Recenzie: 1984 de George Orwell

Recenzie

Dupa principiile SOCENG-ului, nu toti oamenii sunt egali, insa Fratele cel Mare ii iubeste pe toti.

Winston a realizat demult ca oamenii care urmeaza principiile Partidului ajung sclavii lui; si realizand acest lucru, a "crimagandit", adica a avut ganduri criminale fata de Fratele cel Mare si fata de partid si, chiar daca aceste ganduri nu au fost puse in aplicare, crimaganditul este ceva pentru care, daca esti prins, esti pedepsit. Winston stie ca inevitabilul se va produce si ca va fi prins, insa nu stie cand. Tocmai de aceea, atunci cand Julia apare in viata lui, acesta isi da seama ca ar trebui sa lupte pentru viata lui. Insa tele-ecranele nu-i dau nici o clipa pace, acesta se simte sub presiune tot mai mult si stie ca orice tresarire si orice gest, cat de mic, il pot trada si ii pot rapi libertatea.

RAZBOIUL ESTE PACE

LIBERTATEA ESTE SCLAVIE

IGNORANTA ESTE PUTERE

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Cu ce sa incep, oare?

In primul rand, mi-a placut foarte mult perioada in care s-a petrecut actiunea. Lumea este intr-un continuu razboi, globul fiind impartit in trei superputeri: Estasia, Eurasia si Oceania. Razboiul a existat de cand se stiu oamenii si asa va fi pentru totdeauna. Insa nu stie nimeni scopul acestui razboi, iar acest scop este foarte bine explicat in carte: "Principalul scop [...] este acela de a consuma produsul masinii, fara a ridica nivelul general de trai." Ei bine, acest lucru m-a fascinat, pentru ca razboiul este unul dintre multele mijloace prin care conducatorul tine sub stapanire populatia. Datorita acestui razboi exista ratii pentru mancare, reproducerea este foarte sustinuta in tara si oamenii sunt permanent supravegheati de tele-ecrane. Din cand in cand, sunt gasiti oameni care doresc sa se razvrateasca, insa acestia dispar peste noapte si nimeni nu isi mai aduce aminte de ei.

In al doilea rand, mi-a placut foarte mult de Winston. Conceptiile lui asupra vietii m-au facut sa-l admir pe Winston si, automat, pe George Orwell. Protagonistul nostru era vocea diferita dintr-o multime de voci normale, era omul care vedea dincolo de pacalelile Partidului si, totodata, era realist; Winston si-a repetat de nenumarate ori ca stie ca Politia Gandirii il va prinde si era sigur de acest lucru; si totusi, acest lucru nu l-a oprit de la a incerca sa porneasca o revolutie.

"Pana nu devin constienti, nu se vor razvrati si pana nu se razvratesc, nu pot deveni constienti."

Viata lui Winston a inceput sa aiba un scop in momentul in care a intalnit-o pe Julia. Cei doi, dupa parerea mea, se potriveau perfect, pentru ca aveau nevoie si depindeau unul de celalalt, pentru ca erau inteligenti si putea sa conspire impreuna. La un moment dat, cei doi au promis ca nu se vor trada daca vor fi prinsi. Winston - sau Julia, nu-mi amintesc foarte bine - a sustinut ca nu poti trada o persoana decat daca simti acest lucru, chiar daca treci prin nenumarate torturi. Chestia asta imi va ramane pentru totdeauna in minte.

"Pe campul de lupta, in camera de tortura, pe un vas care se scufunda, intotdeauna uiti pentru ce anume trebuie sa lupti, fiindca trupul te ia in stapanire, ajunge chiar sa-ti umple universul si, chiar cand nu esti paralizat de frica sau cand nu urli de durere, viata nu este altceva decat o lupta, clipa de clipa, cu foamea, cu frigul sau cu nesomnul, cu o greata la stomac sau cu o durere de dinti.

Finalul... a fost perfect. M-a emotionat foarte tare, m-a facut sa plang, dar totodata mi-a placut foarte mult. Este un deznodamant foarte potrivit pentru o astfel de poveste.

Cartea asta este o comoara, un artefact, un diamant. Poti invata atat de multe de la un singur om; respect deplin pentru George Orwell.

PS: as vrea sa adaug faptul ca m-as straduit foarte mult sa fac aceasta recenzie una coerenta, din care sa intelegeti totodata cat de insemnata e cartea asta. Nimeni nu m-a indemnat sau fortat sa fac asta, dar m-am gandit ca macar atat ii datorez lui Orwell.