marți, 21 ianuarie 2014

Mini recenzii #4

Tatuajul negru de Sam Enthoven

Demoni infernali, lilieci ciudati, arte martiale. Ce altceva poti sa-ti mai doresti de la un roman?
Jack nici nu banuieste in ce incurcatura a intrat! Tocmai luase masa intr-un restaurant chinezesc, impreuna cu Charlie, prietenul sau cel mai bun, si cu tatal acestuia, pentru ca brusc, sa se trezeasca in compania unor persoane ciudate.

Intr-o misterioasa camera de hotel, cei doi prieteni dau un test, in urma caruia lui Charlie ii va aparea pe corp un tatuaj. Intalnindu-se cu tanara Esme, maestra in artele martiale, cu tatal ei si cu misteriosul Nick, baietii sunt atrasi intr-o lume a carei existenta nici macar nu si-o imaginasera. Iar lucrurile devin din ce in ce mai stranii...

Nota mea: 4/5

Parerea mea

Nu m-ati mai vazut vorbind despre aceasta carte, ce-i drept; este o carte pe care am imprumutat-o in urma cu vreo trei ani, de la un prieten, chiar inainte sa infiintez acest blog si, iata, pana acum nu am reusit sa o mentionez, rareori imi aminteam de ea si acum m-am hotarat sa va spun parerea mea.
Trebuie sa stiti ca nu imi amintesc mai nimic din aceasta carte; nu stiu numele personajelor principale, nu stiu exact unde s-a petrecut actiunea (imi amintesc ca in unele faze se petreceau in iad), dar imi amintesc povestea destul de bine. E vorba despre tipul asta caruia, intr-o zi, ii apare tatuajul negru si lumea incepe sa-l caute, ajunge in iad, parca ajungea si in Purgatoriu si, ei bine, la inceput mi s-a parut o carte copilaroasa si nu foarte bine scrisa, dar dupa putin timp m-a captivat si imi amintesc clar ca mi-a placut foarte mult; e groasa, are 400 de pagini, dar eu va garantez ca nu le veti simti trecand. Imi amintesc sa-mi fi placut atat de mult, ca am si cumparat-o acum, ca sa o recitesc. Asa ca o recomand. Cititi-o. Serios.

Sub aceeasi stea de John Green


Nota mea: 5/5

Parerea mea

Motivul pentru care am ales sa fac aceasta recenzie mai scurta este acela ca, sunt sigura, cu totii stim cat de buna e cartea asta; chiar daca ati citit-o sau nu, nu se poate sa fi auzit o singura recenzie negativa. Ei bine, nici a mea nu se va diferentia de restul, pentru ca si mie mi-a placut atat de mult, incat sa fiu innebunita dupa ea. "Sub aceeasi stea" este o carte trista si atat. Povestea prezentata este una de dragoste dintre doua persoane acaparate si coplesite de cancer, fiind doar niste "gazde" pentru aceasta boala neiertatoare. Hazel, desi toata viata ei a fost trista si cruda, este o persoana cu vointa si putere, iar Augustus este un baiat foarte potrivit pentru ea. Dar... veti plange. Nu va spun de ce, dar veti plange in timp ce veti citi aceasta carte, pentru ca nu se poate sa rezisti la asa ceva. John Green este un adevarat maestru si consider ca s-a descurcat excelent pe un subiect foarte sensibil si, ce-i drept, greu de abordat.
"Sub aceeasi stea" este una dintre putinele carti pe care le-am citit intr-o singura zi. O SINGURA ZI. Frate, cartea asta m-a dat peste cap.

"Fara durere, n-am putea cunoaste bucuria."

Imblanzitorul apelor de A. R. Deleanu


Nota mea: 5/5

Parerea mea

Uau.
Odata cu aceasta carte am descoperit o noua fatada a literaturii - ca sa spun asa -, am descoperit un nou fel de scriere, original si, de ce nu, am descoperit un autor foarte bun. "Imblanzitorul apelor" nu a fost o carte simpla, cu personaje, actiune si o poveste intortocheata, a fost ceva... de nedescris in cuvinte. Pe mine, una, m-a uimit, pentru ca totul era cu subinteles, iar uneori erai lasat sa deduci despre ce e vorba.
Of, cum sa va explic eu voua?
*spoilere* Personajul principal isi pierde iubita odata cu un potop ce apare in orasul lui si ramane sechestrat in casa cu fratii lui si tatal sau si, incet, cu totii innebunesc. Incep sa-si imagineze cum ar fi sa se manance unii pe altii, isi prajesc porumbei morti, zac pe holuri. *sfarsit spoilerelor* Totul este asa de profund... ca aproape ti se face si tie foame si frica de moarte. "Imblanzitorul apelor" e o carte cum nu am mai intalnit si, va zic eu, merita citita!

Elevul Dima dintr-a saptea de Mihail Drumes


Nota mea: 4/5

Parerea mea

De ce? De ce o carte asa frumoasa, interesanta si antrenanta, cu o multime de intrigi si secrete, a fost distrusa de un sfarsit... fara sens?! Deci m-a socat extraordinar de mult, pentru ca, atunci cand am ajuns la jumatate, am fost: nuu, n-are cum sa se termine asa, pentru ca atunci ar fi fost tot una dintre cartile acelea banale carora le stii sfarsitul cum ai inceput cartea. Of...
Frate, omul asta a scris asa frumos si asa captivant, m-a dat peste cap si m-a facut sa fiu de acord cu el la fiecare lucru, iar dupa a ruinat totul cu un sfarsit prostesc, plictisitor si banal. Sunt total dezamagita.
Pe de alta parte, mi-a placut mult de tot de Dima, as fi zis ca e fratele meu geaman. La scoala si mai ales la scoala era arogant si tupeist (exact ca mine!) si nu lasa pe nimeni sa zica ceva daca nu avea dreptate. Cred ca Dima este personajul cu care ma aseman cel mai mult. Dintotdeauna.
Per total, cartea a fost extraordinara. Taiem ultimele 50 de pagini si o facem perfecta, chiar. Dar merita sa o cititi, chiar daca sfarsitul o strica.

3 comentarii:

  1. N-am citit nimic de aici, dar jur ca imi trag singura 2 palme daca mai vad vreo recenzie la Sub aceeasi stea, si eu tot nu am citit-o! Imi scapa tot timpul printre degete, si e frustrant! Toata lumea a citit-o, numai eu nu :o3 puppy eyes-

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cunosc sentimentul. Si cunosc sentimentul ataaat de bine.

      Ștergere
  2. si mie mi-a placut asa de mult "elevul dilma". de "fault in our stars" nici nu mai vorbim :)) rauri rauri

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta conteaza