În secolul XXI, omenirea, devastată de
ciumă, se află în pragul extincţiei. Și, pentru că nu există leac,
evenimentele se precipită, iar protagoniştii, în încercarea de a‑şi
salva vieţile, pleacă în căutarea unui tărâm iluzoriu, a unui nou eden
care să prezerve umanitatea.
În final, rămas singur, naratorul
trăieşte cu speranţa că undeva, într‑un colţ al planetei, există măcar
un supravieţuitor şi porneşte în căutarea lui.
Mary Wollstonecraft Godwin (1797‑1851), cunoscută mai târziu sub
numele de Mary Shelley, s‑a născut în familia lui William Godwin,
jurnalist, filosof şi romancier, şi a feministei Mary Wollstonecraft. În
1814, a început o relaţie cu poetul şi filosoful Percy Bysshe Shelley,
pe atunci căsătorit. După sinuciderea soţiei acestuia, cuplul, care timp
de doi ani fusese nevoit să înfrunte ostracismul societăţii şi o
situaţie financiară precară, s‑a căsătorit. După moartea prematură a
soţului ei, Mary Shelley s‑a dedicat editării şi publicării operelor
lui. Autoare de eseuri, biografii, cărţi de călătorii, povestiri şi
romane, Mary Shelley a rămas în istoria literaturii în special datorită
romanului său
Frankenstein sau Prometeul modern, considerat a fi un amestec de science fiction şi roman gotic cu influenţe din mişcarea romantică. Dar nu
Frankenstein, care i‑a adus celebritatea, a fost romanul ei favorit, ci
The Last Man (Ultimul om), publicat în 1826.
Click
aici pentru a achiziona aceasta carte.
Click
aici pentru a citi recenzia mea a cartii Frankenstein.
O calatorie in India de Goncalo M Tavares
Bloom pleacă în India, în căutarea înţelepciunii sau a unei femei. De
fapt, caută uitarea, după două tragedii care i‑au răpit totul.
Străbate până în India drumul cel mai lung, cel care trece prin şapte
mii de cărţi citite şi prin Europa întreagă. Însă, ajuns la destinaţie, Bloom va descoperi că Occidentul şi Orientul vorbesc aceeaşi străveche limbă a prădătorilor.
Scriitorul portughez Gonçalo M. Tavares, născut în 1970, a fost recunoscut încă din primii ani ai carierei sale ca un fenomen literar.
Romanul său Jerusalém a fost distins în 2005 cu Premiul José Saramago
pentru tinerii scriitori sub treizeci şi cinci de ani. În discursul ţinut la ceremonia de decernare a premiului, José Saramago a spus: „Gonçalo M. Tavares nu are dreptul să scrie atât
de bine la numai 35 de ani: îţi vine să‑l pocneşti!“. În 2010, Aprender
a rezar na Era da Técnica a primit în Franţa prestigiosul Prix du
Meilleur Livre Étranger. Seria de zece volume O Bairro, tradusă în 20 de
ţări, descrie un cartier utopic în care evoluează, în scurte povestiri
filosofico‑ludice, personaje precum domnul Valéry, domnul Calvino,
domnul Walser sau domnul Brecht. Cărţile lui Gonçalo M. Tavares sunt
traduse în patruzeci şi şase de ţări, critica literară îl aclamă ca pe
un „geniu înnăscut“, un „autor incredibil“ (
Courrier International), iar lista premiilor primite în Portugalia şi în străinătate e impresionantă.
Călătorie în India,
un „roman în versuri“ care poate fi citit ca o poveste filosofică sau o
istorie fantastică, a fost descris ca „una dintre cele mai frapante
cărţi din literatura europeană recentă“ (
Le Monde).
Click
aici pentru a achizitiona aceasta carte.
Seara cantaretelor de Lidia Jorge
În garajul unei clădiri din Lisabona, un pian negru cântă
singur, fără să fie atins de degetele cuiva, iar muzica lui ajunge până
în Africa. Sau, cel puţin, astfel i se relatează publicului
povestea formării unui grup muzical compus din cinci tinere
femei: Solange, o studentă de nouăsprezece ani, vizitată adesea de „zeul
micii poezii“; surorile Nani și Maria Luísa Alcides, soprane cu
formaţie clasică; Madalena, „The African Lady“, cea mai tulburătoare
voce a grupului, capabilă de extraordinare modulaţii de jazz şi blues;
şi, nu în ultimul rând, ambiţioasa Gisela Batista. Dar cât de mult
trebuie să sacrifice fiecare pentru a atinge faima? După douăzeci şi
unu de ani, Solange, vocea narativă a romanului, ne dezvăluie teribilul
secret care a dus la destrămarea grupului.
Lídia Jorge (n. 1946) a făcut studii de literatură franceză în Lisabona. Primul său roman,
O Dia dos Prodígios, apărut în 1980, e considerat o contribuţie majoră la literatura portugheză a ultimelor decenii. Următoarele două romane,
O Cais das Merendas (1982) şi
Notícia da Cidade Silvestre (1984), au câştigat ambele Premiul pentru Literatură al oraşului Lisabona. În 1998,
O Vale da Paixão a fost distins cu numeroase premii, printre care The P.E.N. Club Fiction Prize, iar în 2000, aceeaşi carte a obţinut Premiul Jean Monnet pentru Literatură Europeană. Romanul
O Vento Assobiando nas Gruas (2002) i‑a adus Lídiei Jorge Grande Prémio da Associação Portuguesa de Escritores şi Prémio Correntes d’Escritas.
Seara cântăreţelor este cel mai recent roman al Lídiei Jorge (2011).
Le Magazine Littéraire, într‑un număr dedicat celor mai mari zece scriitori străini traduşi în
Franţa, o aşeza pe Lídia Jorge printre autori precum Zadie Smith, Mo Yan, Orhan Pamuk, Alice Munro, John Irving.
Click
aici pentru a achizitiona aceasta carte.
