TOP 5 FOR THIS YEAR

Deeeci, peste cateva zile se incheie anul si nu se poate sa nu fac o leapsa cu TOP 5-urile din anul asta, asa ca am pus mai jos cateva categorii si am ales 5 carti - puse in ordinea in care respecta cel mai mult categoria - din anul asta. Nu stiu daca s-a mai inventat leapsa asta, daca e altfel, whatever, eu doar am vrut sa o fac.
Trebuie sa recunosc, m-am folosit de Goodreads, ca altfel nu mi-as fi amintit de TOATE cartile pe care le-am citit.

Cele mai bune carti (trebuia sa incep cu asta!)
1. Harry Potter si Ordinul Pheonix (HP #5) de J. K. Rowling
2. ...si la sfarsit a mai ramas cosmarul de Oliviu Craznic
3. Frankenstein de Mary Shelley
4. Erebos de Ursula Poznanski
5. Darul de Kristin Cashore

Cele mai proaste carti
1. Carrie de Stephen King
2. Jocul Minciunii de Sara Shepard
3. Daca as ramane de Gayle Forman
4. Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
5. Uneori, sub clar de luna de Heather Davis

Carti care m-au surprins placut
1. What's left of me de Kat Zhang
2. The Selection de Kiera Cass
3. Disparuti de Michael Grant
4. Hotii de timp de Val Tyler
5. Deadlocked de A. R. Wise

Serii terminate
1. Harry Potter de J. K. Rowling
2. Culorile dragostei de Kerstin Gier
3. Mizerabilii de Victor Hugo
*well, that's it*

Personajele mele preferate
1. Eric din Vampirii Sudului de Charlaine Harris
2. Sirius din HP
3. Arthur de Seragens din ...si la sfarsit a mai ramas cosmarul de Oliviu Craznic
4. Bilbo Baggins din Hobbitul de Tolkien
5. August din Minunea de R. J. Palacio

Cine isi doreste, poate sa ia leapsa, e chiar dragu; si daca o completati, lasati mai jos linkul, sunt curioasa.

Why so sad?

Nu stiu ce am in ultima vreme...

Permanent, sunt trista. Am o senzatie de tristete launtrica, simt ca nimic nu e asa happy ca inainte - nu ma mai bucura notele, sau zapada, sau chiar sarbatorile -, ma gandesc numai la chestii triste, simt ca sunt singura si ca nimanui nu-i place de mine, sunt plictisita de unii oameni, ma indepartez de majoritatea prietenilor, citesc mai putin, nu mai scriu cu asa multa placere pe blog, tind sa ascult muzica decat sa vorbesc cu familia mea, nu mai imi plac lucrurile colorate si persoanele vesele, nu mai simt nimic fata de vreo persoana pe care o cunosc (ura, iubire) si totul e mai trist pentru mine; permanent.

Guys, ati simtit si voi asta? Nu stiu, parca sunt depresiva, dar nu chiar, adica sunt pur si simplu trista si parca singurul lucru care ma face mai vesela e sportul. Si muzica, desigur. Dar pofta de viata... parca mi s-a dus.
Adica, sa simti asta la 14 ani?

Changes

In ultimul timp, s-au produs multe schimbari pe unele bloguri si ma refer la aspect. Ei bine, eu am realizat ca aspectul meu e acelasi de fix un an, si nu pot sa spun ca imi doresc cu adevarat sa-l schimb, pentru ca imi place foarte mult. Dar sincer, nu stiu ce sa fac, adica nu vreau sa raman demodata si, cine stie, poate unora nici macar nu le place aspectul meu; plus ca si ceea ce spun cititorii conteaza. Asa ca, va intreb: va place aspectul curent? Aveti ceva de reprosat? Vreti sa-l schimb?

Concurs de Craciun! ^.^

Doar nu credeati ca nu o sa existe un concurs pe mult-iubitul vostru blog, nu? (*cititorii isi dau ochii peste cap*) Este perioada perfecta pentru a castiga o carte frumoasa si interesanta, asa ca Numere de Rachel Wade.

Ca sa participati, trebuie sa:
-fiti abonati prin GFC sau prin email
-sa comentati la cea mai noua recenzie a blogului
-sa dati share pe facebook
*optional:
-sa dati g+1 blogului si/sau postarii (5 intrari in plus pt. fiecare g+1)
-sa aduceti un nou abonat GFC (10 intrari in plus)
-sa postati pe blogul vostru despre concurs (10 intrati in plus)

Si, evident, sa lasati un comentariu mai jos cu datele cerintelor indeplinite.
Concursul tine pana pe 28 decembrie *il prelungesc pana pe 1 ianuarie, iar premiul va fi livrat dupa Anul Nou.
Craciun fericit!

PS: am uitat sa precizez! Eu am citit cartea asta si mi-a placut foarte mult, puteti afla parerea mea mai amanuntita in recenzia de pe blog!

Recenzie: Albastru de safir de Kersten Gier

 Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

 
Rămăsesem împietrită, incapabilă să mai fac vreo mişcare sau chiar să respir. Degetele lui îmi atinseră cu grijă buzele, îmi mângâiară bărbia şi urcară pe obraji, până la tâmple. – Nu eşti o fată obișnuită, Gwendolyn, şopti el, trecându-şi degetele prin părul meu. Eşti cu totul şi cu totul deosebită. Nu ai nevoie de nici o Magie a corbului ca să fii specială pentru mine. Chipul lui se apropie tot mai mult de-al meu. Când buzele lui îmi atinseră gura, am închis ochii. OK. Acum urma să leşin.  Să te îndrăgostești în trecut nu este, poate, cea mai fericită idee. Gwendolyn tocmai a descoperit că a moștenit de la familia ei capacitatea de a călători în timp. În Londra secolelor trecute, ea și Gideon au tot felul de probleme, cum ar fi: să salveze lumea sau... să învețe cum se dansează menuet. (Două lucruri nu tocmai ușoare.) În vreme ce atitudinea lui Gideon devine tot mai bizară, Gwendolyn se simte din ce în ce mai tulburată, până când misterul i se dezvăluie cutremurător de dureros, iar lucrurile se complică și mai tare... Culorile dragostei este o trilogie palpitantă, amuzantă și plină de romantism.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Trebuie sa recunosc ca, dupa ce am terminat primul volum al acestei serii, am stat ca pe ace; abia asteptam sa vad ce se va mai intampla, imi era dor de vocea lui Gwen si de atmosfera mistica si deosebita din Londra. Si, nu credeam ca e posibil, "Albastru de safir" mi-a placut si mai mult. Nu stiu cum reuseste Kerstin Gier, dar e pur si simplu geniala.

Permanent, atmosfera a fost ambigua; aparent, autoarei ii place sa-si tina in suspans cititorii, dand din colt in colt. Am gasit povestea foarte putin dezvoltata, dar eu nu am nici o problema cu asta, atata timp cat a plusat cu restul aspectelor. Unul din aceste aspecte este modul cum sunt vazute calatoriile in timp in aceasta carte; ce se intampla in trecut, este vizibil in prezent si, pana acum, totul e normal, pana cand te duci in trecut si ii spui bunicului tau ca urmeaza sa aiba si fii si nepoti. Cel mai mult m-a impresionat momentul in care Gwen s-a intalnit cu Lucas, bunicul ei, si a vorbit cu el. A fost, intr-un fel, ciudat, pentru ca nici bunicul meu nu mai este in viata si m-a facut sa ma gandesc cum ar fi sa-l intalnesc acum si sa ma prezint ca si nepoata lui. Sau, mai rau, sa vina nepotul meu la mine si sa ma salute.

Au fost, ce-i drept, si 'bile negre'; intre Gwen si Gideon a fost o relatie foarte ciudata, cu o multime de 'plot twists'. Acum, cei doi se intelegeau foarte bine, mai tarziu Gideon o ura pe Gwen si nici nu voia sa o vada. M-a calcat pe nervi, din cand in cand, dar a aparut atat de putin, iar relatia dintre ei a fost atat de nesemnificativa pentru poveste, incat nu m-a deranjat atat de rau. Dar tot sunt curioasa ce se va intampla intre Gwen si Gideon. Nu prea pot sa-i vad ca pe un cuplu care sa se potriveasca si nu cred ca s-ar intelege bine; mai ales pentru ca Gideon este un personaj mai... rautacios, sa spunem. In schimb, pe Charlotte, verisoara lui Gwen, am urat-o; era rautacioasa si radea mereu pe seama protagonistei noastre.


Am apreciat faptul ca am avut multe de invatat de pe urma acestei carti. Politica, sport, mari personalitati... tocmai din cauza ca lumea lui Gwen parea reala si ca simteam ca ma aflu alaturi de ea ma facea sa simt ca si eu invat, ca suntem in aceeasi ipostaza. M-am gandit, uneori, ce as face eu in locul protagonistei si nu cred ca m-as fi descurcat, in trecut, la fel de bine.

Ah, partea mea preferata, garantat, este faptul ca avea, la fiecare pagina, o gluma. Dar o gluma adevarata, cu haz, care ma facea sa ador toate personajele. "Albastru de safir" mi-a adus, de nenumarate ori, zambetul pe buze si asta apreciez la o carte. Cred ca a fost chiar cea mai amuzanta si deosebita carte pe care am citit-o pana acum; rar reusesc sa fac o astfel de afirmatie...

In concluzie, am iubit aceasta carte; fiecare rand, fiecare pagina, totul la ea. Si o recomand din toata inima. Asa ca ce mai asteptati? Mergeti acum pe site-ul Editurii Litera, adica aici, si comandati-o!

Evaluari si iubiri secrete

Lucruri de care iti e teama

Mi-e teama de examenele de la sfarsitul lui iunie (sunt a 8-a), pentru ca sunt absolut convinsa ca, oricat de mult as invata, o sa gresesc, o sa ma incurc, o sa uit, o sa am diaree sau n-o sa ma trezesc, stiu doar ca o sa se intample ceva si tot viitorul meu o sa se duca de rapa; e foarte multa presiune pe mine, deorece in primul rand vreau sa intru in liceul unde iubirea vietii mele e (nu va spun care, cine stie, poate ajunge sa citeasca postarea; oricum, liceul e foarte, foarte bun, deci nu pot sa spun ca ma duc undeva naspa), vreau sa le demonstrez unor persoane din viata mea ca pot daca vreau si, pur si simplu, vreau la un liceu bun. M-am intins mult, deci, in concluzie, mi-e teama de evaluarea nationala.

Mi-e teama sa-i spun persoanei de care imi place ce simt pentru ea; nu cred ca e nevoie de explicatii, nu?

Cred ca astea sunt singurele lucruri de care imi e teama gen rau. Paianjenii si bau-bau? Un fleac.

Perffffff

6. Ultima carte citita

Ultima carte citita este Albastru de safir de Kerstin Gier. Ohhh frate.

A fost mai mult decat perfecta. Am citit-o in doua zile si parca am fost dependenta de ea. Este o carte asa buna!! Vocea autoarei, care rasuna la fiecare rand in urechile mele, este una foarte amuzanta si energica, povestea este originala si, desi complicata, foarte captivanta, personajele sunt foarte, foarte secretoase si misterioasa, iar actiune este din plin. In ciuda faptului ca seria se numeste "Culorile dragostei", nu exista asa mult romantism, cel putin nu asa am simtit eu, ceea ce e foarte bine in opinia mea. Deci nu stiu ce altceva as putea zice, pana acum seria asta e perfecta.

O sa vin cat de curand cu o recenzie si, daca va intereseaza, am facut deja recenzie la primul volum.

Ce am facut ieri + poze

Hello. Deeci am intarziat cu postarea care trebuia sa apara ieri, asa ca am sa va spun astazi ce am facut ieri.

Ieri a fost luni si, desigur, ar fi fost o zi chiar frumoasa daca n-as fi fost obligata sa stau sa invat la mate pana crap si dupa sa ma napadeasca emotiile; astazi am dat teza si, intr-adevar, orele in sir pe care mi le-am petrecut acasa facand exercitii s-au dovedit in cele doua ore de la scoala in care am dat teza foarte folositoare. Suna ca si cum as fi plecat la razboi, dar cam asa a fost, pentru ca teza este ca o mica batalie dinaintea razboiului (evaluarea nationala fiind razboiul). Dar, din fericire, zic eu, am castigat batalia. Nu stiu, astept rezultatele.

Mi-am permis si mici pauze si nu am reusit sa ma tin departe de "Verde de smarald" de Kerstin Gier, asa ca am citit si 50 de pagini din ea, pana sa ma mustre constiinta foarte, foarte tare. Yep. E o carte geniala si chiar nu vreau sa termin seria asta. Off, URASC CARTILE BUNE!

 Si o alta metoda de a ma tine departe de nebunie este si iPod-ul meu, caruia ii datorez sanatatea mea mintala. Si el imi datoreaza vreo 30 de ore pierdute pe saptamana. Fara gluma.

A, si ieri am aflat ca am trecut pe sector la olimpiada de la romana. Sunt asaa fericita, pentru ca imi place mult sa merg la olimpiada, plus ca daca ma descurc acolo, sunt pregatita si pentru examen (iara ma gandesc la examen, la naiba). Am obtinut 101 puncte din 120 si ma calificam cu 100, asa ca am fost uuuun pic cam yolo, dar pana la urma totul a iesit ok.

Si, ca incheiere, melodia mea preferata a zilei (sa zicem si a saptamanii trecute) este una cantata de niste romania. V-o las mai jos si, zau, va sfatuiesc sa o ascultati, e foarte frumoasa.

PS: am vazut ca, IN SFARSIT, publica si ed. Leda cartea "The Selection" de Kiera Cass. Mda, au trecut 2 ani de cand a anuntat ca o sa o publice si are o coperta oribila, dar eu va sfatuiesc sa vi-o luati, e foarte frumoasa si mie mi-a placut mult. Just sayin'.

Recenzie: Incercarile focului de James Dashner

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere (cu exceptia primei parti, care e marcata).

Recenzie

*SPOILERE*
Thomas, eroul din "Captiv in Labirint", isi continua aventurile cu o noua incercare potential letala si cel putin la fel de terifianta ca prima: Incercarea Focului. Poienarii, din ce in ce mai putin numerosi, trebuie sa strabata un desert torid, panditi de amenintarea unor furtuni cataclismice si, mai ales, a unor fiinte omenesti devastate de o boala misterioasa, Arsita, care ii transforma treptat intr-un soi de monstri insensibili, salbaticiti, ce-si spun Defectii

Inainte de a porni in calatoria prin desert, Thomas si tovarasii sai afla de la un enigmatic mesager al grupului RAU ca au fost ei insisi contaminati cu microbul Arsitei, ca mijloc de a-i motiva sa duca la bun sfarsit Incercarea Focului, la capatul careia ii asteapta tratamentul bolii. Omul-Sobolan, cum il poreclesc Poienarii, le explica de asemenea ca suferinta lor are o justificare nobila, pentru ca RAU extrage din reactiile lor la incercari informatii esentiale, asa-numitele „tipare“, pentru un plan grandios de salvare a omenirii. Thomas, chinuit de vise si fragmente involuntare de amintiri pe care nu le poate intelege, este insa din ce in ce mai sceptic ca vreun plan, oricat de nobil, ar putea sa indreptateasca un asemenea tratament al grupului de adolescenti, mai ales dupa ce este martor la moartea atroce a unora dintre tovarasii sai si, in special, dupa ce isi da seama ca RAU a convins-o pe prietena sa Teresa, pe care, la inceputul romanului, o crede pierduta, sa il tradeze si sa incerce sa-l omoare, in cadrul unui plan elaborat.
*SFARSITUL SPOILERELOR*

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Daca primul volum al acestei serii mi-a placut, ei bine, "Incercarile focului" mi s-a parut superba si mi-a intrecut cu mult asteptarile; nemultumirile pe care le-am avut cu privire la "Captiv in labirint" n-au mai aparut in aceasta carte, de parca autorul mi-ar fi citit recenzia si ar fi scris o noua carte peste noapte. Inceputul nu a mai fost asa plictisitor, parca si limbajul personajelor a devenit mai placut; "Incercarile focului" a fost o continuare superba, de nota 10 (ironic, nu?), care, trebuie sa recunosc, m-a dat pe spate.

Ceea ce am apreciat cel mai mult a fost atmosfera; daca in prima carte au existat scene in care senzatia de teama imi era indusa, ei bine, acum parca am fost cu totul acaparata de frica si de groaza. Ma tot gandea ca in orice clipa pot aparea Defecti care sa-i omoare pe Thomas si pe prietenii lui, fiind permanent incordata. Era o stare generala de haos, de parca apocalipsa ar fi venit; si cam asa a fost. Dar mi-a placut mult faptul ca Thomas era la fel de speriat ca mine si, desi era curajos si puternic, avea si el momentele lui de slabiciune, astfel ca povestea a parut mai realista.

Cat despre personaje, pe de-o parte, Thomas a ramas personajul meu preferat; ce-i drept, nu a existat nici un personaj care sa fie constant pe parcursul intregii carti, dar Tom a fost... perfect. Nu a existat clipa in care sa ma enerveze sau sa ia decizii cu care n-as fi fost de acord. Pe de alta parte, Teresa m-a enervat ingrozitor. Fata a fost absurda si falsa si nu mi-a placut de ea niciun moment, deoarece lua mereu decizii pripite si mintea permanent, iar dupa sustinea si ca nu e vina ei. Se presupunea ca Teresa este inteligenta!

Mi-a placut mult dialogul pe care personajele il purtau intre ele (sa nu uitam sa o excludem pe Teresa!); desigur, nu au lipsit nici replicile amuzante sau ironice ale lor. Autoarea stia exact cand sa destinda atmosfera si, zau, nu cred c-as fi supravietuit pana la sfarsit!

Si, of!, parcurgand aceasta lectura, am trecut printr-un amalgam de emotii si de sentimente care m-au facut sa ador aceasta carte atat de deosebita, interesanta si, de ce nu, reala, pentru ca atunci cand o citeam, simteam ca vizionez un film bine scris si regizat; o experienta minunata. Abia astept incheierea trilogiei! Ce altceva as putea spune?

Daca doriti sa achizitionati aceasta carte, o gasiti pe site-ul Editurii Litera, adica aici! Eu o recomand.

The Weasel

4. Un animal pe care ti-ar placea sa-l ai.

O sa vi se pare ciudat, poate o sa ma credeti nebuna, dar mi-ar placea mult sa am o nevastuica. E gen dorinta mea secreta, pentru ca imi place mult cum arata, e subtirica, lunga si, zau, zici ca-i un pui de pisica! Cum deja am pisici, nu pot sa mai cer, dar o nevastuica ar fi chiar misto. Si sa se inteleaga bine cu pisicile.

Nu vi se par super-super dragute?!
Voi ce animale v-ati dori?