Recenziile nu contin spoilere.
O tragedie americana de Theodore Dreiser
Nota mea: 5/5
Parerea mea
Intreaga carte il urmareste pe Clyde Giffiths, protagonistul, inca de la o varsta frageda. In ciuda conditiilor in care traieste - parintii lui sunt misionari, foarte saraci si fara o slujba stabila -, Clyde aspira la mai mult si se hotaraste sa caute de lucru. Acesta afla cum este sa ai bani si devine insetat de iubire si de popularitate, trecand prin o multime de intamplari. Ce-i drept este ca titlul cartii o descrie perfect.
"O tragedie americana" este o carte clasica. Mi-a fost sugerata de tatal meu si, desi suna siropos, m-am hotarat sa-i dau o sansa. Am inceput sa citesc si nu am putut sa ma mai opresc. Sunt atat de multe rasturnari de situatie, atat de multe evenimente, personajele sunt complexe si interesante. Cartea are in jur de 900 de pagini care se concentreaza numai pe Clyde. Ajungi sa-l cunosti atat de bine! Ajungi sa-l iubesti si sa-l detesti, sa te atasezi de el atat de mult! As putea sa spun ca este personajul meu preferat.
Cat despre actiune, cartea nu se citeste ca o carte clasica. Este usor de citit, este interesanta si nu te plictiseste nicio clipa. Sunt cateva scene care mi-au provocat o multime de sentimente, sunt cateva scene care m-au socat si cateva care m-au facut sa plang. O carte uimitoare, care m-a impresionat. Categoric recomand, este una dintre cele mai bune carti citite de mine anul acesta. Pot sa o spun fara retinere.
Nu ti-am promis niciodata o gradina de trandafiri de Hannah Green
Parerea mea
Am citit aceasta carte tot un urma unei recomandari, si anume a fratelui meu. Protagonista este Deborah, o fata ce sufera de schizofrenie si este dusa la un spital pentru oameni cu boli mintale de catre parintii ei. Pe parcursul sederii ei acolo, aflam ca Deborah traieste intre doua lumi, intre Pamant, lumea reala, si Yr, lumea creata de boala ei. Aceasta are dificultati mari, fiind captiva mai mereu in Yr. Observam evolutia ei si aflam exact cum se simte.
Pe acest lucru l-am apreciat cel mai mult la aceasta carte; ca este o poveste reala, cel putin o parte din ea. Aflam cum se manifesta schizofrenia chiar de la o persoana care sufera de aceasta boala (Hannah Green a suferit si ea de schizofrenie). Stilul de scriere este fascinant si frumos, iar pe mine aceasta carte m-a impresionat. Mai mult nu vreau sa spun, pentru ca daca va hotarati sa cititi aceasta carte, nu trebuie sa aflati mai mult; recomand!
Persepolis de Marjane Satrapi
Nota mea: 5/5
Parerea mea
Fiind primul meu graphic novel, am fost nerabdatoare sa citesc Persepolis. Auzisem ca este o carte foarte buna si aveam mari asteptari de la ea, insa mi s-a parut ca inceputul a fost slabut. Nu stiu ce nu mi-a placut, poate stilul oarecum copilaros. Dar dupa ce am trecut de inceput, cand actiunea s-a declansat, cand razboiul a inceput, m-am atasat instantaneu de Marjane si am citit cartea cu sufletul la gura. Razboiul, atat de brutal si de necrutator, a fost privit din prisma unui copil si acest lucru a intensificat emotiile pe care le-am simtit de-a lungul cartii. A fost un graphic novel extraordinar, care m-a impresionat; asteptam sa se intample ceva din clipa in clipa ceva, dadeam pagina repede, si inainte sa realizez am ajuns la ultimele pagini. Am trecut peste greutatea pe care am avut-o de la inceput si i-am acordat acestei carti punctajul maxim, pentru ca il merita. Recomand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta conteaza