Recenzie: Evermore ( 13 )

Heii :d. Am venit cu o noua recenziee! De data asta, la cartea Evermore de Alyson Noel.

Pai inceput tipic pentru mai orice carte: fata ciudata ce ascunde un mare secret. Ever este un medium ce vede aure si vede fantome. Poate citi intreaga poveste a unei persoane printr-o simpla atingere - ceea ce o oboseste teribil. Asa ca prefera sa se izoleze in spatele hanoracelor lalaie si a iPodului ei cu muzica gotica, aleasa special pt. ea de la cea mai buna prietena a ei, Haven. Dar oare cum a ajuns Ever, din fata populara a scolii si majoreta intr-o " ciudata tampita "? In timp ce se intorcea din tabara de vara, Ever a avut un accident in care toata lumea a murit - mama ei, tatal, sora si Buttercup, cainele - mai putin ea. Singura ei alinare este Riley, sora ei mai mica care nu a trecut puntea si continua sa o viziteze aproape zilnic. E naspa sa-ti traiesti viata izolata, alaturi de un homosexual pe nume Miles si o tipa gotica, nu? Dar se pare ca totul are sa se schimbe, in momentul in care un nou baiat se transfera la scoala. Este splendid, destept si poate sa opreasca toata puterea ei de medium printr-o singura atingere - exact de ce are ea nevoie. Damen o cunoaste si continua sa se tina scai de ea, pana cand Ever se indragosteste de el. Dar se pare ca Damen face avansuri mai multor fete: Stacia Miller, tipa populara si fitoasa din clasa lui Ever: Drina. Insa se pare ca exista ceva ciudat de comun intre Damen si Drina. Ever ajunge sa cunoasca adevarul tulburator dintre cei 2: sunt nemuritori si traiesc pe Pamant de aproximativ 600 de ani. Ciudat? Ei bine, stai sa vezi asta: se pare ca Ever se reincarneaza de fiecare data dupa ce e ucisa de Drina. Totul pare sa se prabuseasca in lumea ei, pana cand, intr-o finala confruntare, puterea lui Ever iese la suprafata si o omoara pe Drina. Tulburata de faptul ca tocmai a ajuns Nemuritoare si Riley a " urcat la ceruri ", Ever primeste ajutor de la unica ei speranta: Damen. Oare mai e el dispus sa o ajute, dupa ce aceasta il refuza de atatea ori?

Nota mea: 4/5

Parerea mea: Cartea este superba, are o actiune constanta si mister, insa ceva m-a deranjat extrem de mult: Alyson Noel a ales sa scrie cartea NUMAI cu ajutorul verbelor la modul prezent. Acest lucru face ca povestea sa fie mai greu de inteles. Uneori ma opream si citeam de doua ori paragraful doar ca sa ma prind. De ce a ales scriitoare sa faca asa povestea? Nu pot gasi un motiv. Adica e umpic cam ciudat: Se termina ora, ma ridic din banca, ies pe coridor si pornesc iPodul. Parerea mea, poate voi nu sunteti de acord :). In rest, mi-a placut mult. V-o recomand cu caldura!