Recenzie: Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Litera.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiţă evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopţii, împreună cu părinţii ei, de poliţia franceză, dar nu înainte de a-şi încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l elibera.

Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană stabilită de mulţi ani la Paris şi măritată cu un francez, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a şaizeci de ani de la acest eveniment de tristă amintire în istoria Franţei. În timpul investigaţiei sale, Julia descoperă întâmplător o serie de secrete de familie adânc îngropate, care o leagă de Sarah, şi simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al fetei. Pe măsură ce se adânceşte în trecutul ei, lucrurile pe care le află o tulbură şi o fac să-şi pună întrebări cu privire la propria existenţă.

Se numea Sarah este povestea înduioşătoare a două familii unite de un secret teribil, dar şi o tulburătoare pagină de istorie: Tatiana de Rosnay descrie un episod real din Franţa aflată sub ocupaţie şi rupe tăcerea care înconjoară un subiect dureros, uneori chiar tabu, din istoria francezilor.

Nota mea: 4,5/5

Parerea mea

Primul lucru pe care l-am remarcat la aceasta carte a fost faptul ca a fost scrisa intr-o mod total original; povestea ne-a fost relatata din doua perspective diferite, ce apartineau unor foarte diferite perioade de timp. Sarah - sau Sirka - era o fetita ce a fost asuprita in perioada nazismului pentru ca era evreica si pentru ca purta steaua galbena in piept ce simboliza acest lucru, povestea ei desfasurandu-se in anul 1942. Sarah a fost dusa, impreuna cu o parte din familia ei, la Velodrome d'Hiv, o arena mare in care, pe parcursul a mai multor zile, evreii au fost inchisi in asteptarea lor de a ajunge in lagare. Iata, astfel, ca si parizienii au avut un rol semnificativ in perioada lui Hitler, iar autoarea a avut mare grija sa ne evidentieze acest lucru.

A doua perspectiva a fost a Juliei, o jurnalista americana din secolul XXI stabilita in Franta. Acesteia i-a fost repartizat un articol, in revista la care lucra, despre acest Velodrome d'Hiv, intrucat era aniversarea de 60 de ani de cand a fost realizata aceasta razie. Povestea Juliei a mers in paralel cu povestea lui Sarah, pana cand aceste doua vieti s-au "intersectat". Julia a descoperit multe lucruri despre viata lui Sarah si a fost fascinata - si, in acelasi timp, si terifiata -, de povestea acestei fetite. A ajuns sa se ataseze de ea si sa-si doreasca sa afle din ce in ce mai multe lucruri despre familia copilei, fapt ce a dus la continuarea povestii si dezvaluirea unor secrete pe care nu le-as fi banuit in nici un caz.

Astfel, povestea cartii "Se numea Sarah" este captivanta si interesanta si nu se poate sa nu-ti placa. Am aflat multe lucruri noi si am apreciat acest omagiu adus copiilor ce au suferit in perioada raziei din Paris. Personajele au fost foarte bine conturate si toate au fost la fel de misterioase si de interesante. Atat Sarah, cat si Julia, au indurat multe lucruri dureroase pe perioada acestei carti, deci acest roman este, in mare parte, compus din durere. Nu cititi aceasta carte in cautarea fericirii. Cititi aceasta carte in cautarea adevarului, a realitatii.

Totusi, trebuie sa recunosc ca a fost un lucru - dar unul singur! - care mi s-a parut un pic nenatural, si anume interestul subit si intens al Juliei fata de Sarah. Adica da, inteleg, si eu am fost intrigata, dar Julia a fost in stare sa isi riste casatoria doar pentru a afla soarta cuiva pe care nu l-a intalnit si, mai mult, pe care nu il poate ajuta. Pur si simplu nu cred ca exista cineva care ar face asa ceva. Pe langa ca Julia se tot repeta si, la un moment dat, a devenit putin enervanta. Dar e un fapt nesemnificativ, care nu te poate distrage de la povestea principala.

In concluzie, "Se numea Sarah" este o carte inedita, interesanta si originala, cu personaje curajoase, dar realiste, care prezinta o perioada sumbra din istoria Parisului. Categoric recomand!

Daca doriti sa comandati aceasta carte, dati click aici.

Alte recenzii:

• Cand Dumnezeu era iepure de Sarah Winman, click aici.
• Captiv in labirint de James Dashner, click aici.
• Legenda unei sinucideri de David Vann, click aici.