Recenzie: Angelologia de Danielle Trussoni

Recenzia nu contine spoilere

Recenzie

Evangeline era o copilă atunci când tatăl ei a încredinţat-o măicuţelor de la mănăstirea St Rose. La douăzeci şi trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 îi revelează tinerei o istorie secretă de acum o mie de ani, un străvechi conflict între Societatea Angelologilor şi nephilimi, descendenţii rezultaţi din împreunarea îngerilor cu oamenii. Generaţii întregi de angelologi şi-au pus viaţa în slujba anihilării nephilimilor, iar misiunea lor, căreia Evangeline i-a fost de mult menită, o poartă din bucolica ei mănăstire în centrul opulenţei newyorkeze. Angelologia, un roman care musteşte de istorie şi de personaje captivante, împleteşte tradiţia biblică, mitul orfic şi viziunea miltoniană a paradisului pierdut într-o poveste fascinantă, despre oameni obişnuiţi prinşi într-o luptă care va
decide soarta omenirii.

Nota mea: 4/5

Parerea mea

N-am fost niciodata interesata in mod special de cartea ”Angelologia”, insa, dupa ce am vazut-o la Bookfest, m-am hotarat sa mi-o iau. De-a lungul acestui an, gusturile in materie de carti mi s-au schimbat radical si rareori gasesc o carte care sa imi satisfaca pe deplin pretentiile. Din pacate, Angelologia nu a fost o carte care se incadreaza in categoria de carti extraordinare, insa in nici un caz nu a fost una proasta.

Am apreciat foarte mult faptul ca am avut multe de invatat din aceasta carte, intrucat Trussoni a stiut cum sa imbine utilul cu placutul. Nu sunt o persoana religioasa - mai exact, sunt atee -, iar tocmai de aceea am fost retinuta atunci cand mi-am cumparat aceasta carte. Insa s-a dovedit in regula si, desi am privit-o din perspectiva unui om care nu crede catusi de putin ceea ce se povesteste, am reusit sa citesc cu mare placere Angelologia.

Mi-a placut ca unele capitole erau incadrate intr-o alta perioada decat cea actuala in care ni se povestea, iar autoarea a reusit sa le alterneze extraordinar de bine. Mai mult chiar, desi am aflat de la prima pagina ce se va petrece pe la jumatate cartii, suspansul nu a lipsit nici un moment si a facut lecturarea si mai placuta. Imi place sa citesc carti de genul acesta si le apreciez foarte mult.

Persoanajele, pot spune, nu au fost chiar numeroase, dar cu cele importante m-am familiarizat foarte repede si m-am atasat de ele. Stiam ce vor face si cum vom actiuna. Stiu ca asta suna ca si cum cartea ar fi fost predictibila, dar nu e asa. Totusi, probabil ca intentionat - nu stiu -, autoarea a dezvaluit cateva lucruri cu multe pagini inainte sa se petreaca ”dezvaluirea spectaculoasa” si... parca a diminuat surpriza. Faptul ca stiam marele secret nu a fost un lucru foarte bun. Acum imi dau seama ca ma contrazic cu ceea ce tocmai am spus, dar nu stiu cum sa explic.

Al doilea minus - si poate ca si ultimul - este sfarsitul. Mi s-a parut extrem de slab si nu s-a ridicat la nivelul cartii. Ultimele 100 de pagini parca ar fi fost rupte si inlocuite cu altele scrise de altcineva; ma plictisisem pe la 650 si chiar nu mai voiam sa continui, dar nu puteam sa fac asta; ajunsesem prea departe. Deci, din nou, sfarsitul a fost nesatisfacator. Indraznesc chiar sa spun ca a fost prost.

In concluzie, dupa parerea mea, ”Angelologia” este o carte care CATEGORIC merita citita. Desi are cateva puncte slabe, este o carte buna, iar elementele de mitologie si pasajele citate din Biblie au facut-o sa para reala. Impresia mea a fost, per total, buna. Recomand!