Mi-a luat cam doua zile sa termin cartea asta ( fiind la mare, e destul de bine :> ). Nu pot sa spun ca mi-a displacut, insa a avut cateva minusuri. Recenzia mai jos.
Enjoy! ^.^
 |
| Coperta originala |
|
Recenzie
Cammie Morgan locuieste si invata in colegiul Gallagher pentru Tinere Exceptionale. Adica? Invata sa vorbeasca in 14 limbi diferite, cum sa te ucida cu o sticla de ketchup si cum sa se infiltreze intr-un calculator, pe langa lectiile legate de arte martiale si misiunile supersecrete pentru care se pregatesc inca din a 7-a. Pentru ea e foarte usor sa fie spioana, dar nu si o fata normala. Asa ca lucrurile se complica atunci cand se alege cu un iubit din normalul orasel Roseville. Ajutata de prietenele ei, Bex si Liz, si de noua, fitoasa colega de camera, Macey McHenry, Cameron se infiltreaza inafara colegiului si isi da intalniri cu normalul si obisnuitul Josh. Foarte dragut. Intr-o seara, cand se duce la o petrecere * spoiler * cu Josh, acolo ii gaseste imbratisati pe mama ei ( care, apropo, e directoarea colegiului ) si pe superbul profesor Solomon, care, mai nou, le invata cum sa lucreze in misiunile lor pe teren. Cammie isi da seama ca risca prea mult si se decide sa se desparta de Josh. Imediat * spoiler * dupa ce o face, este prinsa de profesorii ei din colegiul Gallagher si trebuie, impreuna cu celelalte fete Gallagher, sa indeplineasca un ultim examen al semestrului. Oare va reusi Cammie si prietenele ei sa treaca, atunci cand si fostul iubitel-Josh isi face aparitia si face pe grozavul sunand politia? :))
Fac o exceptie.:) Am sa pun si un citat...nelalocul lui, ca sa spun asa. Si doua mai dragute.
~~~~~~~~~~~~~~~~~
" -Buna. Eu sunt DeeDee, a spus servindu-se cu un cartof prajit de la Josh (necuviincios!). Ne cunoastem?
Sunt fiica unor agenti secreti, am un IQ de geniu si capacitatea de a te ucide in somn, facand ca totul sa para un accident, fiint toanta, nesarata, neispravita...
-Cammie s-a mutat in oras de curand. " - DeeDee si Josh ( si gandurile lui Cameron )
OK, in primul rand:
what?!
Ahahaha. Very funny.
Deci chestia asta chiar a fost banala, tipica si copilaroasa. In fine.:))
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
" Pot sa spun ca doar ca faptul ca ne aflam intr-o sala plina e martori e un lucru extrem de bun, pentru ca, sunt aproape sigura, as fi putut sa o ucid cu o sticla de ketchup.
[ ... ( fragmentul de mai sus, integral ) ]
Asadar, de aceea e cel mai bine intotdeauna sa ai forte de rezerva. Josh m-a salvat, categoric, fiindca in clipa aceea eu chiar incepeam sa pipai sticla de ketchup ". - cred ca asta a avut, totusi, un strop de umor.:)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
" -E adevarat?
-Josh, eu...
S-a apropiat de mine. Glasul lui era mai aspru:
-Esti una dintre ele?
Una dintre ele?
-Josh...
-O Fata Gallagher.
[...]
-Hm! a facut Josh si apoi a clatinat cu privirea pierduta in noapte. Ar fi trebuit sa-mi dau seama. A lovit pamantul cu piciorul, asa cum il vazusem facand de o mie de ori, si, cand a vorbit, a fost aproape numai pentru sine: Scolarizata acasa! Apoi s-a uitat la mine: Asadar, eu ce sunt? Un fel de gluma? A fost un fel de " Hei, cine poate sa fraiereasca un sarantoc? " A fost...
[...]
-Sau erai doar plictisita?
-DA, am tipat, in cele din urma, vrand ca totul sa inceteze. Da, bine, eram plictisita si am vrut sa vad daca pot sa ma descurc fara sa fiu prinsa. - Cameron si Josh.
Imi plac momentele in care cei doi indragostiti se cearta si afla adevarul <3 Nu stiu de ce autorii aleg ca personajul-fata sa fie cea cruda ce il minte " pentru binele lui ". Insa, ca de obicei, banala. Nu stiu, nu am gasit un citat chiar deosebit.
Nota mea: 2/5
Parerea mea
Multe lucruri m-au enervat la culme in cartea asta.
In primul rand, autoarea tot folosea paranteze. Pur si simplu nu scria mai mult de 10 randuri fara sa introduca o paranteza. Pai, frate, daca nu esti in stare sa scrii, nu mai scrie!
Mda. Paranteza, strict dupa parerea mea, este un fel de ajutor pentru incepatori, deoarece nu reusesc sa lege inca o idee de propozitie. Doar ca, nu numai ca nu putea sa scrie fara, introducea si idei fara sens. La un moment dat chiar am vrut sa inchid cartea si sa o arunc la cosul de gunoi. Singurele lucruriu care m-a impiedicat sa o fac au fost domnul Solomon si Bex.
Acum, alta problema. Autoarea exagera enorm si tot repeta " stiu n feluri prin care pot omori pe cineva ". Asa, brusc. OK, am inteles, e o superspioana. Dar ce naiba, te repeti!
In rest, povestea nu mi s-a parut deosebita. Poate ideea originala, dar in rest, fazele cu evadatul si incercatul sa fie o fata normala - pai am mai vazut.:) Chestiile astea ma enerveaza. Un timp m-am gandit - 2 stele, sau 3? Apoi m-am decis ca cel mai potrivit ar fi 2.:) Nu stiu, prea copilaroasa pentru mine. Si totusi, m-a lasat curioasa: cum mai prelungeste autoarea povestea asta cu inca 3 romane? Asa ca cel mai probabil o sa mai vedeti recenzii pe aici la romanele scrise de Aly Carter. Doar sper sa imi placa mai mult.
Per total, nu. Nu v-o recomand. Ma bucur ca mi-am luat-o cu revista Bravo, altfel as fi regretat.
