luni, 20 octombrie 2014

Recenzie: Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri de Ilf si Petrov

Recenzie

In plin avint al epocii marxiste, o stafie baga spaima in tovarasii muncitori; acestia sint apoi anchetati dintr-un motiv bine intemeiat: n-au avut prezenta de spirit, le-a fost teama de ceva ce contravine regulamentului si spiritului materialist, nu s-au luat de piept cu stafia! Un papagal prezice cetateanului Filippikov mosii intinse si averi nemarginite. Filippikov se inspaiminta, caci averea individului e un semn al egoismului, al deviationismului, al unui element strain ce poate fi inlaturat numai prin concediere, puscarie, epurare. Tot in epoca transformarilor sovietice, un tata incearca disperat sa-si convinga colegii sa vina sa-i vada baietelul abia nascut. In fata refuzului repetat, disperat, tatal recurge la solutia ultima: isi trateaza copilul ca pe un agregat scos de pe linia de asamblare a uzinei si-si convoaca toti colegii la o sedinta de examinare stiintifica, prin indici calitativi, a nou-nascutului. Aceasta imagine a uimirii ca raspuns la gindirea mecanica, a spaimei ca reactie la neputinta adaptarii la o situatie inumana devine la Ilf si Petrov prilej de umor la tot pasul, de situatii comice cu final exploziv, de ironii fata de tot ce este irational si lipsit de umanitate.

Nota mea: 5/5


Parerea mea


Atunci când ţi se pune în faţă o carte despre care nu ai mai auzit niciodată nimic, scrisă de un autor pe care nu l-ai mai experimentat, eşti puţin sceptic. Aşadar, în acel moment, acea carte are un singur scop: să te intrige – de preferat, repede – şi să te facă să doreşti să o citeşti. Nimănui nu-i plac cărţile în care se filozofează la nesfârşit şi care te plictisesc de moarte. Aşadar, fiecare autor recunoscut are acel “ceva”. Iată că ruşii noştri, Ilf şi Petrov, au o calitate extraordinar de bine evidenţiată: umorul.

Cartea “Atitudine nepăsătoare faţă de stomac şi alte povestiri” de Ilf şi Petrov conţine 41 de nuvele scrise în prima jumătate a secolului al douăzecilea, reprezentând o satiră a vieţii sub comunism pe marginea foamei, frigului şi a greutăţilor din Rusia. Prin intermediul acestei cărţi se ilustrează societatea rusă, ironizată de nenumărate ori cu scopul de a duce la o schimbare în mai bine.

Este, în opinia mea, inevitabilă comparaţia celor doi autori ruşi cu bine-cunoscutul I. L. Caragiale care, din acest punct de vedere, serveşte aceluiaşi scop prin literatura pe care o produce. Scriitorii au aceeaşi mentalitate, criticând lumea în care trăiesc şi utilizând ironia subtilă. Nu am obiceiul de a compara doi autori, însă în timp ce citeam cartea simţeam acel deja-vu care nu m-a părăsit nicio secundă.

Pe de altă parte, în contrast cu tristeţea adusă de subiectul acestor nuvele, chiar şi parcurgând numai curpinsul, nu e greu să îţi dai seama că ai în faţă o carte cu mult umor. În cuprins găseşti titluri ca “Piei de tobă”, “Iau foc – şi nu ard” sau “Un frig de crapă pietrele” şi, evident, titlurile te intrigă. Nu ştii ce să alegi mai repede, astfel că te trezeşti cufundat în lectură, râzând în hohote şi încercând să te abţii, pentru că, cine ştie, eşti într-un autobuz aglomerat sau la o cafenea. Aceasta este prima mea recomandare – nu citiţi această carte într-un loc public! O să vă stârnească râsul când va aşteptaţi mai puţin.

De exemplu, în nuvela “Un frig de crapă pietrele”, este precizat faptul că oamenii tind să mintă atunci când este frig. Ironia arată că, deşi este ger, oamenii afirmă că ar fi mult mai frig decât în realitate, exagerând cu până la treizeci de grade. Comentariul ironic naratorului nu întârzie să apară: “Măcar să le priască! Poate că în felul ăsta se mai încălzesc.”. Personajele în cauză se întrec apoi în povestiri care mai de care mai fantastice despre bunicii lor, care “rupeau moneda de o rublă în degete, mâncau sticlă” şi multe altele.

Un alt exemplu potrivit ar fi povestirea “Loc rezervat” în care protagonistul, Posidelkin, vrea să facă o călătorie cu trenul, dar care se consideră prea inteligent pentru a se duce la casa de bilete şi alege, în schimb, să îşi roage toţi prietenii să-i facă rost, cu orice preţ, de un bilet. Cu câteva ore înainte de plecare, primeşte patruzeci şi patru de bilete pe care este obligat să le plătească, cheltuind astfel toţi banii lui de concediu. Astfel, Posidelkin înfăţişează omul arogant, care are de suferit de pe urma defectului său.

Am apreciat foarte mult vivacitatea scrierilor lui Ilf şi Petrov. Au creat un ritm alert, care a ţinut în priză cititorul şi l-a făcut să citească cu mult interes. Astfel, ai senzaţia că, citind operele autorilor ruşi, asişti la un stand-up comedy literar de bună calitate.

vineri, 17 octombrie 2014

Carti potrivite pentru Halloween

Cum sezonul Halloween-ului abia a inceput, lumea se gandeste numai la scarry things si toata lumea vorbeste despre asta, m-am gandit sa va recomand niste carti care se vot potrivi foarte bine cu perioada in care ne aflam.

Majoritatea nu sunt de acord cu Halloween-ul, pentru ca nu e o sarbatoare a noastra, dar mie mi se pare o idee foarte buna si ma bucur ca si romanii au adoptat aceasta "traditie". Avem filme si carti horror, costume si dulciuri. Nimic mai bun!

Am ales patru carti - toate publicate in Romania, ca sa fie la indemana voastra -, care mie mi-au placut mult si pe care le consider potrivite pentru luna octombrie. De asemenea, am ales si o carte in engleza, pentru ca nu am putut sa rezist sa nu vi-o recomand. Enjoy!

1. ...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul de Oliviu Craznic.


E una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata. Este terifianta, ciudata si are o atmosfera ce te bantuie chiar si dupa ce ai terminat cartea. Cand ma gandesc la ea, ma trec fiorii.

2. Razboiul Z de Max Brooks


Nici nu pot sa o descriu. Este o capodopera, una foarte bine scrisa. Este cartea care m-a facut sa ma gandesc cu adevarat la apocalipsa zombie si da, ma, stiu ca nu exista zombie, dar lumea din cartea lui Max Brooks a parut a naibii de reala.

3. Frankenstein de Marry Shelley


O zi. E adevarat ca e destul de scurta, dar mi-a luat doar o zi sa o citesc. Si stiti care e problema mea? Ca am terminat-o mult prea repede. S-a jucat cu mine in ultimul hal, a fost brutala si apoi dramatica. Si dupa m-a lasat asa, fara sa stiu ce sa mai fac cu viata mea. Nu exagerez. E o carte clasica extraordinara.

4. Femeia in negru de Susan Hill


Fiind si cea mai recenta dintre toate, imi amintesc si mult mai multe detalii despre aceasta carte. Mi-a placut foarte mult misterul care a invaluit-o si am fost cu totul cufundata in lectura. Autoarea a creat niste imagini artistice care pareau ataaat de reale! Categoric merita citita.

5.Suffer the Children de Craig Dilouie


Nu vreau sa va dau spoilere. Daca o sa va spun ceva despre poveste, o sa isi piarda farmecul. Dar un singura lucru va spun, totusi. Eu am stiut cat-de-cat ce se va intampla. Am citit descrierea de pe spate. Si da, povestea si-a pierdut din farmec. Dar, totusi, eu stai aici si o recomand. Pentru ca si asa, a fost mind blowing. A fost extraordinara si va rog, va rog, daca aveti vreodata ocazia sa o cumparati, nu ezitati. Ganditi-va la mine, imi asum responsabilitatea.

O noua aparitie la Editura Univers!


Ciudata mea cautare de pe urmele lui Mesonge de Malcolm Brandbury


Structuralişti, post‑structuralişti, deconstructivişti, adepţi ai lecturii eronate şi alţi oameni ocupaţi şi utili de pe la universităţile de pretutindeni au cugetat pentru foarte scurt timp asupra acestei întrebări. Unii chiar au îndrăznit să întrebe: A existat el?
Se ştiu puţine despre el. Originea lui rămâne un mister. Sosirea lui la Paris pare să fi fost un accident ţinând de circulaţia trenurilor. Textul său monumental, La Fornication comme acte culturel, nu a fost citit niciodată şi nici nu a fost scris cu această intenţie. Totuşi, în Ciudata mea căutare pe urmele lui Mensonge, Malcolm Bradbury arată că Mensonge a fost deconstructorul deconstructivismului, un om care a ştiut tot ce era de ştiut despre noua filosofie (ca să nu mai vorbim de nouvelle cuisine).
Prin acest text esenţial, Bradbury îl plasează, în sfârşit, pe Henri Mensonge acolo unde îi este locul: în repertoriul marilor gânditori ai secolului XX, alături de Freud, Foucault, de Beauvoir şi Bardot.


Sir Malcolm Stanley Bradbury (1932–2000) şi‑a terminat primul roman, Eating People is Wrong, în 1959. Este cunoscut ca romancier, autor de povestiri și expert în romanul modern; a publicat cărţi despre Saul Bellow, E. M. Forster, F. Scott Fitzgerald. Malcolm Bradbury a întemeiat în 1970 împreună cu Angus Wilson primul curs de creative writing din Marea Britanie la University of East Anglia. Când a fost lansat acest curs, ideea că cineva putea fi învățat cum să scrie ficțiune a stârnit un adevărat scandal în lumea universitară britanică. Un singur student s‑a înscris la acest curs. Numele lui era Ian McEwan.
Dintre cărţile lui Malcolm Bradbury traduse în româneşte, cea mai cunoscută este Un om al istoriei (Editura Univers, 1991, colecţia RSXX).

Pentru a comanda cartea, click aici.

marți, 7 octombrie 2014

Cercul de lectura al liceului meu

In primul rand, imi pare rau ca nu am mai postat deloc. Am fost foarte neglijenta cu blogul, dar nici nu am mai avut timp sa citesc deloc, programul meu a fost dat peste cap rau si sunt foarte obosita permanent. Poate o sa ma obisnuiesc si o sa-mi revin. Whatever.

In al doilea rand, astazi am sa vorbesc despre cercul de lectura al liceului meu (cnshb) in care am intrat recent. Este cea mai frumoasa chestiuta extra-scolara pe care am facut-o in viata mea.

Ne strangem vreo 25-30 de copii de toate varstele (adica de la liceu in general, dar au fost si doua fete de a sasea), impreuna cu o profesoara foarte misto (omg de ce nu o am eu), si discutam despre carti. Facem un cerc mare din banci, aducem mancare si suc (nu eu, ceilalti - stiti ce buna e mancarea gratis, nu?!) si pur si simplu stam si vorbim despre orice subiect este adus in discutie.

Am sa va zic cartile/nuvelele despre care am discutat; din pacate, nu prea pot sa-mi exprim parerea in legatura cu ele, caci eu nu le-am citit - si, va spun eu, it's just a matter of time -, dar am aflat in mare cu ce se mananca. Dupa ce o sa reusesc sa le citesc si eu cu ochii mei, probabil ca o sa fac cate o recenzie.

Prima carte care ne-a fost prezentata este "Broaste" de Mo Yan. Ne-a fost facut un mic rezumat, cu cateva spoilere mici pe acolo (dar profesoara ne-a asigurat ca sunt mult prea multe lucruri de aflat ca sa ne afecteze aceste spoilere si, sincera sa fiu, deja le-am uitat) si mi s-a parut fascinanta ideea. Micile pasaje citite de ceilalti mi-au lasat o impresie foarte buna.


Apoi, am citit doua nuvele scrise de Giovanni Papini, "Omul care si-a pierdut sinele" si "Cersetorul de suflete" si ambele mi s-au parut fascinante. Le-am ascultat cu atata pofta si mi-au ramas intiparite foarte bine in minte. Abia astept sa pun mana pe carte si sa le citesc si pe restul!


Alte doua nuvele citite sunt "Scosul sufletului" si "Tortura textului" din volumul "Atitudine nepasatoare fara de stomac si alte povestiri" de Ilf si Petrov. M-am amuzat pe cinste ascultand aceste nuvele ironice. Mi-au placut mult!

Inainte sa inchei, vreau sa evidentiez pe care l-am observat chiar acum. Ne-a fost prezentat un scriitor chinez, apoi unul italian si, apoi, doi scriitori rusi. Diversitatea este elementul dupa care tanjeste, cred eu, oricine, iar doamna profesoara ce a infiintat acest cerc de lectura a stiut cum sa ne-o ofere. O apreciez enorm.

Imi pare rau pentru lipsa si o sa ma revansez!
Byeeeee.

duminică, 21 septembrie 2014

Wazzup

Heeei, cititori! Ce mai faceti?

Doamne, s-au intamplat atatea de cand nu am mai scris!
Bine, nu chiar asa multe, dar simt ca sunt intr-un apogeu al vietii mele, simt ca totul in jurul meu e abstract si interesant si simt ca sunt pierduta, dar intr-un sens bun. Pur si simplu simt ca eu cooperez cu universul si ca totul merge bine.

Da, e felul meu de a zice ca ma distrez.:))

S-a incheiat primea mea saptamana ca liceana, sunt la CN Spiru Haret Bucuresti - pentru cine nu stia si era curios -, oamenii de aici sunt extraordinari si profesorii amuzanti si - unii - seriosi. Am intrat intr-un cerc de informatica ce are ca scop pregatirea noastra pentru olimpiada, o sa intru curand - sper - in cercul de lectura al liceului si o sa fac tot ce mi-am dorit.

Am aflat ca exista pasionati de lectura in clasa mea, mi-am facut prietene si prieteni foarte de treaba. Nu am mai fost trista si am iesit din depresia (daca se poate chema asa, nu stiu exact ce era cu mine) pe care am avut-o anul trecut si anul acesta. Am inceput pur si simplu un nou capitol al vietii mele si DAA stiu, suna foarte cliseic, dar asa e.

Dar da, tot n-am intrat la Sava jeez voiam sa mult.:(

Am lipsit ceva timp si imi pare rau, dar pur si simplu nu am vrut sa mai stau la calculator. Acum, abia ca stau mai mult de doua zile pe saptamana. In schimb, sunt dependenta de telefon, ceea ce e cam acelasi lucru. Nu stiu ce sa faaac, vreau sa nu mai imi pese de telefon.

Am citit foarte putin, dar am sa va spun si ce.

Am imprumutat de la biblioteca "Cartea cimitirului" de Neil Gaiman (Oceanul de la capatul aleii nu m-a satisfacut, dar ii mai dau o sansa autorului) si am citit 88 de pagini din ea. E interesanta - nu mare lucru, mai ales ca e middlegrade - si imi place, dar e cam lenta. Voi vedea, dar chiar vreau sa o termin.


Tot imprumutata, de data aceasta de la o colega, este '"Jurnalul Annei Frank", jurnalul unei evreice. Stim cat de mult imi place subiectul asta, asa ca nu o sa mai vorbesc despre acest lucru. Imi place si m-a intrigat, dar tot lenta e. Poate sunt prea nerabdatoare sa se intample ceva?


Si, in premiera, "citesc" - de ce oamenii spun ca citesc?! - un audiobook, si anume "War of the Worlds" de H. G. Wells. Adica Razboiul Lumilor, doar ca ascult in engleza si imi placeee. Am ajuns la al 16-lea capitol si nu mai am foarte mult, dar de vreo doua zile nu am mai ascultat. Oricum, cred ca as fi preferat sa o citesc, pentru ca imi place mult de tot.


Iar am ajuns la trei carti odata. NU VOIAM ASTA.
Ar trebui sa vin curand cu un book haul, pentru ca am multe carti noi hihihihi. Nu stiu cand o sa am timp sa citesc, pentru ca urmeaza saptamana de teste-maraton. Yay for that.

Voi cum o mai duceti? Ce carti cititi?

miercuri, 10 septembrie 2014

Leapsa: back to school

Am primit leapsa de la Ghanda si de la Bianca Ioana. Multumeeeesc!


1. Romana: luati cartea preferata de anul acesta si deschideti-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieti mai jos ceea ce se afla acolo, mentionand de unde ati luat fragmentul.

"-Vei vedea ca pot, se rasti doamna Weasley." -Ordinul Pheonix, Rowling


2. Geografie: ati citit anul acesta (sau in decursul a doi ani) vreo carte cu o coperta verde, sau care sa aiba pe ea ceva legat de natura? Daca da, puneti o fotografie cu ea.

Geografia e o materie cu care nu am avut nimic impotriva vreodata; nici nu-mi place, dar nici nu ma enerveaza. Am ales cronicile Spiderwick de Holly Black si Tony DiTerlizzi. Sunt destul de dragute. ^.^



















3. Istorie: va plac bibliografiile sau cartile care trateaza ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ati citit-o, care sa urmareasca astfel de subiecte?

Daaa. Mereu ma uit la filme istorice si imi place sa citesc despre istorie, dar, daca stau sa ma gandesc, nu am facut-o de prea multe ori. Si cartea aleasa nu stiu daca este ultima citita, dar este una care mi-a ramas in minte si pe care am recomandat-o de o multime de ori. "Regina diavolului" de Jeanne Kalogridis. Nu e chiar o bibliografie, pentru ca are si fictiune, dar nici foarte departe nu e.


4. Sport: sa faci sport este un lucru benefic corpului, te improspateaza si-ti da o stare fresh dupa; in ciuda faptului ca esti obosit de mori, tot te vei simti mai bine. Ce carte fresh, usor de citit, ati lecturat, si care v-a placut?

Iubesc sportul. Am ales "Cand ma vei intalni" de Rebecca Stead pentru ca a fost asaaa draguta.


5. Matematica: chiar daca matematica nu este o materie agreata de multa lume, tot trebuie sa o faci, chiar daca dureaza mai mult timp sa intelegi. La ce carte ti-ar fi foarte greu sa renunti, pentru a invata?

Oh really ma intorc la matematica. Tot nu inteleg de ce am mers pe profilul mate-info, dar whatever. Banuiesc ca imi place sa fiu yolo.
Am ales o carte pe care am citit-o, parca, in mai, inainte de examene. Oricum, in perioada aia. "Suffer the children" de Craig Dilouie m-a tinut departe de invatat pentru o perioada tocmai cand aveam mai putina nevoie de asta.


6. Desen: sa desenezi, sa pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa in timpul generalei, dar chiar si in liceu pentru unii. Culorile iti dadeau imaginatie, asa ca ce coperta a unei carti o urasti din tot sufletul, si ai vrea sa o schimbi, daca ai avea ocazia?

Um nu prea ma relaxa desenul ok? N-am niciun pic de talent si tocmai de aceea simt ca-mi irosesc timpul desenand si pictand. De fapt, n-am mai pictat de vreo doi ani. Nu regret nimic, cititul ma relaxeaza mult mai mult. Dar, daca as avea talent, as redesena coperta cartii "Darul lui Jonas" de Lois Lowry. Zau acum, nu i-am inteles rostul. Dar nici coperta originala nu-mi place.

7. Biologie: tuturor ne plac animalele, si nu cred ca exista cineva care sa nu iubeasca un animal, oricat de dragut sau inspaimantator ar fi el. Postati mai jos o imagine a unei carti in care apar astfel de vietati.

Cat asteptam intrebarea astaaaaa. "Ferma animalelor" de George Orwell. Citit-o cititi-o cititi-o plssss.

8. Engleza: multi cititori au in biblioteca literatura internationala, asa ca presupun ca printre sumedeniile de carti se strecoara si un autor preferat. Ce scriitor american sau englez va place cel mai mult? Descrieti-i ideile in trei cuvinte, sau modul de a scrie.

George Orwell si, stiu ca sunt monotona, dar asa e. Desi a fost nascut in India, el a fost englez. Trei cuvinte? Politica, genialitate, ironie. Cred ca nu exista trei cuvinte mai potrivite.

9. Muzica: sa asculti muzica este ceva relaxant, care te face sa zambesti, iar cea impletita cu cititul este cu atat mai buna. Aveti vreo carte care sa va fi facut sa cantati (la figurat) de fericire, atunci cand ati terminat-o? Sau o melodie care sa o fi descoperit in vreo carte?

Muzica, da. Chiar n-as putea sa traiesc fara muzica. Ascult absolut mereu, chiar acum, cand scriu.
Desi trebuie o carte happy, daca ma face sa cant de fericire. Problema e ca nu-mi plac cartile happy.:)) Am verificat toata lista cartilor citite anul acesta (pentru ca numai de acolo am luat cartile) si am ales "Culoarea sentimentelor", si NU pentru ca e happy, ci pentru ca mi-a placut foarte, foarte mult.


10. Dorinta: sunt ferm convinsa ca exista o carte pe care va doriti foarte mult sa puneti mana. Care este aceea si de ce vreti atat de mult sa o cititi?

Volumul doi din seria... stai, are un nume? "Tronul de clestar" se numeste seria, iar eu vreau urgent rau al doilea volum aparut la Rao. But guess what. E 50 de lei. That's not gonna happen. Poate Gaudeamus. De fapt, pe cine pacalesc, la Gaudeamus cedez clar.:))


marți, 19 august 2014

Summer giveaway!

Booklovers, am venit cu inca un concurs sponsorizat de Editura Univers.
De data aceasta, premiul este cartea "Simfonie in alb" de Adriana Lisboa.

Simfonie in alb


Aceasta carte face parte din colectia Romanul secolului XXI a editurii Univers.

Pentru prima data intr-o traducere romaneasca, Editura Univers aduce cititorilor sai un nou nume de succes al literaturii braziliene contemporane. Simfonie in alb, volumul apreciat de critici si de cititori la nivel international este tradus in romaneste de Laura Badescu si publicat la Unviers in colectia Romanul secolului XXI.

Cand o fosta cantareata de jazz scrie o Simfonie in alb, rezultatul nu poate fi decat o improvizatie literara foarte bine dirijata. In simfonia scrisa de Adriana Lisboa se amesteca dramele celor doua surori protagoniste, clipe de fericire si voluptate, secrete neimpartasite, adevaruri refuzate, parinti, soti, amanti si copii, modulate toate de un suspans bine dozat si de lirismul specific literaturii sud-americane.

Pentru a participa, completati raffle-ul de mai jos. Primele trei cerinte sunt obligatorii pentru participare.

a Rafflecopter giveaway

Concursul se incheie pe data de 1 septembrie, la ora douasprezece. Bafta tuturor!

Recenzii:

  • Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett, click aici
  • Brici de Gonul Kivilcim, click aici
  • De partea Chinei de Ian Buruma, click aici

luni, 18 august 2014

Leapsa: Summer in a bag of books

Am primit leapsa aceasta de la Meduza si de la Ghanda si mi s-a parut chiar dragu, asa ca m-am hotarat sa o fac (desi eu sunt foarte lenesa in privinta lepselor).


1. Drumul catre mare: o carte pe care ai asteptat de mult sa o citesti.
Miss Peregrine de Ransom Riggs. Mi-am cumparat-o in engleza, dar IMEDIAT DUPA a aparut si la noi si a fost ca si cum Editura ART m-ar fi certat ca mi-am luat-o si nu i-am asteptat.

2. Rasarit de soare: cartea la a carei lectura abia asteptai sa te intorci dupa ce te trezeai dimineata.
A trebuit neaparat sa aleg "Culoarea sentimentelor" de Kathryn Stockett. A fost extraordinara!



3. Apus de soare: o carte pe care ai stat sa o citesti noaptea.
Imi amintesc cum acum doi ani citeam pe sub patura, cu lanterna - ca sa nu vada ai mei - Harry Potter si Ordinul Pheonix, adica volumul cinci. E cartea mea preferata din toata seria si am stat pana pe la 3 dimineata, o ora exagerata pentru mine atunci.


4. Perla din scoica: o carte de la care nu aveai mari asteptari, dar pe care ai considerat-o exceptionala dupa ce ai terminat-o.
Capodopera Rosu ucigas de Jeroen Brouwers. Am fost ceva de genul "hai sa aleg o carte la nimereala din biblioteca fratelui meu, de ce nu?" si dupa ce am terminat-o am ramas stana de piatra.

5. Arsura de soare: o carte care te-a enervat rau, cu care ai avut o experienta neplacuta.
Frenezia. Freneziaaaaaaaaaaaaaaa.


6. Valurile marii: o carte care a fost multa vreme pe val si care ti-a placut si tie.
FIE, DIVERGENT.


7. Canicula: o carte care ti-a dat batai de cap, pe care ai citit-o greu.
De partea Chinei de Ian Buruma. Am citit-o destul de greu, pentru ca nu prea se petrecea ceva in ea, dar categoric a meritat lectura.


8. Briza marii: o carte simpla, pe care o consideri lectura ideala pentru vacanta.
Scoala fricosilor, de Gitty Daneshvari. Nu e o coincidenta ca am ales tocmai aceasta carte. Am citit-o exact acum trei ani, pe timpul verii, si este cartea care m-a introdus in lumea lecturii si a blogosferei, o lume pe care n-am mai parasit-o. Oh uau, ce sentimentala sunt.


9. Bronz: o carte care a lasat o amprenta asupra ta.
Ferma animalelor de George Orwell. No comment.

9. Vacanta de vara: o carte care ti-a placut mult, dar apoi ai regretat ca ai terminat-o asa repede.
Sub aceeasi stea de John Green. Stiu, o alegere cliseica, dar inca ma topesc cand ma gandesc la aceasta carte.


Trebuie sa precizez ca este genial conceputa leapsa asta! Felicitari lui Krisz de la Walking on letters.

duminică, 17 august 2014

Mini recenzii #7

Nu prea am fost inspirata in ultima vreme, n-am putut sa scriu recenzii mai deloc, si cred ca acestea au iesit cam nasol, dar am incercat sa-mi exprim opinia cat mai sincer si sa scriu exact ce imi trece prin cap. Enjoy.

Recenziile nu contin spoilere.

Darul lui Jonas de Lois Lowry


Nota mea: 5/5

Parerea mea

La prima vedere, "Darul lui Jonas" este o carte middlegrade. Protagonistul cartii traieste intr-o lume distopica, in care exista ordine si pace. Oamenii respecta reguli si le e frica sa le incalce. Insa atunci cand implineste doisprezece ani, Jonas afla lucruri noi despre oraselul in care traieste, lucruri socante pe care nu le poate impartasi cu nimeni.

Cartea este relativ predictibila si nu prea m-a socat, intrucat am ghicit de fiecare data ce avea sa se intample, dar asta nu a facut-o mai putin buna. Mi-a placut fiecare cuvant scris de acest autor, caci parca a folosit magie, nu cuvinte. Este genul de carte care mi-a placut foarte mult si pe care as reciti-o.

Adica, da, este interesanta, pentru ca este o carte distopica, dar, odata ce ai ajuns sa savurezi aceasta carte, vezi dincolo de o simpla poveste si realizezi ca Darul este o carte menita sa te invete sa intelegi ca nu ar trebui sa fii controlat de alti oameni si ca deseori sfarsesti prin a realiza cat de supus esti si cat de putine lucruri stii cu adevarat. "Darul lui Jonas" este o carte pe care trebuie sa o citesti. Chiar trebuie. Mie mi-a luat doar cateva ore sa o citesc, caci e relativ scurta, dar nu cred o sa o uit prea curand.


Hotul de carti de Markus Zusak


Nota mea: 3,5/5

Parerea mea

Eram foarte entuziasmata sa citesc aceasta carte si eram convinsa ca o sa-mi placa, dar, din pacate, m-a dezamagit.

Stiu ca sunteti foarte putini care veti fi de acord cu mine, pentru ca este intr-adevar o carte geniala, interesanta si unica, dar mie nu mi-a picat la suflet.

Povestea este una emotionanta de la inceput pana la sfarsit, pentru ca este abordat un subiect extrem de sensibil, iar perioada este una sobra. Personajele ascund toate o amaraciune in suflet care nu este evidenta, dar care iese la suprafata de-a lungul timpului. Firul povestii te tine in suspans permanent, iar sfarsitul este mai mult decat extraordinar.

Insa la mine exista un dar. Modul in care a fost narata aceasta poveste nu mi-a placut. Da, sunt constienta ca naratiunea este realizata la persoana intai de catre moartea insasi, dar, dupa parerea mea, asta nu a facut cartea mai buna. Am simtit ca ma aflu departe de lumea descrisa, aproape ca am fost indiferenta fata de personaje. Nu stiu de ce, caci astfel de povesti lacrimogene te fac sa plangi, dar modul in care autorul a scris aceasta carte nu m-a multumit. Poate ca aici a intervenit si faptul ca protagonista a fost o fata de doisprezece ani si ca nu prea realiza mereu ce se intampla in jurul ei. Poate ca asa trebuia sa se intample cu cartea, sa fie scrisa mai obiectiv, avand in vedere ca naratorul e moartea si nu un om. Poate ca nu am inteles eu cartea cum ar fi trebuit. Dar nu mi-a placut pe cat de mult as fi vrut si nici nu am plans la final (desi, trebuie sa recunosc, finalul a fost foarte bun!). Si chiar urasc cand nu imi plac astfel de carti.

Filmul a fost extraordinar. Astfel, mi s-a demonstrat potentialul povestii si personajelor incropite. De data aceasta, filmul a batut cartea, din punctul meu de vedere. Rar mi se intampla sa cred asta, din fericire. Apropo, sunt singura care si-a imaginat moartea ca pe o femeie si nu ca pe un barbat? Oricum, "Hotul de carti" de Markus Zusak NU a fost o carte proasta.

Fight Club de Chuck Palahniuk


Nota mea: 4/5

Parerea mea

Eram foarte entuziasmata in legatura cu "Fight Club" atunci cand am inceput cartea, caci auzisem numai lucruri bune despre ea. Nu mi s-a parut chiar atat de extraordinara, dar mi-a placut.

Motivul pentru care nu i-am dati cartii 5/5 este foarte simplu: m-am plictisit pe parcursul lecturii. A doua jumatate a cartii a fost in regula, dar prima a fost mai plictisitoare si mi-a luat si ceva timp sa ma obisnuiesc cu scrisul autorului. Nu este un lucru care mi-a afectat atat de mult parerea, dar pentru mine este un factor important sa nu fiu plictisita de o carte. Nu ca povestea nu a fost interesanta, dar scrisul a fost putin repetitiv.

Mi-a placut mult ideea de a infiinta un "Fight Club". Nu stiu cat de sanatos si cat de in regula ar fi sa te bati pana cazi lat, dar sunt sigura ca te-ar ajuta sa uiti de problemele de zi de zi si sa te simti mai bine pe plan emotional. Mda, uite ce mi-a facut cartea asta!

Finalul a fost total imprevizibil si m-a satisfacut pe deplin. A fost foarte interesanta turnura pe care a luat-o povestea si, desi a fost ciudat, mi s-a parut plauzibil. Autorul a avut o imaginatie bogata si a creat o poveste interesanta, care m-a surprins si care a fost pe placul meu.

vineri, 15 august 2014

Book haul si book buying ban, adica antiteza.

OK, deci asta probabil o sa fie cel mai ambitios lucru ever, dar vreau sa-l fac oficial si vreau sa ma tin de el - un book ban. Adica am sa-mi interzic sa mai cumpar carti. Pana cand? Pana la sfarsitul anului!

Nu cred ca am rezistat niciodata atat de mult (de cand sunt "into reading") fara sa imi cumpar carti, dar de data asta sunt foarte determinata. Am trei motive pentru care vreau sa ma opresc din cumparat:
1. am muuuult prea multe carti necitite
2. vreau sa strang bani
3. mancarea e aproape mai buna decat cartile, iar Dristor e irezistibil

Daca am sa reusesc pana la sfarsitul anului, atunci imi voi fi redus numarul de carti necitite pe care le am cu foarte mult. Nu mai am loc unde sa le pun, nu am destul de mult timp cat sa le citesc pe toate in ritmul in care le cumpar. Deci da.

Acum sa trecem la bookhaul. O sa ma intelegeti de ce am stabilit acest book buying ban.