Recenzie: Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Univers.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

In oraselul Jackson din  Mississippi, in anii ’60, trei femei care in mod normal nu ar fi avut nimic in comun se leaga printr-o prietenie incredibila. Ceea ce le apropie este un proiect secret care le primejduieste viata, o carte ce pune in discutie conventiile sociale considerate tabu ale vremii lor.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Este deja a patra oara cand incerc sa scriu o recenzie acestei carti, dar inca mi se pare imposibil. Nu cred ca pot sa descriu destul de bine o asemenea capodopera. Dar voi incerca, pentru ca datoria mea este sa va fac sa intelegeti cat de mult trebuie sa cititi aceasta carte.

Actiunea si personajele graviteaza in jurul unui subiect: diferenta dintre oamenii cu pielea de culoare alba si cei cu pielea de culoare neagra. A fost, in trecut, un subiect foarte controversat, rasismul fiind acceptat intr-un mod foarte dureros.

Cartea este scrisa din perspectiva a trei femei: doua slujnice negre si o fata alba. Diferenta dintre limbajul si comportamentul primei categorii fata de cea de-a doua categorie poate fi observata imediat. Nu vorbesc despre greselile gramaticale (intentionate de autor), limbajul nesofisticat si lipsa de bunuri materiale. Ma refer la modul de a gandi, de a actiona. In ziua de azi, aceasta diferenta poate ca nu este atat de evidenta, dar in trecut era. Astfel, atmosfera este perfect captata, iar cititorul se cufunda in profunzimea acestui roman. Sa lecturez "Culoarea sentimentelor" a fost un adevarat privilegiu.

Nu am putut sa nu compar cartea cu "Sa ucizi o pasare cantatoare" de Harper Lee, intrucat aceasta a fost si mentionata in scriitura lui Stockett. Ambele romane trateaza acelasi subiect, in aceeasi perioada, dar nu la fel de bine. Harper Lee a reusit sa surprinda foarte bine atmosfera, dar povestea creata de ea a fost relatata din perspectiva unor copii, pe cand "Culoarea sentimentelor" nu. Am apreciat-o mai mult pe ultima.

"Rusinea nu-i neagra, ca tarana, cum am crezut io dintotdeauna. Rusinea-i de culoarea uniformei albe, nou-noute, pen' ca mama a calcat o noapte s-o plateasca, fara nici o pata pe ea."

Daca erai negru, nu aveai voie sa faci multe lucruri; trebuia sa nu comentezi de cei albi, sa nu folosesti aceeasi toaleta, sa folosesti magazine diferite. Salariile erau sub nivelul minim, dar slujnicele nu aveau ce sa faca. Totusi, remarcabil a fost faptul ca majoritatea se atasau de copiii angajatoarelor si ii tratau ca pe ai lor, dar tot nu erau apreciate. Brutalitatea cu care albii ii pedepseau pe cei negri pentru cea mai mica greseala era infricosatoare. TOTUL era infricosator daca erai negru.

"Un baiat a ramas orb dupa ce a fost batut pentru ca a folosit o baie pentru albi, suspectii sunt interogati."

Femeile albe si rasfatate nu erau recunoscatoare pentru ce primeau si erau neglijente. Se precizeaza de cateva ori ca una dintre conite fuma cand era insarcinata, iar acest lucru mi-a atras imediat atentia. Nu pot sa-mi dau seama daca era din necunostinta de cauza sau din nepasare, dar am vrut sa atrag atentia asupra acestui lucru.

Dar, lasand la o parte toate povetele transmise de aceasta autoare, trebuie sa precizez ca povestea este una emotionanta, plina de suspans si incredibila. E ceea ce m-a tinut captivata si care a facut totul atat de impresionant. Pana la sfarsitul cartii, eu ma aflam deja in camera cu celelalte personaje si aproape ca vorbeam si eu. Cand ti se intampla asta, stii ca ai in mana o carte excelenta.

Iata ca am reusit sa imi adun gandurile si sa scriu o recenzie. Romanul "Culoarea sentimentelor" m-a dat pe spate. Recomand din toata inima - una dintre cele mai bune carti citite de mine vreodata.

Alte recenzii:

• Brici de Gonul Kivilcim, click aici
• De partea Chinei de Ian Buruma, click aici
• Rakushisha de Adriana Lisboa, click aici