Recenzie: Cand Dumnezeu era iepure de Sarah Winman

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Lumea lui Elly este modelata de cei care o locuiesc: parintii iubitori, dar teribil de neatenti; cea mai buna prietena, care miroase permanent a chipsuri si care stie cuvinte sofisticate; un vecin batran care-i face avansuri; iepurele pe care l-a botezat „dumnezeu“. Intr-o copilarie condimentata cu momente deopotriva obisnuite si extraordinare, singura constanta in viata lui Elly este fratele ei. Douazeci de ani mai tarziu, Elly si  Joe sunt adulti, dar ii uneste aceeasi legatura puternica din copilarie. Pana cand, intr-o dimineata senina, un eveniment cutremurator ameninta sa le distruga pentru totdeauna relatia.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Cartea "Cand Dumnezeu era iepure" are, aparent, un subiect banal: viata unei fete, de la copilarie pana la maturitate. Ei bine, ce poate fi atat de interesant incat sa te captiveze atat de tare si sa te tina in suspans atat de mult incat sa-ti doresti sa citesti, sa aflii mai mult, sa descoperi? Nu stiu ce a facut Sarah Winman, dar a scris cu atat de mult talent si cu atat de mult stil incat am fost din primul moment "prinsa in plasa". Vocea lui Elly a rasunat constant in capul meu si am fost fermecata de cat de mult pot sa apreciez acest personaj, de cat de mult poate sa imi placa de el. Si nu numai Elly, ci toate personajele din aceasta carte! Nu a fost unul singur care sa nu fie extrem de bine conturat si pe care sa nu-l apreciez. Sincer, aceasta poveste mi-a intrat in suflet si nu cred ca o sa pot sa o mai scot vreodata.

Copilaria lui Elly a fost brutala si, la un moment dat, m-am gandit: cum poate rezista? Ei bine, asta este ce am apreciat cel mai mult la Elly: a acceptat mereu ce s-a intamplat ca si cum ar fi fost ceva inspre binele ei, nu s-a plans niciodata la nimeni si, in schimb, a reusit sa sprijine o multime de persoane. Atat Elly, cat si Joe - care seamana foarte mult cu sora lui -, sunt niste persoane pe care ai vrea sa le ai permanent in preajma ta si pe care nu ai vrea sa le pierzi. Ei bine, dupa ce am terminat cartea, pot sa spun ca am simtit un loc gol in mine, ca si cum ceva ar fi lipsit. Si, zau, ca parca, pentru un moment, am crezut ca prin ce a trecut Elly, am trecut si eu; cat de real a parut totul...

Actiunea este constanta; firul intamplarilor este clar si este foarte usor sa urmaresti povestea. Dar un alt lucru care mi-a placut mult, muuuult, a fost faptul ca autoarea nu spunea niciodata lucrurilor pe nume. Se intampla un eveniment tragic sau important? Sau ambele? Ei bine, de aici treaba iti revenea tie: tu trebuia sa deduci exact ce. Mi-a placut acest lucru, mi-a pus capul la contributie si, in acelasi timp, a dat cartii o atmosfera misterioasa, interesanta. Cum sa nu fii coplesit de un asa talent?!

Titlul este unul dintre factorii care m-au influentat sa pun mana pe aceasta carte. Elly primeste de la fratele ei un iepure, pe care acestia doi il numesc "dumnezeu". Dumnezeu - iepurele - reprezinta o bucatica din viata lui Elly; acesta o "sprijina" mereu pe Elly si momentele in care apare si dumnezeu... sunt deosebite. Vreti sa aflati de ce? Ei bine, citit cartea!

As putea sa stau sa palavragesc despre cat de perfecta este aceasta carte la nesfarsit; pentru ca asa si e. Nu i-am gasit nici un cusur. Poate decat ca este prea scurta, dar nu-l vad ca pe un obstacol care sa va impiedice sa va apucati de carte. Asa ca, ce mai asteptati? Intrati pe site-ul Editurii Litera, adica aici, comandati-o si cititi-o. Si-apoi sa va intoarceti aici, ca sa imi multumiti. ^.^