February & March wrap up

Colecţia Globus a Editurii Univers se relansează, coordonată de LuciaT

Colecţia Globus a Editurii Univers se relansează, coordonată de LuciaT

 

La 40 de ani, colecția Globus a Editurii Univers a încăput pe mâinile teroriștilor. A uneia singure, de fapt: LuciaT. În luna aprilie, Editura Univers lansează noua serie Globus, coordonată de LuciaT, fondatoarea site-ului www.terorista.ro.  

 

Globus este o colecţie în format de buzunar. A debutat în 1974 şi, de-a lungul timpului, le-a oferit cititorilor români întâlniri (uneori în premieră) cu scriitori şi cărţi care ocupă astăzi rafturile întâi ale multor biblioteci. În Globus au apărut traduceri din Virginia Woolf, Kurt Vonnegut, Patrick Süskind, Gabriel García Márquez, John Steinbeck, Romain Gary sau Michel Tournier. Acestora li s-au adăugat, după 2010, când colecţia a fost reluată după o pauză de şaptesprezece ani, nume ca Donald Barthelme, Jhumpa Lahiri, Malcolm Bradbury, Hanne Ørstavik.

 

LuciaT va alege de acum înainte următoarele titluri din Globus, va coordona colecţia de la A la Z. În cuvintele ei: „Înainte veneam aici să citesc şi găseam cărţi minunate. Acum plec în căutare de cărţi pe tot globul și mă întorc cu ele aici. Vor găsi acum alți cititori cărțile mele preferate adunate în Globus. Călătoria continuă!” Globus va fi o colecţie pornită de la o cititoare pasionată către alţi cititori pasionaţi.

 

(LuciaT şi-a redeschis de curând şi blogul ei personal, terorista.ro, care va rămâne un blog personal, cu însemnări diverse, deşi va fi în parte dedicat, desigur, colecţiei cărţilor ei preferate, Globus.)

 

Primul volum din noua serie, care va apărea în aprilie, este Speranţa: o tragedie, de Shalom Auslander. Printre apariţiile următoare se numără romane de Margriet de Moor, Eric Chevillard, Patrícia Melo, Christian Gailly, Patrick Flanery şi alţii, în versiuni româneşti aparţinând unor traducători pasionaţi şi devotaţi literaturii, ca Gheorghe Nicolaescu, Claudiu Constantinescu, Veronica D. Niculescu, Ana Mihăilescu, Silvia Dumitrache şi alţii. Nu vor lipsi surprizele, cărţi pregătite special pentru Globus!

 

La 40 de ani, Globus se simte în plină formă, are o poftă nebună de viaţă şi de literatură. Călătoria continuă!

Recenzie: Zi dupa zi de David Levithan

 Carte oferita de Libraria Online Libris, o librarie online de unde puteti achizitiona o multitudine de carti. Comandati o carte online chiar de aici.

Recenzie

A este un adolescent care traieste in fiecare zi o viata diferita. O data la douazeci si patru de ore, acesta este "transportat" intr-un alt corp care-i apartine unei persoane, in care trebuie sa-si petreaca o zi prefacandu-se ca este acea persoana. Niciodata nu i s-a intamplat sa se trezeasca in acelasi corp sau sa stea mai mult de o zi in o singura gazda. Insa cand acesta se trezeste in corpul iubitului lui Rhiannon, o fata superba de care se indragosteste imediat, viata lui A se schimba. A incearca sa se apropie cat de mult poate de Rhiannon, dar nu a avut niciodata incredere in cineva si nu stie ce sa faca. Iar in incercarea asta continua de a se apropia de fata iubita, A incepe sa schimbe vietile unor oameni, printre care si a lui Nathan, care e decis sa afle cine si ce e A si sa-l distruga pentru totdeauna.

Nota mea: 5/5

Parerea mea

"Zi dupa zi" este o carte extraordinara. A fost fascinant sa ajungi sa cunosti oameni atat de diferiti, de la rockeri la tocilari, de la sinucigase la obezi, de la oameni sanatosi la unii bolnavi. Mi-a placut foarte mult acest lucru, deoarece nu stiai niciodata la ce sa te astepti cand terminai un capitol, iar A urma sa se trezeasca intr-un alt corp. Mi-a luat ceva vreme sa inteleg cum merge totul si am ajuns chiar sa ma obisnuiesc cu ideea, ceea ce a fost destul de ciudat. Dar, inainte sa incepeti aceasta carte, trebuie sa stiti ca este una trista. Este una foarte trista, care pe mine chiar m-a impresionat.

Rhiannon mi s-a parut femeia perfecta. A fost extrem de inteligenta si binevoitoare, dar a stiut si sa fie precauta si cum sa se descurce in diferitele situatii, intelegandu-l pe A si fiind mereu de partea lui. Ea a fost singurul personaj constant, in afara de A, care a aparut in carte. A mai fost si Nathan - care, apropo, mi s-a parut foarte interesant si simpatic, mai ales deoarece el chiar credea ca a fost posedat de un demon - dar el a aparut mai rar si nu prea l-a influentat pe A.

Chiar ma bucur ca "Zi dupa zi" a fost genul de carte realista (MA ROG, ignorand ideea ca exista un om care nu are corp si calatoreste in trupurile altora), deoarece sfarsitul nu a fost in nici un caz "si au trait fericiti pana la adanci batraneti". A fost exact ce mi-am dorit: ceva trist, real, care sa simt ca ma va influenta pe viitor si care nu are cum sa-mi placa. Este a doua carte a mea citita de David Levithan si nici acum nu m-a dezamagit. Un autor bun, care nu se remarca in mod deosebit, dar care nici nu te va dezamagi.

Daca doriti sa va achizitionati cartea "Zi dupa zi", comandati-o de pe o librarie online de aici.

O joica, ce sa mai, da-o naibii.

Deci abia am terminat cartea asta, "Aspidistra sa traiasca" de George Orwell si cred ca a fost cea mai frustranta carte pe care am citit-o in viata mea. Am sa fac ce nu am mai facut de mult si am sa vorbesc despre cartea asta, justificandu-mi parerea.

A, si nu o sa existe spoilere. Decat ce aflati din primele 20 de pagini.

Deci este tipul asta, Gordon Comstock. Familia lui este una saraca, avand putine rude ramase, dintre care sora lui Gordon, Julia, care este foarte, foarte saraca. Si apare boul asta (nu ma pot abtine) de Gordon si ne spune noua ca are 5 penny si jumatate, dar 3 penny sunt reprezentati de o joica, asa ca inseamna ca are doar 2 penny si jumatate. Joica este o moneda care, cica, pe timpuri, daca o foloseai, oamenii radeau de tine si ziceau ca e ultima ta moneda si, tocmai de aceea, ii e rusine sa o foloseasca. Si ghiciti ce face Gordon. O ARUNCA. Julia, sora lui, moare de foame - si nici el nu e bogat, deloc -, iar el arunca banii pe jos, dupa ce ma bate pe mine la cap o mie de ani ca nu poate sa foloseasca joica. Gen, efectiv trece prin fata unei cafenele si ne spune ca miroase foarte bine, dar nu intra, ca are o joica. AH.

Am folosit acest exemplu deoarece este cel mai bun. Dar fiecare personaj, efectiv fiecare personaj m-a scos din minti si m-a enervat ataaat de tare, iar Gordon cu aspidistrele lui (aspidistra e o planta care, in ochii lui, reprezinta floarea atat a bogatului cat si a saracului) si offffff. Si Julia, ca proasta, ii tot imprumuta bani. Imi vine sa-l omor pe Gordon.

Si da, stiu, stiu, George Orwell a folosit aceste fapte drept exemplu pentru lumea din vremea lui si nu pot sa nu spun ca am remarcat cat de multe mesaje "ascunse" se afla printre randuri, dincolo de evenimente si de intamplari. Nu spun ca nu mi-a placut cartea, pentru ca asta ar fi o aberatie, dar George Orwell... m-a stors pe dinauntru.

Iar asta ma face sa citesc tot mai multe carti scrise de el. Vreau sa i le citesc pe toate, sa mor citindu-le, pentru ca tipul asta e autorul meu preferat. V-am innebunit, tot repetand asta? FOARTE BINE. Cititi-l. Cititi-l. Chiar acum. Luati orice carte, nu conteaza, si cititi-o, pentru ca nu veti regreta.

PS: asta e un fel de comentariu, nu-i mai fac recenzie. Oricum, i-am acordat 4 stele. pwp.
PS 2: singurul meu regret ca am citit Orwell este ca acum nu mai imi doresc nici o carte din biblioteca mea in afara de cele scrise de el.

NU STIU CE TITLU SA PUN

Astazi ma gandeam sa scriu din nou despre ceva inspirational, dar in ultimul timp m-am simtit din ce in ce mai depresiva si nu ca incerc sa ascund acest lucru, dar pur si simplu ma intristez doar cand sunt singura si totusi ma simt mai bine singura. Nu stiu daca are sens. Cred ca prietenii cu care m-am inconjurat au efectul asta foarte bun asupra mea.

Singur mea speranta este vara asta care vine. In fine, vara mea incepe pe undeva pe la jumatatea lui iulie si se termina prin clasa a 10-a, pentru ca in a 9-a, cand o sa ajung la liceu, o sa am o mare pauza de relax si de revenire. STIU, V-AM TOT BATUT LA CAP, dar pur si simplu nu pot sa ma gandesc la nenorocitele astea de examen si cum ele imi decid viata si nu stiu ce sa mai fac. Cu cat invat mai mult, cu atat mi se pare ca stiu mai putin, ma panichez si iara intru in depresie.

Asta-i singurul loc in care pot sa ma descarc. Nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi in luna iulie. Parca ieri era februarie, iar maine este 23 iunie. panicapanicapanica

Incercand sa iau in considerare faptul ca acesta este un blog de carti, am sa va spun ce citesc eu acum.

Din "Aspidistra sa traiasca" am citit in jur de 150 de pagini si este magnifica. George Orwell e perfect si efectiv simt cum IQ-ul meu creste cu fiecare pagina citita. Daca nu ati incercat inca scriitorul acesta, va sfatuiesc sa o faceti. Si puteti sa incepeti cu orice carte, mie mi-au placut toate pe care le-am citit pana acum (5).

Cat despre "Zi dupa zi", inca nu am inceput-o efectiv, doar ca sunt cam indecisa acum. Pe prima o am de la biblioteca si trebuie neaparat sa merg saptamana asta, iar pe a doua am primit-o pentru recenzie, asa ca nu stiu din care sa citesc mai repede. Oricum, cred ca imi va placea "Zi dupa zi". Am mai citit o carte scrisa de David Levithan (si de Rachel Cohn - Dash and Lily's Book of Dares) care mi-a placut foarte mult, iar aceasta am auzit ca e super buna, ASA CAAA.

A, si sa nu uitati de concursul meu de pe youtube. Gasiti in bara de sub titlu un link pentru a ajunge la videoclip. Inscrieti-va, e usor, iar cartea e chiar dragu.

Cam atat am avut de spus. Voi ce mai cititi?
pwp pa

Concurs si castigator! (??)

Heeeei.
Please don't kill me. Imi pare rau ca am intarziat ataaat de mult cu anuntarea castigatorului concursului sponsorizat de Editura Univers, adica cel de aici. Zau, am tot uitat, apoi mi-a fost lene (macar sunt sincera!), dar ieri l-am ales, am trimis mail castigatoarei si ea mi-a si raspuns. Deci scuze. Banuiesc ca daca cititi asta, sunteti dezamagiti. Castigatoarea a fost Stan Dana/Daniela.

DAR, ca sa ma iertati, am venit cu un alt concurs, care este organizat, de data aceasta, de mine, pe canalul meu de youtube. Vizionati video-ul si dupa duceti-va la pagina de yt ca sa va lamuriti si ca sa participati. Comentariile de aici nu se pun pentru concurs (dar sa stiti ca nu ma supar:*).

Luv u.

Scriitoare norvegiana, in Romania! (Editura Univers)

Când am să mai îmbătrânesc, vom pleca amândoi într o călătorie cu trenul. Cât mai departe cu putinţă. De la fereastra lui vom admira munţi şi oraşe şi ape. Vom cunoaşte alţi oameni, din ţări străine. Şi vom fi împreună mereu. Şi niciodată nu vom ajunge la destinaţie.

Opțiuni, alegeri, confruntări. Timp personal și timp împărtășit. Plăceri și necesități. Familie și carieră. Femeia definită prin ceilalți. Femeia prin ea însăși. Autoarea romanului Iubire, Hanne Ørstavik, va fi provocată la o discuție despre femeia urbană a anului 2014.
La invitația Editurii Univers și a Ambasadei Regale a Norvegiei în România, între 18 și 20 martie, se va afla la București Hanne Ørstavik, cunoscută scriitoare norvegiană, autoarea romanului Iubire, tradus la editura Univers de Aurora Kanbar şi Erling Schøller.

Hanne Ørstavik se va întâlni cu cititorii miercuri, 19 martie, la ora 19.00, la cafeteria Muzeului Național de Artă Contemporană.

Invitați:
- Hanne Ørstavik
- E.S. Dna Tove Bruvik Westberg, Ambasadorul Norvegiei în România
- Daniela Kammrath, editor-șef www.121.ro
- Andreea Roșca, membru fondator al Fundației Romanian Business Leaders
- Chris Simion, scriitor și regizor
- Virginia Costeschi, președinte al Asociației Culturale BookMag / moderator

19.00 Dezbatere literară despre femeia urbană a anului 2014
20.15 Sesiune de autografe
20.30 Cocktail

Tradusă în peste 15 limbi, Hanne Ørstavik a devenit curând după publicarea primului roman un must-read al literaturii norvegiene. Născută în 1969, în Tana, o localitate din nordul Norvegiei, Ørstavik s-a mutat la Oslo când avea 16 ani. Pasiunea pentru literatură a prins voce în 1994, atunci când, la 25 de ani, publică primul roman, Tăietura, foarte bine primit de cititorii norvegieni. Succesul internațional a venit, însă, trei ani mai târziu, când publică Iubire, un roman care a cucerit atât publicul larg, cât și pe criticii literari. Ajunge astfel, în topul organizat de ziarul Dagbladet, pe locul 6 în lista celor mai bune cărți norvegiene ale ultimului sfert de secol, dar și în manualele de literatură norvegiană si în programele facultăților de Litere. A urmat apoi o carieră prolifica, publicând, la intervale relativ regulate, alte romane cu același impact. Printre ele se află Timpul necesar (2000), Săptămâna 43 (2002), Pastorul (2004) – obținand Premiul pentru literatură Klassekampen și Premiul Brage – sau Hienele.

Iubire e o carte despre dragoste, despre singurătate şi despre evadarea din realitate prin forţa imaginaţiei: copilul îşi iubeşte mama, mama tânjeşte după iubirea iluzorie a unui bărbat străin. Suspansul se clădeşte pagină cu pagină în întunericul nopţii norvegiene, care va fi o noapte fără sfârşit pentru unul dintre cei doi.

Eveniment cultural conex al Expoziției "Contemporary Norwegian Architecture #7", deschisă la MNAC în perioada 23 ianuarie - 22 martie 2014 și realizată de Muzeul Național de Artă, Arhitectură și Design din Norvegia.
Eveniment organizat de Ambasada Regală a Norvegiei în România, Editura UNIVERS, Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC) și Asociația Zeppelin.

Program finanțat prin EAA și Norway Grants.
Vezi detalii și programul complet al evenimentelor pe www.edituraunivers.ro și www.e-zeppelin.ro.

Accesul în MNAC presupune un control de securitate care poate genera întârzieri, de aceea vă recomandăm să ajungeți cu cel puțin 15 minute înainte de începerea evenimentului.

Recenzie: De partea Chinei de Ian Buruma

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Univers.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Intreaga carte depinde de un singur personaj: Yoshiko Yamaguchi.

Nota mea: 4/5

Parerea mea

Cartea "De partea Chinei" infatiseaza povestea unei femei, spusa de trei barbati diferiti, in mod subiectiv. Yoshiko, persoana in jurul careia se invarte intregul roman, este o fata ce, ajutata de oamenii din jurul ei, debuteaza in lumea cinematografica in Japonia (cu numele de Ri Koran), apoi China (Li Xianglan) si, in cele din urma, in SUA (Shirley Yamaguchi), devenind astfel atat actrita, cat si cantareata. Din pacate, perioada in care fata traieste este exact in timpul razboiului Japoniei cu SUA, Yoshiko trecand astfel prin unele perioade nefaste. Desigur, folosindu-se de celebritatea ei, fata a incercat mereu sa creeze pace intre China si Japonia. Din pacate, filmele ei de propaganda nu au fost mereu corect interpretate, iar Yoshiko a ajuns, uneori, sa nu mai fie atat de dorita de catre populatie.

"De partea Chinei" reprezinta o fresca sociala, in care este descris conflictul dintre popoarele diferite - dar asemanatoare - ale acestei lumi. Provenind din Manciuria, Yoshiko a fost mereu de partea tarii natale, insa ea s-a simtit cu adevarat ca acasa in Japonia. In prima faza, in perioada debutului acesteia si nu numai, Ri Koran a fost sustinuta de unul din prietenii ei, Sato Daisuke, care i-a dat mereu sfaturi si a ajutat-o sa devina celebra. Acest barbat este primul personaj care nareaza viata fetei japoneze. Probabil ca el este vocea care a ramas cel mai mult imprimata in mintea mea, fiind una plina de personalitate si interesanta. Folosind-o pe aceasta "orientala", cum o numeste el pe Yoshiko, Sato, impreuna cu alti oameni, reuseste sa filmeze primul film de propaganda cu scopul de a instaura pacea intre Japonia si China: "Honeymoon Express". Din pacate, acesta nu a avut succes, dar asta nu a determinat-o pe Yoshiko sa renunte.

Din pacate cartea prezinta universul din secolul XX, care, in Orient, era destul de ravasit. Razboaiele care au facut atatea ravagii in orasele importante au afectat si viata unora dintre personaje si, desi nu aflam sfarsitul lui Sato Daisuke la incheierea naratiunii realizate de el, acesta ne este dezvaluit. Trecand mai departe, urmatorul barbat - care, ce-i drept, nu are atat de multa influenta asupra japonezei - este Sid Vanoven, un homosexual ce provine dintr-un cu totul alt univers, si anume SUA, Ohio. Acesta reuseste sa ajunga la Tokyo, primind apoi un loc de munca la un cinematograf local. Astfel, incetul cu incetul, Vanoven reuseste sa ajunga la Ri Koran (Yoshiko), momentul in care povestea acesteia este continuata. N-am de gand sa intru in detalii, va voi lasa pe voi sa descoperiti cum acesta o influnenteaza.

"Cand in sfarsit a venit scrisoarea, spunandu-mi sa ma prezint in Philadelphia ca sa ma imbarc spre Japonia, am fost asa de fericit, ca as fi fost in stare si sa-l imbratisez pe tata. [...] Putea sa-mi spuna ca sunt un poponar nenorocit tot restul vietii, ca nu-mi pasa. Eu plecam la Tokyo!"

In cele din urma, in a treia parte, Sato-kun (da, un alt Sato) ii ia locul vechiului narator. Acesta locuieste in Japonia, dar intr-o Japonie saraca, undeva la periferie. Si Sato-kun reuseste sa ajunga la Tokyo, exlamand cu la fel de mult intuziasm ca si Sid: "Plecasem, in sfarsit! La Tokyo, la Tokyo!". Iata, locul de care Yoshiko Yamaguchi se saturase, putea reprezenta orasul de vis al altora.

Am avut o singura problema majora cu aceasta carte: lipsa de actiune. Pe parcursul lecturii nu am putut sa nu casc de nenumate ori. Totul a fost povestit incet, lin, fara surprize, fara suspans si fara puncte culminante. Nu ma asteptam nici la un roman de actiune dar, daca nu as fi fost atat de fascinata de povestea lui Yoshiko Yamaguchi, probabil ca "De partea Chinei" nu mi-ar fi placut atat de mult. Totusi, a avut si un maaare plus de la mine: culturile japoneza, chineza si manciuriana a fost adanc intiparita in mintea mea, intrucat romanul s-a bazat foarte mult pe istoria acestor tari si Ian Buruma a insistat pe faptele istorice descrise in carte.

"Era placut sa vezi cum dispar de pe strazi copiii care se bateau pe mucurile de tigari si mancau din lazile de gunoi. Era o binecuvantare ca milioane de japonezi obisnuiti duceau din nou o viata civilizata. Fiecare firma luminoasa si fiecare cladire de beton era un semn al progresului. Si cu toate acestea nu puteam sa nu am sentimentul ca speranta de a avea altceva decat confort material fusese distrusa."

In concluzie, "De partea Chinei" de Ian Buruma a fost o carte extraordinara, educativa si interesanta. Daca doriti sa vi-o comandati, click aici.

Spitalul de nebuni scrie pe mine

cfcf?

Azi a fost cea mai yolo zi din viata mea si chiar simt nevoia sa va povestesc. Pun pariu ca o sa va amuzati! (daca nu, sry, i tried)

Ramasesem fara mancare si eram abia la a doua ora asa ca, azi, la scoala, eu si cu inca o fata (Anto) si un baiat (Edi) ne-am decis sa mergem la Mega Image-ul de langa scoala. Evident, nu aveam voie, pentru ca, stiti voi, e logic sa lasi copiii sa moara de foame. In fine. Am incercat sa iesim prin fata si gardianul nu ne-a lasat, asa ca ne-am decis sa incercam sa sarim gardul. Din pacate, gardul nostru este unul din beton si nu unul facut din bare, asa ca a fost si mai greu, iar Antoniei i s-a facut frica si a zic ca ne asteapta in curte. Edi a sarit primul si dupa am sarit si eu, iar el m-a prins, dar pana atunci deja aveam ganduri gen "O sa cad in cap si o sa mor" sau "Nici macar nu apuc sa dau examenul" dar totul a fost ok si am ajuns la Mega. Cand a trebuit sa platesc, am realizat ca mainile imi tremurau ca naiba si ca nu cred ca o sa reusesc sa sar inapoi. In cele din urma, am reusit, ceea ce a fost amazing, dar in acelasi timp imi ziceam ca sigur se va intampla ceva. Dar a fost ok.

Desigur, cand am ajuns pe coridor, directoarea era acolo si era pregatita sa ne ia la "trei pazeste", dar eu deja ascunsesem mancarea in hanorac asa ca nu ne-a prins. Dar da, daca ma prindea, nu stiu ce ma faceam.

Pe urma, la ora de fizica (la care, apropo, mi-a iesit media 8 pe primul semestru - prima mea medie de 8 din viata mea, lol) ne-a adus testele si eu am inceput sa ma cert cu profa ca de ce nu ni le da si i-am spus sa se duca naibii (dar in gand) si ca e o tarfa proasta (dar tot in gand), iar ea nu mi-a raspuns, deci am castigat disputa. A iesit bine, am luat nota 8 care e cea mai mare nota din clasa. Sinucidere.

In urmatoarea pauza, eu si cu cateva prietene ne-am decis sa chiulim in curta scolii (nu stiu ce am avut azi de am fost asa yolo), dar in acelasi timp se bateau niste copii cu apa asa ca ne-a prins si pe noi. Dar am avut 5 minute la dispozitie sa ma holbez, prin geamul de la parter al clasei a 5-a, la profesorul lor de religie care e asaaaaaaaaa de bun. E blond, slab si frumos si are o voce superba si cred ca o sa mor daca nu face si cu noi macar o ora!

Cam asa a fost ziua mea. Azi am terminat de citit Baltagul, care a fost chiar misto si ma reapuc de "De partea Chinei" de Ian Buruma, mai am 100 de pagini si vin cu recenzia. E chiar frumoasa, dar un pic plictisitoare.

Ati avut si voi escapade de copil nebun? Ce mai cititi?
DONE

Lansare de carte la Editura Univers: "Vizionare" de Lars Saabye Christensen

Uman-Urban. Viziuni și deveniri marca Lars Saabye Christensen

   Let me take you down cause I'm going to Strawberry Fields, nothing is real…

   Vă sună cunoscut? Nu e de mirare. E greu să fi ratat Beatles-ul. Nu, nu formația. Romanul lui Lars Saabye Christensen, devenit un cult al mișcării hippie din Norvegia.

   

   

   La invitația editurii UNIVERS și a Departamentului de Limbi și Literaturi Scandinave de la Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca, între 10 și 14 martie 2014, Lars Saabye Christensen, unul dintre cei mai iubiți scriitori norvegieni, va fi în România. El va lansa noul său roman, Vizionare, tradus de Sanda Tomescu Baciu la Editura Univers. 

 

   După întâlnirile cu studenții clujeni, marți, 11 martie, la ora 15.00, Lars Saabye Christensen se va întâlni cu cititorii la Librarium Universității din Cluj-Napoca și va oferi autografe. Alături de autor vor fi prezenți E.S. dna Tove Bruvik Westberg, Ambasadoarea Norvegiei în România, Sanda Tomescu Baciu, directorul Departamentului de limbi si literaturi scandinave UBB, Irina Petraș, președintele Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj, și Valentin Derevlean, coordonator Librarium Cluj.

   Detalii: https://www.facebook.com/events/1427207560856988/

   La București, joi, 13 martie, începând de la ora 19.00, la Muzeul Național de Artă Contemporană, alături de Lars Saabye Christensen, vor fi din nou E.S. dna Tove Bruvik Westberg, Ambasadoarea Norvegiei în România, prof. Sanda Tomescu Baciu, traducătoare romanului Vizionare, dar și criticul literar Dan C. Mihăilescu și scriitorul Cristian Teodorescu.

   Detalii: https://www.facebook.com/events/223775634485678/

   Vizionare – poveste despre oameni și oraș. El este un scenarist plin de idei; dar departe de cerințele producătorilor. Ea este art director la o agenție de publicitate. Cuplul perfect, ai putea spune. Garanția creativității într-o relație pentru care plictiseala pare să nu se fi inventat. Dar totul e doar aparență. După patru ani de stat împreună, Will și Cathrin simt cum nu mai au același point of view. Soluția? Un joc erotic primejdios: vizionările. De apartamente, în care, savurând riscul de a fi surprinși, încearcă să reînvie pasiunile trecute. Lucrurile încep să se îmbunătățească, Will semnează un contract - fie el și pentru filme pentru adulți. Dar fericirea nu ține prea mult, pentru că dispare Cathrin. Muzica pe care o iubeau, imaginile din Breakfast at Tiffany’s – filmul cult al celor doi, toate se risipesc, iar jocul devine unul al căutărilor și al tensiunilor.

La Editura Univers au mai apărut Herman (1999), Beatles (1996, 2008) și bestsellerul Frați pe jumătate (2013). Herman este povestea unui băiețel care nu vrea să mai crească și care își construiește propriul univers. Numără pașii până la școală, face liste cu statuile din parc și are în bunicul său pe cel mai bun prieten. 

Beatles este romanul celor patru amici îmbătați de muzica anilor ’60 și convinși că pot, prin tinerețe și curaj, să stăpânească lumea. Kim, Gunnar, Sebastian și Ola, sau, mai bine spus, Paul, John, George și Ringo, sunt protagoniștii unei Norvegii în schimbare, cuprinse de agitația muzicii celor de la Beatles, pe care-i venerau și pe urmele cărora voiau să calce. Doar că poveștile se complică și din avântul lor rămân doar ecourile din Love Me Do. În 2014, este programată și lansarea adaptării cinematografice, chiar la împlinirea a 30 de ani de la publicarea romanului.

”Cititorii de aici vor găsi, probabil, aceeași rezonanță profundă, intelectuală și emoțională, la fel ca cea a generațiilor de pretutindeni” (The Independent)

Neliniștile și aventurile tinerilor construiesc și intrigile din Frați pe jumătate. Fred este boxer, Barnum încearcă de ajungă scriitor, iar relația dintre ei trece prin cele mai neobișnite faze. Crescuți într-o casă locuită de patru generații, marcați de propriul trecut și de accidentele Istoriei, cei doi frați sunt mereu în căutarea jumătății depline a celuilalt.

”Frați pe jumătate este genul de roman panoramic de mari ambiții, pe care credem că, astăzi, numai americanii l-ar putea scrie. Pe de o parte, este un roman al devenirii – urmărind dezvoltarea unui scriitor, iar pe de altă parte o Odisee a Oslo-ului… O lectură de savurat” (Daily Telegraph)

”Frați pe jumătate nu este doar un extraordinar exemplu de proză scandinavă contemporană; este o operă în care se simte profud implicarea autorului, atent alcătuită și cu valențe intelectuale provocatoare, de o incontestabilă valoare internațională” (The Guardian)

   

   Autor a peste 20 de romane, la care se adaugă volume de poezii și cărți pentru copii, Lars Saabye Christensen, s-a născut în 1953 în Oslo. A debutat în 1976, cu volumul de poezii Povestea lui Gly. Atunci când romanul său Beatles (1984), acest „blues literar“, cum a fost denumit de un critic danez, a avut vânzări de mai bine de 200.000 de exemplare în Norvegia şi a fost tradus în mai multe limbi, Christensen a devenit unul dintre autorii norvegieni cei mai cunoscuţi. Pe lângă poezie şi roman, Christensen a încercat cu succes şi alte genuri, de la dramaturgie la scenarii de film, în timpul „liber“ fiind şi traducător, dar și membru al unei apreciate trupe de poetry blues, Norsk utflukt. A scris scenariile unor filme de mare impact: Herman, după romanul său omonim, şi Telegrafistul, după romanul Visătorii, de Knut Hamsun.

Dar cel mai mare succes literar de pînă acum al autorului este considerat romanul Fraţi pe jumătate. Cartea a primit mai multe premii importante, între care Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic în 2001, a fost declarat de critica literară americană cel mai bun roman al începutului de secol, a vândut în Norvegia peste 300 000 de exemplare în anul apariţiei sale, iar drepturile au fost vândute în 31 de ţări. În 2008, Lars Saabye Christensen a fost decorat cu L’ordre des Arts et Lettres în rang de Cavaler.

În Oslo-ul anilor ’90, într‑o toamnă prelungită în vară indiană, Will, un tânăr scenarist plin de idei, dar neapreciat de producători, trăieşte de patru ani împreună cu iubita lui, Cathrin, art director într‑o agenţie de publicitate. Pentru a scăpa de plictiseala care începe să‑i bântuie, Cathrin iniţiază un joc erotic primejdios: cu pretextul că vor să-şi cumpere o locuinţă, vizitează case şi apartamente, în care, ascunzându-se de ochii agenţilor imobiliari, reînvie pasiunea primilor ani. Totul pare să se rezolve, Will semnează un contract - e drept, pentru filme interzise minorilor, dar dispariţia lui Cathrin dă totul peste cap, calmul luând înfățişarea unui thriller ce te ține cu sufletul la gură.

Notice me senpai

Heeeeeei, ce mai faceti?
V-am batut o groaza la cap cu simularile mele, de cred ca v-ati saturat. Sunt convinsa. Dar, din moment ce v-am exasperat atata, am sa va spun si cat am luat si am incheiat.

Deci, in mod miraculos, am luat 8,5 la mate. Pentru mine, este ceva nou sa stiu cu adevarat la mate. Cand am inceput anul, nu stiam nici cat e aria triunghiului. Si vorbesc SERIOS.

Pe de alta parte, am luat 9 la romana, ceea ce e cam jenant, pentru ca eu sunt de olimpiada la materia asta. Nu stiu de ce sunt atat de handicapata. ^^

Tragand linie, cu media asta nu intru la ce liceu vreau. End of story.

Trecand peste, v-am spus ca nu am sa mai imi cumpar carti. Ei bine, stiti ce? NU POT! Frate, mi-am luat 6 fucking carti in cateva zile si nu stiu ce sa mai fac. Deja am nevoie de un nou raft si ai mei spun ca imi iau dupa examene, nu ca ar avea vreo legatura. Dar de, logica parintilor. Oricum, mi-am luat niste carti misto rau si o sa fac curand un book haul, dar am una imprumutata si vreau sa vi-o arat.

A, si azi mi-a luat un profesor cartea. Mi-a spus ca o sa i-o dea doamnei diriginte si ea daca vrea mi-o da si gen ma privea asaaa vesel si mandru ca ma baga in belele dar eu am fost gen "a, ok" si in pauza diriga a venit la mine cu cartea. Ce bine e sa ai ca diriginta profesoara de romana. Daca profesorii iti iau cartile in ora, ea ti le da imediat. Plus ca-i super de treaba. L-a prins pe un baiat prefacandu-se ca o f**e pe o alta fata (cu tot cu sunetele necesare) si a inceput sa rada, ceea ce a fost cam deplasat, dar tot ne-am amuzat toti rau.

Acum citesc "De partea Chinei" de Ian Buruma, o carte primita de la Editura Univers. E interesanta, pana acum, dar nu prea se intampla ceva anume.

Sunt plictisitoare? Spuneti-mi daca sunt plictisitoare. Problema e ca nu am nici o idee ce sa mai fac prin zona.
P.S.: nu uitati de concursul asta, inca mai e activ!

Concurs sponsorizat de Editura Univers!

Salut, booklovers!

Astazi, 4 martie, am venit cu un concurs superb pentru voi. Asa, ca de martisor intarziat, spre ziua femeii. Scuze daca sunteti baieti. Nici nu stiu cand e ziua baietilor.

Acest concurs este sponsorizat de Editura Univers, pentru a accesa site-ul dati click aici, aici si aici. E acelasi link, dar ma asiguram ca o sa dati click pe el. Nici nu stiti ce carti grozave pierdeti daca nu ma ascultati.

Si, iata, chiar astazi aveti ocazia de a castiga doua dintre cartile publicate la aceasta editura.Vorbesc despre "Brici" de Gonul Kivilcim si despre "Barbatul din stanga" de Alberto Mussa. Sa vorbim despre carti!

Brici

Într-un Istanbul în care explozia de culori din bazaruri coexistă cu cenuşiul aleilor dosnice, Brici devine liderul unui grup de copii ai străzii cu care împarte un adăpost minuscul şi o mie de vise. Până la un punct, fantezia debordantă a băiatului este singura cale de a evada din realitatea violentă şi lipsită de speranţă în care sunt constrânşi să trăiască puştii orfani sau abandonaţi de părinţi.

Dar atunci când se îndrăgosteşte de Gül, o fată frumoasă şi ciudată, Brici încearcă să lase în urmă pentru totdeauna mizeria străzilor, apăsând până la capăt pedala de acceleraţie a unei maşini furate.

Daca vreti sa aflati mai multe, am facut si o recenzie a acestei carti, pe care o gasiti aici.

Barbatul din stanga

Într-o casă de toleranţă mascată sub imaginea unei clinici medicale, are loc o crimă. Secretarul preşedintelui republicii, un obişnuit al locului, este găsit mort. Fortunata, femeia care se ocupase de plăcerile fine ale demnitarului, chiar înainte ca acesta să moară, dispare, dar locul ei este ocupat de fratele geamăn, Aniceto. Ca şi cum o crimă într-un bordel nu ar fi fost suficientă, tot aici au loc şi numeroase întâlniri secrete, iar directorul este un om de ştiinţă obsedat de fanteziile sexuale ale femeilor. Imediat începe o investigaţie a crimei, dar lucrurile degenerează; inspectorul delegat să se ocupe de caz este el însuşi un apropiat al Casei Schimburilor şi, după ce întâlneşte un posibil vinovat, începe o competiţie în care nu descoperirea criminalului este centrul de interes, ci compararea puterii de seducţie a fiecăruia. Bărbatul din stânga este o poveste care, în buna tradiţie a lui Alberto Mussa, îşi poartă cititorul prin numeroase labirinturi narative, lăsând pentru final plăcerea revelaţiei semnificaţiei.

Concursul incepe astazi si se incheie pe data de 12 martie 2014.
Toate cele trei optiuni sunt obligatorii.

a Rafflecopter giveaway

Era sa uit, bafta! 

Recenzie: Brici de Gönül Kivilcim

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Univers.

Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Brici este un copil fara casa si fara familie, ce traieste pe strazile din Istanbul. Impreuna cu tovarasii sai, Brici fumeaza, se drogheaza si fura pentru a supravietui in imensul orasului nemilos. Cartea ilustreaza viata unui copil amarat, care nu a avut parte de educatie, dar care, totusi, spera sa poata avea o viata normala. Mai mult, cand Gul apare in viata lui, Brici e gata sa renunte la tot si sa se aventureze pe strazile straine ale Turciei, pentru a putea trai in pace alaturi de femeia iubita.

Nota mea: 4/5

Parerea mea

Pe de o parte, "Brici" este o carte care mi-a placut foarte mult. Desi a fost scrisa intr-un mod diferit, abstract, am savurat intreaga poveste si am ajuns sa ma atasez de Brici destul de mult. Am reusit sa inteleg mai bine oamenii strazii si modul cum gandesc, sa ma pun in locul lor si sa ma gandesc ce as face eu. Mi se pare brutal faptul ca niste copii de sase ani trebuie sa se descurce singuri pe strazi. Ar fi prea mult daca as spune ca aceasta carte m-a facut sa realizez ceva, ca mi-a deschis ochii, dar categoric a avut un impact asupra mea, intrucat a atins un subiect delicat. Mediul in care oamenii traiesc ii schimba, iar autoarea a subliniat foarte bine acest lucru. Stilul in care a fost scrisa cartea a fost un pic mai diferit, dar pe placul meu. Desi a fost scurta, calatoria de care am avut parte pe parcursul lecturii a fost una speciala; in vreme ce citesti cartea, simti ca te aflii si tu acolo, ca esti de fata, iar acea senzatie da "magie" cartii.

Pe de alta parte, cartea asta mi s-a parut incompleta. Pe parcursul lecturii, parca am navigat in larg, intrand mai adanc in poveste si, totusi, ramanand la suprafata. Am fost derutata destul de mult, mai ales la inceput si mi-as fi dorit sa aflu mai multe despre personaje, despre mediul in care s-a petrecut actiunea. Cat despre Gul, "iubirea vietii" lui Brici... a ramas in ceata pentru mine. Ea a fost o influenta importanta din viata protagonistului nostru si, totusi, autoarea nu a insistat deloc asupra acestui personaj. Am apreciat, insa, faptul ca nu a existat romanta. Cred ca v-ati dat seama deja cat de mult urasc eu cartile cliseice. Ei bine, aceasta nu a fost printre ele.

In concluzie, "Brici" a fost o incursiune interesanta in lumea de dincolo de aparente, o lectura usoara, dar profunda, relaxanta, dar plina de suspans, un pic cam scurta, care a reusit sa iasa din tipare si care mi-a placut. Nu a fost ceva extraordinar, dar nici ceva de lepadat. Daca v-am convins si doriti sa comandati aceasta carte, o puteti gasi pe site-ul Editurii Univers, adica aici.