My eyes can't believe this.

OK, deci a aparut trailer-ul de la Sub aceeasi stea aka TFIOS si mi se pare asa PROST.
Am atatea obiectii in legatura cu trailer-ul asta ca nici nu pot sa cred. Ma simt violata pe interior, pentru ca filmul trebuie sa fie perfect.

Cei care n-au citit cartea... va propun sa nu cititi ce am scris mai jos. Vreau sa ma descarc de-a dreptul, fara retineri.

Hazel se presupune ca e pe moarte, in faza terminala. Cancerul de plamani a devorat-o, abia poate sa coboare niste scari fara sa simta nevoie de a se aseza undeva. Are moralul relativ la pamant si nu, nu e asa de fericita precum in trailer. Shailene (actrita), dupa parerea mea, e urata. Sincer. Si e prea colorata la fata, o are plinuta si nu arata ca o fata bolnava. Daca nu ar fi avut aparatul care o ajuta sa respire (omg cum se numea?), nu ar fi parut deloc ca e bolnava.

In fine, trecand peste, ma iau de Augustus. Nu neg, actorul e frumusel, dar tot nu-mi place. Gus trebuia sa fie superb, dar nu e si asta ma deranjeaza. Iar Isaac... ma bucur macar ca pe Isaac l-au potrivit ca lumea. Imi place de Nat Wolff.

Bine, n-au fost multe. Imi place actorul pe care l-au pus ca tatal lui Hazel, he he. (True Blood)

Dar totusi, nu stiu daca mai rezist pana in iunie. Filmul asta o sa ma rupa in bucati.

Recenzie: Imperiul. Praf de stele de Isaac Asimov

Carte oferita de Libraria Online Libris, o librarie online de unde puteti achizitiona o multitudine de carti. Comandati o carte online chiar de aici.

Recenzie

Biron Farrell, un tânăr naiv, descoperă că în camera sa a fost plasată o bombă. Va afla apoi că tatăl lui, respectatul Fermier de Widemos, a fost ucis. Revoltat, încearcă să afle adevărul şi se trezeşte implicat în iţele unor complicate intrigi politice, mistere şi afaceri de spionaj. Ajuns în spaţiu, se vede silit să se maturizeze brusc după ce dă piept cu despoţii planetei Tyrann. Acum însă nu se va lupta doar pentru propria viaţă, ci şi pentru libertatea galaxiei.   - See more at: http://www.editura-paladin.ro/carte/imperiul-praf-de-stele#sthash.lHh96OTs.dpuf

Biron Farrell, un tânăr naiv, descoperă că în camera sa a fost plasată o bombă. Va afla apoi că tatăl lui, respectatul Fermier de Widemos, a fost ucis. Revoltat, încearcă să afle adevărul şi se trezeşte implicat în iţele unor complicate intrigi politice, mistere şi afaceri de spionaj. Ajuns în spaţiu, se vede silit să se maturizeze brusc după ce dă piept cu despoţii planetei Tyrann. Acum însă nu se va lupta doar pentru propria viaţă, ci şi pentru libertatea galaxiei.   - See more at: http://www.editura-paladin.ro/carte/imperiul-praf-de-stele#sthash.lHh96OTs.dpuf

Biron Farrell, un tânăr naiv, descoperă că în camera sa a fost plasată o bombă. Va afla apoi că tatăl lui, respectatul Fermier de Widemos, a fost ucis. Revoltat, încearcă să afle adevărul şi se trezeşte implicat în iţele unor complicate intrigi politice, mistere şi afaceri de spionaj. Ajuns în spaţiu, se vede silit să se maturizeze brusc după ce dă piept cu despoţii planetei Tyrann. Acum însă nu se va lupta doar pentru propria viaţă, ci şi pentru libertatea galaxiei.

Nota mea: 3,5/5

Parerea mea

Privind in anamblu, aceasta carte nu iese in evidenta fata de restul cartilor SF existente. Nu am putut sa nu remarc faptul ca sfarsitul a fost un pic - dar spun doar un pic - cliseic. Insa am incercat sa trec peste aceasta senzatie gandindu-ma ca opera lui Isaac Asimov a aparut cu mult inaintea celorlalte, acum aproximativ 60 de ani. Acest lucru ma face sa ma gandesc de nenumarate ori ca cititorii din '40 dispuneau de carti SF relativ putine, fata de vremea noastra. S-ar putea ca "Praf de stele" sa para putin invechita si in urma. Dar trebuie sa ne amintim ca Isaac Asimov face parte din categoria scriitorilor de baza, pe cand SF-ul abia devenea o specie literara.

Trebuie sa precizez faptul ca scriitura lui Asimov mi s-a parut deosebita; nu stiu cum a reusit acest autor sa ma captiveze atat de mult. De la prima pagina am realizat ca suspansul va fi elementul-cheie in aceasta carte si asa a fost. Povestea a fost una foarte frumoasa, uneori previzibila, alteori nu.

Un lucru care m-a deranjat si care m-a facut destul de frustrata este faptul ca Biron, desi fusese deja la un pas de moarte si intreaga galaxie il cauta, nu arata nici un pic de frica. Protagonistul cartii mi s-a parut pur si simplu neutru si plictisitor, un om usor de citit si naiv. Ce-i drept, sunt obisnuita cu eroi care sunt inteligenti si stiu ce sa faca in orice situatie, dar Biron uneori parea extrem de destept si isi dadea seama imediat daca cineva ascundea un secret, in timp ce, alteori, se purta ca un copil. Da, era tanar, dar nu atat de tanar. Si asa am simtit si in legatura cu celelalte personaje; nici unul nu a fost conturat prea bine si nu am putut sa ma atasez de ele atat de mult pe cat mi-as fi dorit.

Dar, desi nu este un lucru prea minor, necaracterizarea indestulatoare ("serios, Sabrina?!") a personajelor nu mi-a afectat atat de mult lecturarea acestei carti. "Praf de stele" e genul acela de carte pe care o citesti cu placere, dar pe care nu o iubesti. Dar, din nou, Isaac Asimov nu mai este un autor de actualitate si ceea ce a scris el acum cateva zeci de ani nu mai poate fi apreciat le fel de mult ca atunci.

Si, un lucru vreau sa mai adaug: daca doriti sa cititi aceasta carte, achizitionati-o chiar acum de la aceasta librarie in editia asta frumoasa si cartonata. Mie mi-a placut mult!

Nu-pot-sa-aleg, ce naiba se intampla in capul meu?

Deci am fost zilele astea la Carturesti cu o colega si am intrat acolo total nepregatita sufleteste; voiam sa-mi iau o carte si mi-am zis ca am sa aleg ce-mi pofteste inima. Mare greseala.

Cred ca daca nu as fi fost cu acea anumita colega, as fi ramas acolo. Stiti CAT de greu este sa va decideti pe care carte sa vi-o cumparati? Sunt sigura ca stiti.

Scopul acestei postari este sa va intreb pe voi ce carte ati prefera, pentru ca maine e foarte probabil sa merg la biblioteca si nu vreau sa fac aceeasi greseala. Asa ca eu am sa las mai jos mai multe coperti din care voi veti alege cartea pe care ati citit-o sau care v-a placut cel mai mult. Adica, in fine, puteti sa nu alegeti nimic si sa inchideti pagina asta, dar veti ajunge in rai daca ma ajutati (nu ca ar exista un rai dar lumea e dispusa sa faca orice ca sa ajunga acolo asa ca va santajez asa).

Ce naspa sunt, 4/6 sunt de la Polirom.:))
A, daca ati mai citit si alta carte de George Orwell si v-a placut... doar spuneti-o si va garantez ca o iau acasa cu mine.:))

Liber la scoala, so nice

Deci am aflat ca luni si marti nu se face scoala si poate ca nu e cazul pentru toata lumea, dar cel putin asa e in Bucuresti. Eu urasc zapada, mi se pare ceva urat si inutil - sorry -, plus ca ma enerveaza mereu copii aia mici si prosti care sunt mereu pusi pe glume si carora daca nu le dai o palma, nu se opresc din a arunca cu bulgari in tine. Ei bine, mie mi s-a intamplat asta. Mi-a intrat un bulgare in ureche si i-am tras copilului care l-a aruncat un sut direct in burta, de a fugit plangand. Si o facuse intentionat.

Nu va uitati asa la mine, a meritat-o.

Avea 10 ani!

Serios, nu ma judecati pentru asta. Pana la urma tot eu am ales sa spun.:))

In fine, trecand peste asta. Cum am aflat ca nu facem scoala, m-am trezit facandu-mi planuri ce sa citesc maine si la ce filme sa ma uit si m-am gandit sa va recomand niste filme, poate aveti timp si nu le-ati vazut. Am facut un fel de top 4 filme care pe mine m-au impresionat si pe care le-as revedea oricand.

Jurnalul unui adolescent timid

Cred ca e cea mai buna adaptare la o carte EVER, a pastrat perfect atmosfera si m-a emotionat foarte tare. Plus ca m-a inspirat mult si m-a facut sa descopar genuri diferita de muzica. Recomand din tot sufletul filmul asta; dar probabil l-ati vazut deja, nu?

12 years a slave

Sunt de acord cu titlul de cea mai buna drama a anului. Nici macar nu are nevoie de explicatie filmul asta.

Would you rather

Am mai discutat despre filmul asta; se spune ca e horror, dar nu e unul care sa te sperie, e mai mult unul care sa te ingrozeasca; nu e niciun moment in care cineva sare in fata ecranului, stati linistiti; dupa mine, e filmul anului 2013 (in fine, nu stiu cand a aparut, dar eu atunci l-am vazut).

Never let me go

Nici nu va pot descrie cat de emotionant e filmul asta. Nici nu pot.

A, vreau sa stiti ca nu v-am recomandat filmele astea doar pentru ca sunt populare si toata lumea o face; sunt filmele mele preferate si CHIAR ar trebui sa le vedeti. Oricare. Pe toate. E pentru binele vostru. :)

Nu-i asa ca ati uitat de copilasul ala si nu ma mai judecati?

Recenzie: 1984 de George Orwell

Recenzie

Dupa principiile SOCENG-ului, nu toti oamenii sunt egali, insa Fratele cel Mare ii iubeste pe toti.

Winston a realizat demult ca oamenii care urmeaza principiile Partidului ajung sclavii lui; si realizand acest lucru, a "crimagandit", adica a avut ganduri criminale fata de Fratele cel Mare si fata de partid si, chiar daca aceste ganduri nu au fost puse in aplicare, crimaganditul este ceva pentru care, daca esti prins, esti pedepsit. Winston stie ca inevitabilul se va produce si ca va fi prins, insa nu stie cand. Tocmai de aceea, atunci cand Julia apare in viata lui, acesta isi da seama ca ar trebui sa lupte pentru viata lui. Insa tele-ecranele nu-i dau nici o clipa pace, acesta se simte sub presiune tot mai mult si stie ca orice tresarire si orice gest, cat de mic, il pot trada si ii pot rapi libertatea.

RAZBOIUL ESTE PACE

LIBERTATEA ESTE SCLAVIE

IGNORANTA ESTE PUTERE

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Cu ce sa incep, oare?

In primul rand, mi-a placut foarte mult perioada in care s-a petrecut actiunea. Lumea este intr-un continuu razboi, globul fiind impartit in trei superputeri: Estasia, Eurasia si Oceania. Razboiul a existat de cand se stiu oamenii si asa va fi pentru totdeauna. Insa nu stie nimeni scopul acestui razboi, iar acest scop este foarte bine explicat in carte: "Principalul scop [...] este acela de a consuma produsul masinii, fara a ridica nivelul general de trai." Ei bine, acest lucru m-a fascinat, pentru ca razboiul este unul dintre multele mijloace prin care conducatorul tine sub stapanire populatia. Datorita acestui razboi exista ratii pentru mancare, reproducerea este foarte sustinuta in tara si oamenii sunt permanent supravegheati de tele-ecrane. Din cand in cand, sunt gasiti oameni care doresc sa se razvrateasca, insa acestia dispar peste noapte si nimeni nu isi mai aduce aminte de ei.

In al doilea rand, mi-a placut foarte mult de Winston. Conceptiile lui asupra vietii m-au facut sa-l admir pe Winston si, automat, pe George Orwell. Protagonistul nostru era vocea diferita dintr-o multime de voci normale, era omul care vedea dincolo de pacalelile Partidului si, totodata, era realist; Winston si-a repetat de nenumarate ori ca stie ca Politia Gandirii il va prinde si era sigur de acest lucru; si totusi, acest lucru nu l-a oprit de la a incerca sa porneasca o revolutie.

"Pana nu devin constienti, nu se vor razvrati si pana nu se razvratesc, nu pot deveni constienti."

Viata lui Winston a inceput sa aiba un scop in momentul in care a intalnit-o pe Julia. Cei doi, dupa parerea mea, se potriveau perfect, pentru ca aveau nevoie si depindeau unul de celalalt, pentru ca erau inteligenti si putea sa conspire impreuna. La un moment dat, cei doi au promis ca nu se vor trada daca vor fi prinsi. Winston - sau Julia, nu-mi amintesc foarte bine - a sustinut ca nu poti trada o persoana decat daca simti acest lucru, chiar daca treci prin nenumarate torturi. Chestia asta imi va ramane pentru totdeauna in minte.

"Pe campul de lupta, in camera de tortura, pe un vas care se scufunda, intotdeauna uiti pentru ce anume trebuie sa lupti, fiindca trupul te ia in stapanire, ajunge chiar sa-ti umple universul si, chiar cand nu esti paralizat de frica sau cand nu urli de durere, viata nu este altceva decat o lupta, clipa de clipa, cu foamea, cu frigul sau cu nesomnul, cu o greata la stomac sau cu o durere de dinti.

Finalul... a fost perfect. M-a emotionat foarte tare, m-a facut sa plang, dar totodata mi-a placut foarte mult. Este un deznodamant foarte potrivit pentru o astfel de poveste.

Cartea asta este o comoara, un artefact, un diamant. Poti invata atat de multe de la un singur om; respect deplin pentru George Orwell.

PS: as vrea sa adaug faptul ca m-as straduit foarte mult sa fac aceasta recenzie una coerenta, din care sa intelegeti totodata cat de insemnata e cartea asta. Nimeni nu m-a indemnat sau fortat sa fac asta, dar m-am gandit ca macar atat ii datorez lui Orwell.

In my mailbox - finally

Hei, deci am venit cu un IMM, asta dupa aproximativ o mie de ani dar hei, cine mai numara?

Ia uite, arat mai normal aici.
Ah, si, de asemenea, am facut o groaza de greseli de exprimare aici dar vreau sa stiti ca de obicei nu-s asa proasta. Zau.

Ah, si, btw, vedeti bretonul ala? Mi l-am taiat singura. Atat de hardcore sunt.

Mini recenzii #4

Tatuajul negru de Sam Enthoven

Demoni infernali, lilieci ciudati, arte martiale. Ce altceva poti sa-ti mai doresti de la un roman?
Jack nici nu banuieste in ce incurcatura a intrat! Tocmai luase masa intr-un restaurant chinezesc, impreuna cu Charlie, prietenul sau cel mai bun, si cu tatal acestuia, pentru ca brusc, sa se trezeasca in compania unor persoane ciudate.

Intr-o misterioasa camera de hotel, cei doi prieteni dau un test, in urma caruia lui Charlie ii va aparea pe corp un tatuaj. Intalnindu-se cu tanara Esme, maestra in artele martiale, cu tatal ei si cu misteriosul Nick, baietii sunt atrasi intr-o lume a carei existenta nici macar nu si-o imaginasera. Iar lucrurile devin din ce in ce mai stranii...

Nota mea: 4/5

Parerea mea

Nu m-ati mai vazut vorbind despre aceasta carte, ce-i drept; este o carte pe care am imprumutat-o in urma cu vreo trei ani, de la un prieten, chiar inainte sa infiintez acest blog si, iata, pana acum nu am reusit sa o mentionez, rareori imi aminteam de ea si acum m-am hotarat sa va spun parerea mea.
Trebuie sa stiti ca nu imi amintesc mai nimic din aceasta carte; nu stiu numele personajelor principale, nu stiu exact unde s-a petrecut actiunea (imi amintesc ca in unele faze se petreceau in iad), dar imi amintesc povestea destul de bine. E vorba despre tipul asta caruia, intr-o zi, ii apare tatuajul negru si lumea incepe sa-l caute, ajunge in iad, parca ajungea si in Purgatoriu si, ei bine, la inceput mi s-a parut o carte copilaroasa si nu foarte bine scrisa, dar dupa putin timp m-a captivat si imi amintesc clar ca mi-a placut foarte mult; e groasa, are 400 de pagini, dar eu va garantez ca nu le veti simti trecand. Imi amintesc sa-mi fi placut atat de mult, ca am si cumparat-o acum, ca sa o recitesc. Asa ca o recomand. Cititi-o. Serios.

Sub aceeasi stea de John Green

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Motivul pentru care am ales sa fac aceasta recenzie mai scurta este acela ca, sunt sigura, cu totii stim cat de buna e cartea asta; chiar daca ati citit-o sau nu, nu se poate sa fi auzit o singura recenzie negativa. Ei bine, nici a mea nu se va diferentia de restul, pentru ca si mie mi-a placut atat de mult, incat sa fiu innebunita dupa ea. "Sub aceeasi stea" este o carte trista si atat. Povestea prezentata este una de dragoste dintre doua persoane acaparate si coplesite de cancer, fiind doar niste "gazde" pentru aceasta boala neiertatoare. Hazel, desi toata viata ei a fost trista si cruda, este o persoana cu vointa si putere, iar Augustus este un baiat foarte potrivit pentru ea. Dar... veti plange. Nu va spun de ce, dar veti plange in timp ce veti citi aceasta carte, pentru ca nu se poate sa rezisti la asa ceva. John Green este un adevarat maestru si consider ca s-a descurcat excelent pe un subiect foarte sensibil si, ce-i drept, greu de abordat.
"Sub aceeasi stea" este una dintre putinele carti pe care le-am citit intr-o singura zi. O SINGURA ZI. Frate, cartea asta m-a dat peste cap.

"Fara durere, n-am putea cunoaste bucuria."

Imblanzitorul apelor de A. R. Deleanu

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Uau.
Odata cu aceasta carte am descoperit o noua fatada a literaturii - ca sa spun asa -, am descoperit un nou fel de scriere, original si, de ce nu, am descoperit un autor foarte bun. "Imblanzitorul apelor" nu a fost o carte simpla, cu personaje, actiune si o poveste intortocheata, a fost ceva... de nedescris in cuvinte. Pe mine, una, m-a uimit, pentru ca totul era cu subinteles, iar uneori erai lasat sa deduci despre ce e vorba.
Of, cum sa va explic eu voua?
*spoilere* Personajul principal isi pierde iubita odata cu un potop ce apare in orasul lui si ramane sechestrat in casa cu fratii lui si tatal sau si, incet, cu totii innebunesc. Incep sa-si imagineze cum ar fi sa se manance unii pe altii, isi prajesc porumbei morti, zac pe holuri. *sfarsit spoilerelor* Totul este asa de profund... ca aproape ti se face si tie foame si frica de moarte. "Imblanzitorul apelor" e o carte cum nu am mai intalnit si, va zic eu, merita citita!

Elevul Dima dintr-a saptea de Mihail Drumes

Nota mea: 4/5

Parerea mea

De ce? De ce o carte asa frumoasa, interesanta si antrenanta, cu o multime de intrigi si secrete, a fost distrusa de un sfarsit... fara sens?! Deci m-a socat extraordinar de mult, pentru ca, atunci cand am ajuns la jumatate, am fost: nuu, n-are cum sa se termine asa, pentru ca atunci ar fi fost tot una dintre cartile acelea banale carora le stii sfarsitul cum ai inceput cartea. Of...
Frate, omul asta a scris asa frumos si asa captivant, m-a dat peste cap si m-a facut sa fiu de acord cu el la fiecare lucru, iar dupa a ruinat totul cu un sfarsit prostesc, plictisitor si banal. Sunt total dezamagita.
Pe de alta parte, mi-a placut mult de tot de Dima, as fi zis ca e fratele meu geaman. La scoala si mai ales la scoala era arogant si tupeist (exact ca mine!) si nu lasa pe nimeni sa zica ceva daca nu avea dreptate. Cred ca Dima este personajul cu care ma aseman cel mai mult. Dintotdeauna.
Per total, cartea a fost extraordinara. Taiem ultimele 50 de pagini si o facem perfecta, chiar. Dar merita sa o cititi, chiar daca sfarsitul o strica.

Tales from Sabrina's lame world.

Aparent, cand ziceam ca "ma retrag", vorbeam serios. N-am mai postat de doua saptamani, pentru ca am fost extrem de preocupata de scoala. Tocmai cand credeam ca o lasa profesorii mai usor, atunci ne iau la teme si invatat. Oh, si cate am sa va povestesc!

Cu ce ar trebui sa incep?

Am un profesor de matematica perves. Si nu pervers dinala nevinovat; nici macar nu incearca sa ascunda acest lucru! Eram in prima banca si se uita fucking direct in decolteul meu si dupa l-am intrebat ce e si el a zis "ce? a, nimic", a ras si nici nu m-a mai privit, iar ieri a zis - dupa ce ma enervase pe mine un coleg si am scos un "grr" - ca animelele salbatice ar trebui cumintite si ca ar trebui sa faci precum caii, adica sa le calaresti si a zambit perves si eu eram "wtf wtf, tu nu zambi". Si, din nou, problema e ca nu e nici macar discret! Azi s-a uitat la puloverul meu care avea un tigru si a zis ca are capul mare acel tigru. Si tigrul era la nivelul sanilor mei!

E un subiect ciudat despre care sa scriu chiar aici, un blog de carti, dar sunt confesiunile mele. Ati mai intalnit asemenea oameni?:))

Ieri mi-am taiat parul, pentru ca mi se parea lame si nu mai imi placea cum imi sta, asa ca am luat o foarfeca si mi l-am taiat si mi-am facut breton. Lumea a zis ca imi sta bine si ca ma admira ca am avut curaj (ce-i drept, nici mie nu mi-a venit sa cred ce fac), dar o sa merg saptamana viitoare la coafor. yolo.

A, si acum cateva zile s-a intamplat ceva foarte amuzant. Eram pe holul scolii si m-am ciocnit din greseala de profesorul meu de religie si l-am facut sa se impiedice, gen de-adevaratelea si dupa s-a luat cu mana de picior si a inceput sa spuna ca il doare rau si eu eram gen "oh, doamne, imi pare rau, scuze, scuze" si el brusc si-a lasat mana jos, mi-a zambit si si-a continuat drumul. Adica o facut misto de mine. Si eu ma gandeam deja cum imi scade nota la purtare or whatever.

V-am promis un In my mailbox si l-am filmat, dar dupa nu mi-a placut deloc cum a iesit si l-am sters si acum trebuie sa-l filmez din nou, dar pana la urma cred ca o sa pun doar pozele. Voi credeti ca e mai ok cu poze? Poate sunt prea plictisitoare ca sa ma urmariti, cine stie.

A, un lucru a avut un succes saptamanile astea: cititul. O duc chiar bine, adiiica am citit 3 carti de lunea celalalta si sunt in mijlocul celei de-a 4-a, dar nu va spun care e. Va las curiosi. Oricum, ar trebui sa vin cu recenzii curand. AR TREBUI.

Va las mai jos melodiile pe care le-am ascultat in timp ce am scris postarea asta si ar face bine sa va placa. Zau.

Ma retrag un pic.

Ieri a fost, cred, cea mai distrusa zi a anului asta (ha, ha), pentru ca eram cu moralul la pamant, n-aveam temele facute si nu voiam sa vad mutra vreunui profesor, toti colegii erau fericiti si, ei bine, eram ca o pata neagra pe o foaie impecabila. Cel putin asa ma vedeam.

Sarind peste, ieri am aflat ca saptamana viitoare dau simularile. Am avut un mini heart-attack, pentru ca asta inseamna ca PESTE 8 ZILE DAU SIMULARILE. Ceea ce ma sperie de moarte, pentru ca o sa fie primul meu test in care ma bazez complet pe cunostintele mele, nu tu coleg de banca, nu tu caiet. Stiu, trebuie sa ma obisnuiesc si sa nu mai copiez, dar zau, daca acum am emotii, nu stiu ce o sa ma fac la examen. Cred ca o sa tremur si o sa fac pe mine. Serios.

Aseara am visat ca-s in apocalipsa zombie si, ei bine, nu eram hardcore deloc, a fost un cosmar in toata regula si m-am trezit la 5, ceea ce m-a facut foarte ranchiunoasa, mi-a fost permanent somn si ma simt foarte obosita si nici n-am idee de ce. Acum, mi-e somn la un singur ochi. lol, a mai simtit cineva asa ceva? Unul mi se inchide si unul nu.:))

Curand o sa vin cu un Christmas haul, aka my parents stole my camera si sper sa fie curand, dar, oricum, nu cred ca o sa va mai incant cu vreo postare pana week-endul celalalt; nu stiu nici ce sa invat mai intai. Vai vai vai. I need Alexander Skarsgard right now.

Castigatorul concursului de Craciun!

Daa, am intarziat destul de mult cu anuntarea acestui castigator; recunosc, am uitat complet.

Cel care a castigat cartea "Numere" de Rachel Wade este Alexandru Baban. Va multumesc tuturor pentru ca ati participat; sper sa vin cu inca un concurs cat de curand.

Pana atunci, lectura placuta!

Oldies but goodies

Update: da, mi-am amintit. Multumesc, Deea!
Ii multumesc lui iri pentru ca mi-a dat leapsa asta si... stiu ca a mai fost cineva. Scuze, am uitat.

1. Care sunt filmele tale vechi preferate pe care le-ai urmari incontinuu, indiferent de noile aparitii si de ce? 

Depinde ce se intelege prin vechi. Nu stiu daca se pune Titanic, dar eu o sa consider ca da, pentru ca imi amintesc ca am vazut acel film pe la varsta de 8-9 ani si eram ingrozita dar in acelasi timp intrigata si-mi amintesc ca mi-a placut mult. De atunci l-am mai vazut de vreo 3 ori si de fiecare data a fost la fel de bun. Of, Leonardo DiCaprio, ce-mi faci tu mie...
Si daca tot am luat Titanic, am sa iau si Harry Potter 1, chiar daca nu-i asa vechi. Pana la urma, nici eu nu-s asa de mare...

2. Ascultati trupe sau cantareti vechi? Si daca da, ce trupe?

O sa recunosc, cu un pic de rusine, ca nu ascult trupe/cantareti vechi. Nu ascult nici orice e de actualitate (sa n-aud de Antonia sau Loredana), dar nici ce-i vechi. Si da, sunt constienta ca trupele vechi sunt mai de calitate. Ah, ah ah, The Beatles. Si la un moment dat imi placea mult si Elvis Presley.:)

3. Stilul vestimentar. Daca ar fi sa alegi intre stilurile anilor vechi si noile stiluri, pe care le-ai alege?

Pff. Pai stilul nou e cu pantalonii in vine - la baieti - si cu unghii false si decolteul imens -la fete. Trecand peste porcarii de genul asta, prefer stilurile noi. Dar nu am sa zic niciodata nu la ceva ce e vintage.

4. Suntem obisnuiti cu noile carti care apar in fiecare zi, unele bune, altele mai putin bune. Si in general acestea ne plac mult mai mult decat cele vechi, clasicele, fie ele romanesti sau nu. Dar exista vreo carte veche, pe care obisnuiau sa o citeasca parintii vostri si care v-a placut si voua?

Si cate sunt! Ciresarii, Robinson Crusoe, O mie si una de nopti, Cismigiu et comp., etc. Prefer literatura de actualitate, dar DOAR in unele cazuri.

Majoritatea ati fost tag-ati sau ati facut-o, asa ca nu am sa numesc pe nimeni, dar poate oricine sa o ia (evident).

Verdict: suntem inapoiati.

OK, deci am luat ideea acestei postari de la Geani (scuze!).

M-am gandit sa va spun ce asteptari am eu de la editurile din tara, si mai ales de la Leda, care anul asta m-a dezamagit semnificativ. In ordinea preferintelor, iata ce carti astept sa apara in tara anul asta:

1. Eve 3 de Anna Carey (Leda)
2. Unravel me de Tahereh Mafi (Leda)
3. ultimul volum din Vampirii Sudului de Charlaine Harris (Leda)
4. volumul 2 dupa Alegerea de Kiera Cass (Leda)
5. LEGEND de Marie Lu, desi au anuntat de 2 ani aparitia cartii asteia (Leda)
6. The Death Cure de James Dashner, ultimul volum, dupa Incercarile Focului (Litera)
7. Allegiant de Veronica Roth (Leda)
8. The Lord of Opium de Nancy Farmer, vol. 1 fiind Casa Scorpionului (Rao)

Chiar sunt curioasa cate vor aparea din lista de mai sus. Nici nu stiu ce sa mai cred, pe majoritatea le astept din 2012, dar whatever.
Cel mai anticipat film al anului 2014 este Divergent. Si ultimul din Hobbitul. Ah, si Mockingjay.

Si, ah, sa nu uit, Ioana are un blogusor si mi-a spus ca organizeaza un concurs fulger, poate vreti sa participati. Eu am sa o fac. Gasiti concursul aici.

2013, in muzica

M-am gandit sa fac un top cu artistii mei preferati (sau trupele) de pe anul 2013, pentru ca in acest an am cam fost obsedata de anumite melodii. Deci mai jos las top 10 artisti/trupe + melodia mea preferata a lor.

10. Awolnation - Sail

9. Ellie Goulding - Burn

8. Timothy Victor - This is my city

7. Ed Sheeran - The A Team

6. Lana del Rey - Video Games

5. Birdy - People help the people

4. Miley Cyrus - Wrecking Ball

3. Imagine Dragons - Radioactive

2. Half Moon Run - Full Circle

1. Lorde - Tennis Court

OK, inainte sa inchei, vreau sa va spun cateva chestii.
In primul rand, daca sunt aici nume necunoscute voua, sau melodii care nu va sunt familiare... ei bine, incercati-le. Serios, nu aveti ce pierde si aici e topul meu pe intregul an, melodiile pe care le-am ascultat non-stop, fara oprire, melodii care mi-au placut foarte mult si chiar mi-au facut ziua mai buna. Ascultati-le.
In al doilea rand, aici am pus top 10 artisti/trupe, NU melodii. Melodiile sunt, ca un bonus. Deci daca mi-a placut "Tennis Court" nu inseamna ca nu si restul melodiilor de Lorde.
Ah, si, in al treilea rand, multa lumea o uraste pe Miley. "Miley e o curva, e penibila, n-are talent" Nu-mi pasa ce cred ceilalti si nici nu-mi pasa daca voi o sa o vedeti acolo pe Miley si o sa ma judecati. L-as fi pus si pe Justin Bieber, daca mi-ar fi placut.

Bine, hai sa ne ridicam moralul.
Azi e ultima zi in care puteti sa va inscrieti la concursul de AICI! :)
Un an nou fericit. 2014, sa fie cu noroc.