu se intampla ceva. Am apreciat la aceasta carte si faptul ca nu au existat clisee. Totul a fost autentic si diferit si am ramas cu o parere foarte buna. Lumea creeata de autoare a fost una potrivita atmosferei de mister si complexitate si a fost foarte bine conturata, atat Londra din zilele noastre, cat si Londra din trecut. 

Personajul meu preferat a fost, de departe, Leslie, cea mai buna prietena a lui Gwen. Aceasta a crezut-o mereu pe Gwen si a cautat sa o ajute, descoperind informatii importante pentru aceasta. Si, mai ales, a fost un personaj amuzant, care a destins mereu atmosfera si care m-a facut sa zambesc de fiecare data cand a avut o replica. Mi-as fi dorit, totusi, sa apara mai mult in carte. Gideon mi s-a parut un personaj aparte, pentru ca, spre deosebire de majoritatea baietilor din zilele noastre, a parut sa o inteleaga pe Gwen si a incercat sa o ajute de fiecare data cand aceasta avea nevoie. Plus ca instinctul lui a fost intotdeauna de a o apara. Ce pot sa spun, m-am indragostit pe loc de Gideon! Pe de alta parte, Charlotte a fost o fata absolut enervanta, pe care nici nu o suportam. Era ingamfata, se credea superioara lui Gwen, iar cand a aflat ca nu este ea "aleasa", s-a suparat pe Gwen, care nu era de vina. Daca autoarea a dorit sa ma infurii pe Charlotte, ei bine, a reusit. Of, atatea sentimente in aceasta carte!

Am apreciat faptul ca am avut multe de invatat; am aflat cum era Londra acum cateva sute de ani, am invatat despre politica si istorie si despre marile personalitati din trecut, printre multe altele. A aparut si Romania pe acolo si a fost inclusa chiar si legenda lui Dracula. Contele Saint-German si prietenul lui straniu au aparut doar putin, insa sunt convinsa ca in urmatoarele carti vor mai aparea si ca vor face totul mai incitant. Nu am reusit sa-i gasesc nici un cusur acestei carti; si cu totii stim cat de rar se iveste oportunitatea sa citesti ceva atat de diferit!

In concluzie, "Rosu de rubin" este o carte speciala, o carte din care ai multe de invatat si care, totodata, nu este in nici o clipa plictisitoare. Este imprevizibila si captivanta si o recomand din toata inima; citit-o, nu aveti decat de castigat. Puteti comanda "Rosu de rubin" de Kerstin Gier de pe site-ul Editurii Litera chiar acum!

OMGOMG + In my mailbox

Ati auzit ca apare Shadow and Bone la noi in tara?
Sunt multe carte pe care mi le doresc mult si pe care le-am vazut in strainatate, iar Shadow and Bone e printre primele. Trebuie sa fi auzit, cu totii, despre cat de buna este cartea asta. Deci da, Editura Trei va publica aceasta carte la noi in tara si aaah, nu mai pot astepta! O sa mi-o cumpar neaparat, pentru ca vreau sa o citesc de prea multa vreme si pare foarte tare. Voi ati citit-o pana acum?

Banuiesc ca ati observat ca pe blog au inceput sa apara, in general, numai recenzii. Ei bine, nu am inspiratie; nu stiu ce sa mai scriu, plus ca am acces la calculator in general doar in week-enduri. Adica da, mai programez postari, dar nu mereu si acum am ramas fara, deci o sa incerc sa nu las sa bata vantul pe aici. Dar, in afara de citit, nu mai am timp de altceva, pentru ca nu fac decat sa dorm si sa fac teme; altceva nu pot, pentru ca imi este intr-un mod constant SOMN. Nu mai pot sa fac nimic fara sa-mi fie somn, zau. Si, in rest, nu stiu... trec zilele extrem de repede. Si, pentru prima data, nu vreau sa treaca scoala atat de repede, pentru ca vin examenele, iar eu sunt pur si simplu terifiata de ele. Nici nu vreau sa ma gandesc si cred ca o sa mor de emotii acolo. Daca eu la un test am emotii! Ce sa fac, la scoala pun notele la suflet si da, ma straduiesc sa fiu cea mai buna, dar la examen nu va fi asa. Ah. Nici nu pot sa ma gandesc ce se va intampla dupa examene. Pentru mine nu exista vacanta de vara din 2014. Exista doar apocalipsa de pe 28 iunie.

Si, ca sa mai destindem atmosfera, am facut un video In my mailbox. Vi-l las aici, vizionare placuta.^^

Lectura placuta.

Recenzie: Numere de Rachel Ward

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Rao.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

De cand mama ei a murit, Jem vede numerele. Nu isi doreste asta, insa nu este decizia ei; asadar, de fiecare data cand se uita in ochii oamenilor, le vede data mortii. Jem stie cand profesorul ei va muri, Jem stie cand mama ei adoptiva va muri. De asemenea, stie si cand o bomba va exploda in orasul ei si va omori cativa oameni. Faptul ca stie asta o sa salveaza pe ea si pe prietenul ei, Spider, de la moarte, insa ii fura libertatea, pentru ca acum este suspectata, iar toata lumea crede ca cei doi sunt teroristi. Cum sa scapi cand toata lumea este pe urmele tale?

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Povestea mi s-a parut extrem de interesanta si m-am simtit atrasa imediat de aceasta carte. Eram curioasa cum este ca cineva sa stie cand vor muri oamenii si am realizat destul de repede ca Jem avea o povara greu de suportat. Am simpatizat-o imediat si chiar m-am atasat de ea pe parcursul povestii.

"Numere" este o carte care a atins multe subiecte sensibile; de exemplu, viitorul copiilor care nu merg la scoala si care nu invata. Jem si Spider sunt un exemplu perfect. A fost un moment in care un profesor le spunea copiilor ca vor ajunge gunoieri sau postasi daca nu invata; ei bine, eu cred ca este adevarat. Am apreciat la aceasta carte ca transmitea si anumite mesaje, ca avea si intelesuri pe care trebuia sa le deducem. A fost un moment in care chiar m-am induiosat - atunci cand Spider si Jem s-au intalnit cu o batrana care a crezut ca va fi jefuita; aceasta i-a rugat sa o lase in pace si m-am gandit ca cei doi prieteni erau mai puternici decat batrana aceea si ca putea sa-i faca ce vroiau, asa ca am realizat cat de nedreapta e lumea. In aceasta carte a domnit atmosfera trista, pentru ca erau, in majoritatea cazurilor, numai personaje triste si amarate. "Numere" a fost o carte diferita, una care a evidentiat si partea neagra a lucrurilor, care a trecut dincolo de aparente si care mi-a aratat cum este viata de la oras din perspectiva oamenilor care nu au mereu din ce trai. Nu a fost tocmai placut sa experimentez, prin intermediul personajelor, acest lucru, insa, intr-un fel, cartea mi-a deschis ochii. Si asta apreciez foarte mult la aceasta carte.

Mi-a placut cum povestea a decurs, cum Spider si Jem s-au descurcat si am simtit ca si eu sunt langa ei, intr-o aventura. Pe de alta parte, imi parea rau pentru ei, deoarece toata lumea ii suspecta ca ei sunt asasinii. Acestia au trebuit sa se confrunte cu prejudecatile nemiloase a oamenilor din ziua de azi. Si cel mai rau este faptul ca, probabil, si eu i-as fi luat drept niste teroristi, fara sa am insa dovada vinovatiei lor. Dar cei doi prieteni au aflat ca exista si persoane mai bune pe lume, persoane care i-ar ajuta la nevoie si care sunt mai intelegatoare. Fara astfel de persoane, cum ar fi fost lumea?

Au fost si momente in care Jem ma enerva, chiar foarte tare; dupa ce vazuse cifrele oamenilor timp de 15 ani, brusc s-a gandit ca poate e o inchipuire, poate ca nu e adevarat. Si s-a gandit la asta de mai multe ori, iar atunci ma enerva, pentru ca nu poti sa spui asa ceva, dupa ce ti s-a demonstrat ca asa este in mod repetat. Insa asta a fost cam singura mea problema cu aceasta carte, pentru ca in rest mi-a placut totul: povestea, personajele, stilul de scris al autoarei, tot. Va recomand aceasta carte, pentru ca este una deosebita, din care chiar poti invata ceva; mie mi-a placut mult.

Iar sfarsitul? M-a spulberat. Am citit ultimele doua randuri si am ramas cu gura deschisa, apoi le-am mai recitit de cateva ori. Ati auzit de final imprevizibil? Nu cred. Va spun eu ca, daca nu ati citit cartea asta, atunci nu ati aflat cum este un final imprevizibil.

Daca doriti sa cititi cartea asta... ei bine, ce mai asteptati? Intrati pe site-ul Editurii Rao si comandati-o acum! Nu aveti nimic de pierdut!