Recenzie: Verde de smarald de Kerstin Gier

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere.

 

Recenzie

Ce faci când ţi-a fost frântă inima? Corect: vorbeşti la telefon cu cea mai bună prietenă, mănânci ciocolată şi te bălăceşti săptămâni la rândul în propria-ţi nefericire. Mai prost e că, împotriva voinţei ei, Gwendolyn are nevoie de toată energia pentru cu totul şi cu totul altfel de lucruri: de exemplu, pentru a supravieţui. Căci iţele încâlcite de dubiosul Conte de Saint- Germain în trecut ajung să ţeasă şi în prezent o pânză primejdioasă. Pentru a descifra secretul, Gwendolyn şi Gideon – lăsând la o parte chinurile iubirii – trebuie nu numai să danseze împreună menuet la un bal tumultuos din secolul al XVII-lea, ci şi să se arunce cu capul înainte în tot felul de aventuri...Un montagne-russe al sentimentelor, traversând secolele: aventurile lui Gideon şi ale lui Gwen, grandios puse în scenă de autoarea Kerstin Gier, în cartea a treia a seriei Culorile dragostei. Atât de frumoasă, încât sigur te vei îndrăgosti de ea!

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Ei bine, asta numesc eu un sfarsit de trilogie reusit. "Verde de smarald" s-a ridicat la inaltimea primelor doua carti, surprinzand aceleasi lucruri pe care le-am apreciat la scriitura acestei autoare: persoanejele de care nu se poate sa NU te atasezi, umorul permanent si calatoriile misterioase in timp.

Fata de celelalte volume, acesta s-a concentrat mai mult pe relatia dintre Gwen si Gideon. Acestia doi s-au hotarat sa nu mai tina nimic secret unul fata de altul si mi-a placut acest lucru pentru ca, lucrand impreuna, au avut o reusita. Au aparut mai mult si personajele pe care eu le indrageam mai mult - Raphael si Leslie -, facand aceasta carte mult mai placuta si mai amuzanta, in ciuda tensiunii care inconjura lumea lui Gwen. De asemenea, Charlotte nu a mai aparut mai deloc si asta mi-a convenit pentru ca, serios, nu se poate sa nu-ti doresti sa-i dai cu ceva in cap atunci cand isi deschide gura. Garguiul Xemerius a fost si el prezent acolo, avand rolul de a destinde atmosfera si mi-as fi dorit totusi sa fie mai prezent pe langa Gwen. Cred ca a fost un prieten foarte bun care a fost alaturi de Gwen pana la sfarsit si sunt sigura ca ar fi existat un mare gol daca nu ar fi fost prezent si Xemerius.

Pot sa spun ca ultima pagina m-a dat total peste cap. Daca n-ati citit inca primele doua carti... ei bine, trebuie sa stiti ca domnul Bernhard este un personaj cu totul aparte; acesta ascunde un secret atat de mare si de frumos... cu greu rezist sa nu vi-l dezvalui. Cate lucruri interesante a ascuns Kerstin Gier!

Pe de-o parte, "Verde de smarald" mi s-a parut un pic cam plictisitoare, relatiile proaspete care se creau intre personaje incetinind totul. Pe de alta parte, atunci cand am aflat anumite secrete despre Gwendolyn, actiunea "a explodat" si m-a prins in ghearele ei, eliberandu-ma abia la ultima pagina. Pe parcursul lecturii am simtit ca sunt intr-un vartej din care, daca am intrat, nu mai pot iesi. A fost o experinta minunata sa citesc aceasta carte - si nu numai - si as repeta-o oricand. Recomand intreaga serie cu tarie. TREBUIE sa o cititi!

Daca doriti sa o comandati, o gasiti pe site-ul Editurii Litera, si anume aici.