Recenzie: Hotii de timp de Val Tyler

Recenzie

Lumea nu este ceea ce pare. Timpul nu este infinit. Pentru a nu disparea, este protejat de o lume intreaga si secreta, ce se confrunta zi de zi cu creaturile inspaimantatoare si mediocre din Lumea Subpamanteana. Tid, un baietel simplu care este si nepotul conducatorului Protectorilor, se intalneste intr-o zi cu o fata draguta si ciudata, pe nume Sofi. Cei doi se imprietenesc, insa Tid este curand pacalit de Sofi si ii arata atelierul secret al bunicului sau. Sofi fuge si nu se mai intoarce, insa Tid afla ca Sofi era o Hoata si ca traia in Lumea Subpamanteana. Acum, Hotii Wreccas (asa se numea banda din Lumea Subpamanteana) au furat Mecanismul  Orologiului, fara de care lumea va disparea in neant iar timpul se va opri. Iar cand Sofi afla acest lucru - ca totul e pierdut din cauza ei -, se hotaraste sa-l ajute pe Tid sa regaseasca Mecanismul Orologiului, o misiune ce pare imposibila pentru toti.

Nota mea: 3/5

Parerea mea

Trebuie sa recunosc ca nu am mai intalnit o poveste ca aceasta. "Hotii de timp" este o carte originala, cu o poveste pe cat de intortocheata, pe atat de interesanta si de captivanta. Ce-i drept, nici nu prea am inteles cum se putea opri timpul, iar povestea scartaie putin. Insa am incercat sa ignor cat de ciudat pare ca timpul poate fi oprit doar pentru ca un ceas se opreste si m-am concentrat pe povestea in sine.

Intai am fost introdusi in Lumea Subpamanteana; un loc umed, intunecat si mizerabil, plin de creaturi infometate, insetate si violente. Acolo jos exista un singur "rege", batranul Killjoy (va dati si voi seama dupa nume), un conducator destul de prost. Acesta domina lumea subterana deoarece detinea puterea si tuturor le era frica de el. O data ce cineva incalca vreo regula sau facea ceva nesabuit era supus la o pedeapsa numita "Ruckus". Toate creaturile se adunau si-l bateau pana il secau, pentru ca mai apoi Killjoy sa decida soarta condamnatului. In fine, ideea e ca Lumea Subpamanteana era cumva antonimul Lumii Pamantene, pentru ca jos totul era atat de urat si inecacios, iar oamenii erau atat de rai!

Personajul principal, Snot (mucoasa) sau Sofi, cum se denumeste ea mai tarziu, este o fata extrem de curajoasa si de inteligenta care profita imediat de ocazia de a evada. Fiind crescuta ca o Hoata, aceasta se adapteaza Lumii Pamantene si trece destul de repede de parte binelui, pentru ca cel care a convins-o ca merita sa ramana intr-un loc sigur este Tid. Sofi da dovada de curaj atunci cand accepta sa se duca sa recupereze Mecanismul furat de Hotii Wreccas; iar asta mi-a placut mie cel mai mult la ea.

Cartea abordeaza mai multe subiecte sensibile, cum ar fi singuratatea si frica de care dau dovada cei de jos, dar care le lipseste atat de mult oamenilor normali care se bucura de viata lor. O carte foarte frumoasa, dar care, totusi, nu a reusit sa ma impresioneze atat de mult. Este o lectura destul de rapida si frumoasa, iar eu o recomand celor care nu au trecut totusi de o varsta, pentru ca este si copilaroasa. Pacat ca volumul 2 nu a fost publicat in tara - probabil seria a fost abandonata -, pentru ca am senzatia ca povestea a ramas neterminata si tare mult mi-as dori sa citesc si continuarea, publicata deja de destul de multa vreme in state.