Recenzie: Two Rabbit de Beatrice Ognenovici

Recenzia contine spoilere!

Recenzie

In urma unui accident ce l-a lasat orfan la varsta de 14 ani, Dre a invatat ca trebuie sa se descurce singur; a intrat in lumea riscanta si aventuroasa a drogurilor si a alcoolului si de mic a invatat sa se lupte, desi avea un picior beteag. Dre, care s-a poreclit Two Rabbit, si-a facut prieteni de-a lungul timpului, insa cu totii au avut parte de aceeasi soarta: au murit.

Nota: 4/5

Parerea mea

Pe tot parcursul calatoriei singuratice a lui Dre, acesta a cunoscut multi oameni de la care a vrut sa invete si pe care a vrut sa-i aiba prieteni. Insa cu totii au disparut, intr-un fel sau altul, si au lasat parca o umbra in trecutul lui. Insa Dre a suferit si in dragoste si, pe parcusul intregii lui evolutii, si-a pierdut iubitele; Lupe, fata pe care a salvat-o si pe care a iubit-o cel mai mult, l-a parasit, iar Dre nu a aflat de ce. Denise, fata pe care chiar a cerut-o de sotie si care a sfarsit impuscata. Tashina chiar, un personaj de care nu stim decat ca facea parte din grupul lui Dre si care a murit in urma unei supradoze. Si, in sfarsit, Rita, o femeie care i s-a parut extraordinara si care l-a facut sa se simta inferior, ceva necaracteristic lui. Insa Dre a fost puternic mereu si, cu ajutorul 'zborurilor', a reusit sa sara peste toate nefericirile vietii lui.

Ce sunt zborurile? Sunt momentele in care el simte ca se desprinde de pe pamant si viseaza si simte ca nu mai e nimeni alaturi de el; momentul cand e sub influenta drogurilor. Astfel, Dre simtea ca poate sa scape de lumea ce-l inconjoara.

Cartea reprezinta intreaga evolutie a lui Dre, de cand era un copil de paisprezece ani, pana cand s-a maturizat cu adevarat si a invatat sa traiasca fara sa fure, lucrand intr-un anticariat. Acelea au parut cele mai minunate clipe din viata lui, cand nu se mai simtea amenintat de politie si nu mai trebuia sa fure. El a trait ani de-a randul in anticariatul 'domnisoarei L. B.' si acelea au fost clipele cand semana cel mai mult cu adultul care era pe care sa devina.

Dintre toate personajele, exceptandu-l pe Dre, preferatul meu a fost Isaiah Farouk, unul dintre cei care facea parte din micul lui grup. Isaiah Farouk avea mult conccepte in legatura cu viata si Dre nu mai contenea sa-l citeze. Mi s-a parut extraordinar personajul acesta care, desi era foarte bolnav, chiar pe moarte, era si atat de calm si de intelept. Am avut senzatia ca Dre a avut multe de invatat de pe urma lui.

Si de ce, dar de ce am visat eu la sfarsituri triste? Eram 'O, vai, toate au happy end si ma enerveaza!'. Aha. Da. Sigur. Ultimele sase pagini din aceasta carte - nu, acest film! - m-au facut sa plang, sa ma descarc dupa o lectura atat de lunga si de profunda si, mai ales, atat de trista.

Multumesc Editurii Herg Benet pentru aceasta carte!