Recenzie: Frankenstein de Mary Shelley

Recenzie

Victor Frankenstein este pasionat de fizica, alchimie si matematica si este foarte ambitios. Chiar de mic, el a inceput sa citeasca multe carti legate de fizica si alchimie si, singur, a evoluat foarte mult. Iar cand a fost acceptat la Univeristatea din Ingolstadt, Victor a stiut ca va ajunge departe. Astfel, perfectionandu-se, s-a hotarat sa faca ceva ce nimeni nu a mai facut vreodata: sa creeze un om si sa-i dea viata. Astfel, dupa trei ani de munca asidua, dupa mici suferinte si bucurii, Victor a reusit sa-l creeze pe monstru, care l-a ingrozit din prima noapte in care acesta deschis ochii. Victor, realizand ce monstruozitate a creat, l-a abandonat si a fugit. Dupa ceva timp, i-a piedut urma, insa s-a mai intalnit cu el si atunci a realizat ca a facut o greseala imensa si ca aceasta greseala fatala avea sa-l coste libertatea, fericirea si familia.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

In primul rand, vreau sa mentionez faptul ca in aceasta carte a domnit tristetea. Dupa ce am citit-o, am ramas cu un gust amar in gura, pentru ca am trecut prin toate nefericirile vietii lui Victor - si cate au fost! Nu am putut sa simt decat compasiune; atat pentru creatura creeata de Victor, cat si fata de el.

E foarte greu sa descrii o carte atat de complexa. Chiar e, si nu stiu de unde sa incep.

In primul rand, o sa iau monstrul creat de Victor. Acesta chiar nu mi s-a parut ca era personajul negativ. Adica nu el a vrut sa se nasca - de fapt, sa apara - si, la inceput, a avut numai intentii bune. Cand a ajuns la casa fermierilor, a Agathei si a lui Felix, acesta dorea doar sa isi faca niste prieteni care sa il iubeasca; ba chiar i-a ajutat, fara ca ei sa stie, cu zapada si cu lemnele de foc, ceea ce da dovada ca monstrul a avut, initial, intentii bune. Insa, pe masura ce a fost respins, acesta a simtit rautate si si-a dorit sa se razbune pe omenire. De acolo au venit crimele facute de el. Deci eu il consider personajul pozitiv, din moment ce nimeni nu poate trai fara compasiune si iubire.

Victor, pe de alta parte, a fost cel rau. A creat o aratare oribila, care nu stia sa vorbeasca deloc, si l-a abandonat, fugind de el, pentru ca mai apoi sa nu-l caute. Ce a fost in capul lui? Trei ani, i s-a parut ceva intelept, si brusc a renuntat la munca lui? Fara sa-si asume meritele, sau macar fara sa-i curme suferinta monstrului, 'demonului', cum l-a numit? Nu a fost deloc potrivit. Plus ca, mai apoi, Victor a avut si pretentia ca monstrul sa-l lase in pace. Of, am fost ataaat de furioasa pe Victor!

'Frankenstein' mi s-a parut cea mai usoara carte clasica de pe acum; am citit-o fara probleme si nici nu a avut descrierile acelea ridicol de lungi. Plus ca ma bucur ca stiu si eu, in sfarsit, CINE este Frankenstein. Nice.

In concluzie, mi-a placut foarte mult aceasta carte. A fost plina de emotii, cu personaje foarte diferite si complexe. O recomand oricui si tuturor!