Recenzie
Matt a fost conceput ca o clona - a fost nascut de o vaca, avand ADN-ul Patronului. El este 'proprietatea familiei Alacran' - dupa cum are inscris si pe talpa, ca la un raion de dulciuri - si este pastrat cu mare grija de catre Patron pentru ca, la batranetea acestuia, sa-i ofere orice organe ce vor duce la prelungirea vietii Patronului. Insa, la nastere, creierul unei clone este distrus. Iar decizia de a nu-l distruge pe al lui Matt devine una fatala pentru Patron, deoarece baietelul incepe sa capete personalitate si incepe sa-si puna intrebari. Iar fiind o clona, nu are dreptul la intrebari.
Nota mea: 5/5
Parerea mea
In momentul in care am terminat 'Casa Scorpionului', am avut pe buze un singur cuvant: uau. Nu cred ca pot descrie o carte atat de speciala si de deosebita, si nici nu vreau, pentru ca nu mi-ar iesi bine deloc. Am incercat, si o sa incerc in continuare, sa va spun cat mai putine lucruri, pentru ca TREBUIE SA CITITI ACEASTA CARTE!
In primul rand, povestea. Mi s-a parut una chiar originala, n-am mai auzit de nimic de genul si chiar asta este ceea ce m-a atras cel mai mult. Un copil facut pentru a dona organe. Mai este, desigur, 'Sa nu ma parasesti', de Kazuo Ishiguro, iar cartea aia a fost extrem de trista si tocmai de aceea m-am gandit sa citesc si 'Casa scorpionului', pentru ca la o privire, aceasta doua seamana, si nu prea. Mi-a placut cum a evoluat povestea, impredictibilitatea si suspansul. Majoritatea personajelor nu erau ceea ce pareau si fiecare avea o poveste dincolo de aparente; prietenul cel mai bun al lui Matt, Tam Lin, pe care mai tarziu acesta ajunge sa-l numeasca tata, era in realitate un criminal. Dar asta nu conteaza prea mult, pentru ca Matt nici nu tine cont de acest lucru.
Personajul meu preferat a fost insusi Matt. Pur si simplu nu ai cum sa nu te atasezi de el, pentru ca este foarte special fata de ceilalti; este puternic si, desi toata lumea ii zice 'animal', acesta nu pune la suflet si ii ignora; este foarte inteligent si reuseste mereu sa scape din situatii neprevazute. Mi-a placut cum s-a purtat cu Maria, fata de care acesta s-a indragostit. A fost asa afectiv... cine nu si-ar dori sa fie alaturi de el?
A, si banuiesc ca - daca mi-ati mai citit recenziile - stiti ca eu simt o atractie extrem de anormala fata de personajele negative, nu? Ei bine, acum, Patronul m-a scarbit total si m-a facut sa-l urasc din toata inima, lucru pe care nu l-am mai simtit de mult intr-o carte. Desi era o persoana complexa, Patronul se purta, uneori, ca un copil mic. Parca si Matt il depasea. A dat impresia ca acesta chiar il iubea pe Matt, pentru ca mai apoi sa-l insele. Ce fel deom monstru ar face asta?
Sincer, nu cred ca am ce sa reprosez acestei carti. Actiune a avut din plin, personajele au fost foarte bine conturate, iar povestea m-a captivat imediat. Acord nota maxima a acestei carti, pentru ca este o lectura ce nu trebuie ratata. Si chiar daca nu ati mai auzit de aceasta carte - categoric nu este datorita cartii, ci a minunatei Edituri Rao -, eu va sfatuiesc sa o incercati. Niciodata nu strica ceva nou si creepy.^^
Lectura placuta!
In primul rand, povestea. Mi s-a parut una chiar originala, n-am mai auzit de nimic de genul si chiar asta este ceea ce m-a atras cel mai mult. Un copil facut pentru a dona organe. Mai este, desigur, 'Sa nu ma parasesti', de Kazuo Ishiguro, iar cartea aia a fost extrem de trista si tocmai de aceea m-am gandit sa citesc si 'Casa scorpionului', pentru ca la o privire, aceasta doua seamana, si nu prea. Mi-a placut cum a evoluat povestea, impredictibilitatea si suspansul. Majoritatea personajelor nu erau ceea ce pareau si fiecare avea o poveste dincolo de aparente; prietenul cel mai bun al lui Matt, Tam Lin, pe care mai tarziu acesta ajunge sa-l numeasca tata, era in realitate un criminal. Dar asta nu conteaza prea mult, pentru ca Matt nici nu tine cont de acest lucru.
Personajul meu preferat a fost insusi Matt. Pur si simplu nu ai cum sa nu te atasezi de el, pentru ca este foarte special fata de ceilalti; este puternic si, desi toata lumea ii zice 'animal', acesta nu pune la suflet si ii ignora; este foarte inteligent si reuseste mereu sa scape din situatii neprevazute. Mi-a placut cum s-a purtat cu Maria, fata de care acesta s-a indragostit. A fost asa afectiv... cine nu si-ar dori sa fie alaturi de el?
A, si banuiesc ca - daca mi-ati mai citit recenziile - stiti ca eu simt o atractie extrem de anormala fata de personajele negative, nu? Ei bine, acum, Patronul m-a scarbit total si m-a facut sa-l urasc din toata inima, lucru pe care nu l-am mai simtit de mult intr-o carte. Desi era o persoana complexa, Patronul se purta, uneori, ca un copil mic. Parca si Matt il depasea. A dat impresia ca acesta chiar il iubea pe Matt, pentru ca mai apoi sa-l insele. Ce fel de
Sincer, nu cred ca am ce sa reprosez acestei carti. Actiune a avut din plin, personajele au fost foarte bine conturate, iar povestea m-a captivat imediat. Acord nota maxima a acestei carti, pentru ca este o lectura ce nu trebuie ratata. Si chiar daca nu ati mai auzit de aceasta carte - categoric nu este datorita cartii, ci a minunatei Edituri Rao -, eu va sfatuiesc sa o incercati. Niciodata nu strica ceva nou si creepy.^^
Lectura placuta!
Chiar că "uau!". Foarte frumoasă recenzia! Chiar m-ai convins să o citesc :).
RăspundețiȘtergere