Despre Gaudeamus si editurile care ma intereseaza

Cu totii, cand intram in acea sala imensa a targului, fie ca e Romexpo, fie ca nu, stim deja unde vrem sa mergem. Cand plecam de acasa, ne facem un plan si incercam sa-l respectam si, de obicei, ne limitam doar la anumite edituri.

Sau cel putin eu.

Trebuie sa recunosc ca prioritatile mele s-au schimbat. Aici au intervenit mai multi factori: gusturile mele, aparitiile fiecarei edituri, banii etc. Deci da, mi-am schimbat gusturile destul de mult si acum nu prea mai pot sa inghit orice carte. Iar unele edituri au cam cazut.

De exemplu, Leda.
Cred ca deja stiti cu totii ce sentimente am fata de Leda. Pe langa ca ni s-au promis zeci de carti foarte interesante, nu am primit NIMIC. Ceea ce ma face sa nu-mi mai doresc sa sprijin acea editura. Iar acum? Am asteptat un an pentru trei carti?! Poate doar Divergent #3 ma intereseaza, deoarece Instrumente Mortale imi provoaca pur si simplu scarba. Ew. Iar a treia carte e scrisa tot de Clare, asa ca no, thanks.

Okay okay gata am facut destul scandal anul trecut pe subiectul asta.

Un alt exemplu ar fi Litera, dar cu Litera sunt ok. Nu au prea scos carti care ma intereseaza, dar nu sunt datori la mine decat cu Captiv in labirint #3. Dar, totusi, cand apareeee?

Trecand la partea buna a lucrurilor - nici nu stiu de ce am inceput cu ce e mai rau, whatever -, sunt cateva edituri pe care abia astept sa le incant cu banii mei. Sper doar sa ma incante si ele pe mine.

Editura Univers a pregatit niste romane interesante si sunt chiar multe, asa ca abia astept sa le citesc. O sa fac curand o postare cu surprizele editurii si sper ca o sa fiti si voi la fel de incantati ca si mine. Plus ca, daca nu ati mai citit nicio carte de la ei pana acum, FACETI-O!!! Zau acum, incercati ceva nou. Nu prea cred eu ca o sa regretati. Ah, da, cititi asta. Apoi o sa va convingeti, cred eu.

Rao. Unde esti tu, Rao?
Editura Rao n-a mai scos titluri interesante, dar au deja ataaat de multe pe care vreau sa le citesc, incat sunt in regula pentru urmatorii zece ani. Rao e o editura extraordinara. Singura mea pretentie e sa continue cu seria Tronul de clestar.

Herg Benet daaaaaaaaaaaaaaaaa. Da, va rog! Apar Papusile. Ce altceva sa vrei? Apar Papusile de Nemerovschi si jeez, abia astept sa imi cumpar cartea aia. Plus altele de la Herg Benet. Dar in special Papusile. Oamenii aceia si-au facut imagine cu Nemerovschi si bine au facut.

Um da, cam atat am avut de precizat. Adica mai sunt si alte edituri importante (ex. Trei), dar sunt cam la mijloc cu ele. Desigur, o sa vizitez intregul loc si o sa caut si o sa rascaut carti, dar am vrut doar sa precizez extremele: cele la care nici nu voi merge si cele care reprezinta prioritatile. Bafta cu banii, totusi. Sper sa fie reduceri mari, caci, altfel, ii iau la bataie.

Voi ce asteptari aveti de la Gaudeamus?
Nu pot decat sa ma gandesc ce prost se simt cei care nu stau in Bucuresti...

Currently reading

Din lipsa de inspiratie, m-am hotarat sa fac o postare mediocra - sa va spun ce citesc acum,

M-am gandit putin si mi-am dat seama ca nu am mai citit de mult timp o carte in engleza si, cum am din ce alege, m-am hotarat sa citesc ”Those that wake” de Jesse Karp. 

Sunt la pagina 125 si e foarte interesanta. E scrisa la persoana a treia si prima parte e impartita in capitole ce priveaza de fiecare data un nou personaj. Povestea inainteaza relativ incet, dar asta nu inseamna ca este plictisitoare; din contra, se citeste usor si te tine in suspans. Sunt destul de incantata de aceasta carte si o sa vin cu o recenzie dupa ce o termin.

New York City’s spirit has been crushed. People walk the streets with their heads down, withdrawing from one another and into the cold comfort of technology. Teenagers Mal and Laura have grown up in this reality. They’ve never met. Seemingly, they never will.
But on the same day Mal learns his brother has disappeared, Laura discovers her parents have forgotten her. Both begin a search for their families that leads them to the same truth: someone or something has wiped the teens from the memories of every person they have ever known. Thrown together, Mal and Laura must find common ground as they attempt to reclaim their pasts

Precomanda acum cartea ”Donul linistit” de la Editura Univers!

Perioada de precomanda a romanului in patru volume ”Donul linistit” de Mihail Solov a inceput. Puteti comanda de aici romanul laureatului Nobel la jumatate de pret. Aceasta oferta e valabila pana pe data de 19 noiembrie, adica inaintea de inceperea targului Gaudeamus. De abia astept Gaudeamus!

Mai multe informatii despre ”Donul linistit” de Mihail Solov: 

„În 1926, Şolohov a început să scrie Tikhi Don (Donul liniştit, 1928‑1940), operă care i‑a luat paisprezece ani ca s‑o finalizeze. (…) Cu un profund interes pentru destinele umane care se desfăşoară pe fundalul transformărilor şi tulburărilor din Rusia, Şolohov uneşte în opera lui moştenirea artistică a lui Tolstoi şi a lui Gogol cu o nouă viziune introdusă în literatură rusă de către Maxim Gorki.“

Nobelprize.org

Într‑o scrisoare adresată lui Şolohov în 1962, Alexandr Soljeniţîn numește Donul liniştit

„un roman nemuritor“, iar ulterior va vorbi despre autorul lui ca despre un „geniu incomparabil“.

„Donul liniştit, capodopera lui Mihail Şolohov, rămâne cel mai bun roman realist despre Revoluţia Rusă.“ New York Times

„Donul liniștit este Iliada secolului XX“. Geir Kjetsaa

„Am citit romanul acesta de trei ori, întotdeauna cu sufletul la gură, prima dată uitând să mănânc și să beau apă, prefăcându‑mă că nu‑i aud pe prietenii mei (cu strigăte de puști, nu de sirene), care mă chemau afară, la fotbal, la fabuloasele meciuri dintre echipele blocurilor D13 și D14. Din vraja celor o mie de pagini, mă urmăresc poveștile aiuritoare, iubirile, blândețurile și cruzimile, tumultul corurilor

căzăcești, zăngănitul armelor și fornăitul cailor, mirosul câmpurilor jilave […]. Sunt îndrăgostit iremediabil de Axinia, iar, ori de câte ori mă gândesc la Daria, mă cuprinde cu regularitate tristețea. Despre Grigori Melehov nu știu ce să spun nici in ziua de azi, poate doar că pendularea lui între armata albă și cea roșie seamănă cu marile pendulări ale omenirii, din secolul trecut.“ Filip Florian

Mihail Şolohov (1905–1984) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Cu un an înainte, Jean‑Paul Sartre refuzase acelaşi premiu tocmai pentru că nu‑i fusese încă acordat lui Şolohov. Primul dintre cele patru volume ale Donului liniştit a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci şi trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Şolohov i‑a adus şi mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă“ împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l‑a ajutat nici faptul că, în anii ’40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut“. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate şi studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărţii este Mihail Şolohov.

Pentru a precomanda cartea la jumatate de pret, click aici. Retineti, data limita este 19 noiembrie!

Carti citite in septembrie si octombrie

Cred ca nu am mai facut de mult timp un ”wrap up”, adica din iulie sau ceva de genul. Am fost intr-un reading slump cam toata luna septembrie si am citit doar doua carti. Doua. Anul trecut, pe vremea asta, citeam vreo zece. Anywaaay.

Prima carte terminata in septembrie este si una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit pana acum. A fost extraordinara si mi-a placut atat de mult tocmai pentru ca a fost scrisa in stilul Orwell. Vorbesc despre ”Minunata lume noua” de Aldous Huxley (in engleza, ”Brave New World). Chiar Huxley a spus ca i se pare ca propria carte este mult mai probabila decat ”1984”. Daca nu stiati, ambele carti sunt doua distopii scrise in secolul al douazecilea, urmarind evolutia omenirii pe plan economic, politic (Orwell!!), social etc.

A doua carte pe care am citit-o in septembrie este ”Femeia in negru” de Susan Hill. Mi-a placut foarte mult. A fost exact genul de carte cu fantome la care ma asteptam, cu o atmofera sumbra si foarte misterioasa, cu secrete inspaimantatoare. Big thumbs up.

Apoi, in luna octombrie, am citit patru carti. Ok, mi-am mai revenit.

Prima este ”Jurnalul Annei Frank” de... Anna Frank. Cred ca ati auzit de aceasta carte, sau macar de fata. Anna Frank a fost o evreica ce, in timpul razboiului, a trebuit sa stea ascunsa in Anexa, in Olanda, ascunzandu-se, impreuna cu familia ei, de nazisti. Mi-a placut, desi nu as recomanda-o. Nu si-a avut rostul; o fetita de treisprezece ani careia ii vine ciclul, se indragosteste de un baiat, se cearta cu maica-sa. Singura diferenta e ca e inchisa intr-o casa si nu poate iesi. Parerea mea e ca e o carte care nu te invata nimic si am simtit ca am citit-o doar de dragul de a spune ca am citit-o.

A doua este ”Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri” de Ilf si Petrov, recenzia aici. Nu o sa spun mare lucru, pentru ca puteti citi parerea mea in recenzie. Cel mai important e ca aceasta e o carte pe care am primit-o de la una din profesoarele de limba romana de la mine din liceu pentru a-i face o recenzie. Daca recenzia a iesit buna, o sa apara in revista liceului (OMG). Daca nu, asta-i viata. O sa plang. Nu, n-o sa plang. Oricum, recenzia pe care am postat-o pe blog e cam aceeasi pe care i-am trimis-o profesoarei, dar cu cateva modificari. Eu zic ca iesit ok. Daca apar in revista va spun yay.

O sa spun pe scurt si despre celelalte doua carti ramase, pentru ca deja am vorbit cam mult.

A treia carte este ”Diamantul de la miezul noptii” de Sarah J. Maas, a doua carte din seria ”Tronul de clestar”. Exact cartea de care aveam nevoie pentru a iesi din acel reading slump. Nu a fost o carte fenomenala, din care sa invat ceva, dar a fost foarte alerta, cu multa actiune si personaje interesante. Draguta, categoric o sa continui cu aceasta serie.

Ultima carte este ”Romanul adolescentului miop” si am citit-o pentru scoala. Citisem deja mai bine de jumatate din ea datorita proiectului infiintat de Sayuki, dar cam atat, asa ca a trebuit sa o recitesc inainte sa dau testul. Mi-a placut foarte mult, adolescentul Mircea Eliade ma fascineaza peste masura. Extraordinara carte. Daca nu ati citit-o, ce mai asteptati?!

Cam atat. Voi ce ati mai citit?

Recenzie: Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri de Ilf si Petrov

Recenzie

In plin avint al epocii marxiste, o stafie baga spaima in tovarasii muncitori; acestia sint apoi anchetati dintr-un motiv bine intemeiat: n-au avut prezenta de spirit, le-a fost teama de ceva ce contravine regulamentului si spiritului materialist, nu s-au luat de piept cu stafia! Un papagal prezice cetateanului Filippikov mosii intinse si averi nemarginite. Filippikov se inspaiminta, caci averea individului e un semn al egoismului, al deviationismului, al unui element strain ce poate fi inlaturat numai prin concediere, puscarie, epurare. Tot in epoca transformarilor sovietice, un tata incearca disperat sa-si convinga colegii sa vina sa-i vada baietelul abia nascut. In fata refuzului repetat, disperat, tatal recurge la solutia ultima: isi trateaza copilul ca pe un agregat scos de pe linia de asamblare a uzinei si-si convoaca toti colegii la o sedinta de examinare stiintifica, prin indici calitativi, a nou-nascutului. Aceasta imagine a uimirii ca raspuns la gindirea mecanica, a spaimei ca reactie la neputinta adaptarii la o situatie inumana devine la Ilf si Petrov prilej de umor la tot pasul, de situatii comice cu final exploziv, de ironii fata de tot ce este irational si lipsit de umanitate.

Nota mea: 5/5

Parerea mea


Atunci când ţi se pune în faţă o carte despre care nu ai mai auzit niciodată nimic, scrisă de un autor pe care nu l-ai mai experimentat, eşti puţin sceptic. Aşadar, în acel moment, acea carte are un singur scop: să te intrige – de preferat, repede – şi să te facă să doreşti să o citeşti. Nimănui nu-i plac cărţile în care se filozofează la nesfârşit şi care te plictisesc de moarte. Aşadar, fiecare autor recunoscut are acel “ceva”. Iată că ruşii noştri, Ilf şi Petrov, au o calitate extraordinar de bine evidenţiată: umorul.

Cartea “Atitudine nepăsătoare faţă de stomac şi alte povestiri” de Ilf şi Petrov conţine 41 de nuvele scrise în prima jumătate a secolului al douăzecilea, reprezentând o satiră a vieţii sub comunism pe marginea foamei, frigului şi a greutăţilor din Rusia. Prin intermediul acestei cărţi se ilustrează societatea rusă, ironizată de nenumărate ori cu scopul de a duce la o schimbare în mai bine.

Este, în opinia mea, inevitabilă comparaţia celor doi autori ruşi cu bine-cunoscutul I. L. Caragiale care, din acest punct de vedere, serveşte aceluiaşi scop prin literatura pe care o produce. Scriitorii au aceeaşi mentalitate, criticând lumea în care trăiesc şi utilizând ironia subtilă. Nu am obiceiul de a compara doi autori, însă în timp ce citeam cartea simţeam acel deja-vu care nu m-a părăsit nicio secundă.

Pe de altă parte, în contrast cu tristeţea adusă de subiectul acestor nuvele, chiar şi parcurgând numai curpinsul, nu e greu să îţi dai seama că ai în faţă o carte cu mult umor. În cuprins găseşti titluri ca “Piei de tobă”, “Iau foc – şi nu ard” sau “Un frig de crapă pietrele” şi, evident, titlurile te intrigă. Nu ştii ce să alegi mai repede, astfel că te trezeşti cufundat în lectură, râzând în hohote şi încercând să te abţii, pentru că, cine ştie, eşti într-un autobuz aglomerat sau la o cafenea. Aceasta este prima mea recomandare – nu citiţi această carte într-un loc public! O să vă stârnească râsul când va aşteptaţi mai puţin.

De exemplu, în nuvela “Un frig de crapă pietrele”, este precizat faptul că oamenii tind să mintă atunci când este frig. Ironia arată că, deşi este ger, oamenii afirmă că ar fi mult mai frig decât în realitate, exagerând cu până la treizeci de grade. Comentariul ironic naratorului nu întârzie să apară: “Măcar să le priască! Poate că în felul ăsta se mai încălzesc.”. Personajele în cauză se întrec apoi în povestiri care mai de care mai fantastice despre bunicii lor, care “rupeau moneda de o rublă în degete, mâncau sticlă” şi multe altele.

Un alt exemplu potrivit ar fi povestirea “Loc rezervat” în care protagonistul, Posidelkin, vrea să facă o călătorie cu trenul, dar care se consideră prea inteligent pentru a se duce la casa de bilete şi alege, în schimb, să îşi roage toţi prietenii să-i facă rost, cu orice preţ, de un bilet. Cu câteva ore înainte de plecare, primeşte patruzeci şi patru de bilete pe care este obligat să le plătească, cheltuind astfel toţi banii lui de concediu. Astfel, Posidelkin înfăţişează omul arogant, care are de suferit de pe urma defectului său.

Am apreciat foarte mult vivacitatea scrierilor lui Ilf şi Petrov. Au creat un ritm alert, care a ţinut în priză cititorul şi l-a făcut să citească cu mult interes. Astfel, ai senzaţia că, citind operele autorilor ruşi, asişti la un stand-up comedy literar de bună calitate.

Carti potrivite pentru Halloween

Cum sezonul Halloween-ului abia a inceput, lumea se gandeste numai la scarry things si toata lumea vorbeste despre asta, m-am gandit sa va recomand niste carti care se vot potrivi foarte bine cu perioada in care ne aflam.

Majoritatea nu sunt de acord cu Halloween-ul, pentru ca nu e o sarbatoare a noastra, dar mie mi se pare o idee foarte buna si ma bucur ca si romanii au adoptat aceasta "traditie". Avem filme si carti horror, costume si dulciuri. Nimic mai bun!

Am ales patru carti - toate publicate in Romania, ca sa fie la indemana voastra -, care mie mi-au placut mult si pe care le consider potrivite pentru luna octombrie. De asemenea, am ales si o carte in engleza, pentru ca nu am putut sa rezist sa nu vi-o recomand. Enjoy!

1. ...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul de Oliviu Craznic.

E una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata. Este terifianta, ciudata si are o atmosfera ce te bantuie chiar si dupa ce ai terminat cartea. Cand ma gandesc la ea, ma trec fiorii.

2. Razboiul Z de Max Brooks

Nici nu pot sa o descriu. Este o capodopera, una foarte bine scrisa. Este cartea care m-a facut sa ma gandesc cu adevarat la apocalipsa zombie si da, ma, stiu ca nu exista zombie, dar lumea din cartea lui Max Brooks a parut a naibii de reala.

3. Frankenstein de Marry Shelley

O zi. E adevarat ca e destul de scurta, dar mi-a luat doar o zi sa o citesc. Si stiti care e problema mea? Ca am terminat-o mult prea repede. S-a jucat cu mine in ultimul hal, a fost brutala si apoi dramatica. Si dupa m-a lasat asa, fara sa stiu ce sa mai fac cu viata mea. Nu exagerez. E o carte clasica extraordinara.

4. Femeia in negru de Susan Hill

Fiind si cea mai recenta dintre toate, imi amintesc si mult mai multe detalii despre aceasta carte. Mi-a placut foarte mult misterul care a invaluit-o si am fost cu totul cufundata in lectura. Autoarea a creat niste imagini artistice care pareau ataaat de reale! Categoric merita citita.

5.Suffer the Children de Craig Dilouie

Nu vreau sa va dau spoilere. Daca o sa va spun ceva despre poveste, o sa isi piarda farmecul. Dar un singura lucru va spun, totusi. Eu am stiut cat-de-cat ce se va intampla. Am citit descrierea de pe spate. Si da, povestea si-a pierdut din farmec. Dar, totusi, eu stai aici si o recomand. Pentru ca si asa, a fost mind blowing. A fost extraordinara si va rog, va rog, daca aveti vreodata ocazia sa o cumparati, nu ezitati. Ganditi-va la mine, imi asum responsabilitatea.

O noua aparitie la Editura Univers!

Ciudata mea cautare de pe urmele lui Mesonge de Malcolm Brandbury

Structuralişti, post‑structuralişti, deconstructivişti, adepţi ai lecturii eronate şi alţi oameni ocupaţi şi utili de pe la universităţile de pretutindeni au cugetat pentru foarte scurt timp asupra acestei întrebări. Unii chiar au îndrăznit să întrebe: A existat el?
Se ştiu puţine despre el. Originea lui rămâne un mister. Sosirea lui la Paris pare să fi fost un accident ţinând de circulaţia trenurilor. Textul său monumental, La Fornication comme acte culturel, nu a fost citit niciodată şi nici nu a fost scris cu această intenţie. Totuşi, în Ciudata mea căutare pe urmele lui Mensonge, Malcolm Bradbury arată că Mensonge a fost deconstructorul deconstructivismului, un om care a ştiut tot ce era de ştiut despre noua filosofie (ca să nu mai vorbim de nouvelle cuisine).
Prin acest text esenţial, Bradbury îl plasează, în sfârşit, pe Henri Mensonge acolo unde îi este locul: în repertoriul marilor gânditori ai secolului XX, alături de Freud, Foucault, de Beauvoir şi Bardot.


Sir Malcolm Stanley Bradbury (1932–2000) şi‑a terminat primul roman, Eating People is Wrong, în 1959. Este cunoscut ca romancier, autor de povestiri și expert în romanul modern; a publicat cărţi despre Saul Bellow, E. M. Forster, F. Scott Fitzgerald. Malcolm Bradbury a întemeiat în 1970 împreună cu Angus Wilson primul curs de creative writing din Marea Britanie la University of East Anglia. Când a fost lansat acest curs, ideea că cineva putea fi învățat cum să scrie ficțiune a stârnit un adevărat scandal în lumea universitară britanică. Un singur student s‑a înscris la acest curs. Numele lui era Ian McEwan.
Dintre cărţile lui Malcolm Bradbury traduse în româneşte, cea mai cunoscută este Un om al istoriei (Editura Univers, 1991, colecţia RSXX).

Pentru a comanda cartea, click aici.

Cercul de lectura al liceului meu

In primul rand, imi pare rau ca nu am mai postat deloc. Am fost foarte neglijenta cu blogul, dar nici nu am mai avut timp sa citesc deloc, programul meu a fost dat peste cap rau si sunt foarte obosita permanent. Poate o sa ma obisnuiesc si o sa-mi revin. Whatever.

In al doilea rand, astazi am sa vorbesc despre cercul de lectura al liceului meu (cnshb) in care am intrat recent. Este cea mai frumoasa chestiuta extra-scolara pe care am facut-o in viata mea.

Ne strangem vreo 25-30 de copii de toate varstele (adica de la liceu in general, dar au fost si doua fete de a sasea), impreuna cu o profesoara foarte misto (omg de ce nu o am eu), si discutam despre carti. Facem un cerc mare din banci, aducem mancare si suc (nu eu, ceilalti - stiti ce buna e mancarea gratis, nu?!) si pur si simplu stam si vorbim despre orice subiect este adus in discutie.

Am sa va zic cartile/nuvelele despre care am discutat; din pacate, nu prea pot sa-mi exprim parerea in legatura cu ele, caci eu nu le-am citit - si, va spun eu, it's just a matter of time -, dar am aflat in mare cu ce se mananca. Dupa ce o sa reusesc sa le citesc si eu cu ochii mei, probabil ca o sa fac cate o recenzie.

Prima carte care ne-a fost prezentata este "Broaste" de Mo Yan. Ne-a fost facut un mic rezumat, cu cateva spoilere mici pe acolo (dar profesoara ne-a asigurat ca sunt mult prea multe lucruri de aflat ca sa ne afecteze aceste spoilere si, sincera sa fiu, deja le-am uitat) si mi s-a parut fascinanta ideea. Micile pasaje citite de ceilalti mi-au lasat o impresie foarte buna.

Apoi, am citit doua nuvele scrise de Giovanni Papini, "Omul care si-a pierdut sinele" si "Cersetorul de suflete" si ambele mi s-au parut fascinante. Le-am ascultat cu atata pofta si mi-au ramas intiparite foarte bine in minte. Abia astept sa pun mana pe carte si sa le citesc si pe restul!

Alte doua nuvele citite sunt "Scosul sufletului" si "Tortura textului" din volumul "Atitudine nepasatoare fara de stomac si alte povestiri" de Ilf si Petrov. M-am amuzat pe cinste ascultand aceste nuvele ironice. Mi-au placut mult!

Inainte sa inchei, vreau sa evidentiez pe care l-am observat chiar acum. Ne-a fost prezentat un scriitor chinez, apoi unul italian si, apoi, doi scriitori rusi. Diversitatea este elementul dupa care tanjeste, cred eu, oricine, iar doamna profesoara ce a infiintat acest cerc de lectura a stiut cum sa ne-o ofere. O apreciez enorm.

Imi pare rau pentru lipsa si o sa ma revansez!
Byeeeee.

Wazzup

Heeei, cititori! Ce mai faceti?

Doamne, s-au intamplat atatea de cand nu am mai scris!
Bine, nu chiar asa multe, dar simt ca sunt intr-un apogeu al vietii mele, simt ca totul in jurul meu e abstract si interesant si simt ca sunt pierduta, dar intr-un sens bun. Pur si simplu simt ca eu cooperez cu universul si ca totul merge bine.

Da, e felul meu de a zice ca ma distrez.:))

S-a incheiat primea mea saptamana ca liceana, sunt la CN Spiru Haret Bucuresti - pentru cine nu stia si era curios -, oamenii de aici sunt extraordinari si profesorii amuzanti si - unii - seriosi. Am intrat intr-un cerc de informatica ce are ca scop pregatirea noastra pentru olimpiada, o sa intru curand - sper - in cercul de lectura al liceului si o sa fac tot ce mi-am dorit.

Am aflat ca exista pasionati de lectura in clasa mea, mi-am facut prietene si prieteni foarte de treaba. Nu am mai fost trista si am iesit din depresia (daca se poate chema asa, nu stiu exact ce era cu mine) pe care am avut-o anul trecut si anul acesta. Am inceput pur si simplu un nou capitol al vietii mele si DAA stiu, suna foarte cliseic, dar asa e.

Dar da, tot n-am intrat la Sava jeez voiam sa mult.:(

Am lipsit ceva timp si imi pare rau, dar pur si simplu nu am vrut sa mai stau la calculator. Acum, abia ca stau mai mult de doua zile pe saptamana. In schimb, sunt dependenta de telefon, ceea ce e cam acelasi lucru. Nu stiu ce sa faaac, vreau sa nu mai imi pese de telefon.

Am citit foarte putin, dar am sa va spun si ce.

Am imprumutat de la biblioteca "Cartea cimitirului" de Neil Gaiman (Oceanul de la capatul aleii nu m-a satisfacut, dar ii mai dau o sansa autorului) si am citit 88 de pagini din ea. E interesanta - nu mare lucru, mai ales ca e middlegrade - si imi place, dar e cam lenta. Voi vedea, dar chiar vreau sa o termin.

Tot imprumutata, de data aceasta de la o colega, este '"Jurnalul Annei Frank", jurnalul unei evreice. Stim cat de mult imi place subiectul asta, asa ca nu o sa mai vorbesc despre acest lucru. Imi place si m-a intrigat, dar tot lenta e. Poate sunt prea nerabdatoare sa se intample ceva?

Si, in premiera, "citesc" - de ce oamenii spun ca citesc?! - un audiobook, si anume "War of the Worlds" de H. G. Wells. Adica Razboiul Lumilor, doar ca ascult in engleza si imi placeee. Am ajuns la al 16-lea capitol si nu mai am foarte mult, dar de vreo doua zile nu am mai ascultat. Oricum, cred ca as fi preferat sa o citesc, pentru ca imi place mult de tot.

Iar am ajuns la trei carti odata. NU VOIAM ASTA.
Ar trebui sa vin curand cu un book haul, pentru ca am multe carti noi hihihihi. Nu stiu cand o sa am timp sa citesc, pentru ca urmeaza saptamana de teste-maraton. Yay for that.

Voi cum o mai duceti? Ce carti cititi?

Leapsa: back to school

Am primit leapsa de la Ghanda si de la Bianca Ioana. Multumeeeesc!

1. Romana: luati cartea preferata de anul acesta si deschideti-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieti mai jos ceea ce se afla acolo, mentionand de unde ati luat fragmentul.

"-Vei vedea ca pot, se rasti doamna Weasley." -Ordinul Pheonix, Rowling

2. Geografie: ati citit anul acesta (sau in decursul a doi ani) vreo carte cu o coperta verde, sau care sa aiba pe ea ceva legat de natura? Daca da, puneti o fotografie cu ea.

Geografia e o materie cu care nu am avut nimic impotriva vreodata; nici nu-mi place, dar nici nu ma enerveaza. Am ales cronicile Spiderwick de Holly Black si Tony DiTerlizzi. Sunt destul de dragute. ^.^

3. Istorie: va plac bibliografiile sau cartile care trateaza ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ati citit-o, care sa urmareasca astfel de subiecte?

Daaa. Mereu ma uit la filme istorice si imi place sa citesc despre istorie, dar, daca stau sa ma gandesc, nu am facut-o de prea multe ori. Si cartea aleasa nu stiu daca este ultima citita, dar este una care mi-a ramas in minte si pe care am recomandat-o de o multime de ori. "Regina diavolului" de Jeanne Kalogridis. Nu e chiar o bibliografie, pentru ca are si fictiune, dar nici foarte departe nu e.

4. Sport: sa faci sport este un lucru benefic corpului, te improspateaza si-ti da o stare fresh dupa; in ciuda faptului ca esti obosit de mori, tot te vei simti mai bine. Ce carte fresh, usor de citit, ati lecturat, si care v-a placut?

Iubesc sportul. Am ales "Cand ma vei intalni" de Rebecca Stead pentru ca a fost asaaa draguta.

5. Matematica: chiar daca matematica nu este o materie agreata de multa lume, tot trebuie sa o faci, chiar daca dureaza mai mult timp sa intelegi. La ce carte ti-ar fi foarte greu sa renunti, pentru a invata?

Oh really ma intorc la matematica. Tot nu inteleg de ce am mers pe profilul mate-info, dar whatever. Banuiesc ca imi place sa fiu yolo.
Am ales o carte pe care am citit-o, parca, in mai, inainte de examene. Oricum, in perioada aia. "Suffer the children" de Craig Dilouie m-a tinut departe de invatat pentru o perioada tocmai cand aveam mai putina nevoie de asta.

6. Desen: sa desenezi, sa pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa in timpul generalei, dar chiar si in liceu pentru unii. Culorile iti dadeau imaginatie, asa ca ce coperta a unei carti o urasti din tot sufletul, si ai vrea sa o schimbi, daca ai avea ocazia?

Um nu prea ma relaxa desenul ok? N-am niciun pic de talent si tocmai de aceea simt ca-mi irosesc timpul desenand si pictand. De fapt, n-am mai pictat de vreo doi ani. Nu regret nimic, cititul ma relaxeaza mult mai mult. Dar, daca as avea talent, as redesena coperta cartii "Darul lui Jonas" de Lois Lowry. Zau acum, nu i-am inteles rostul. Dar nici coperta originala nu-mi place.

7. Biologie: tuturor ne plac animalele, si nu cred ca exista cineva care sa nu iubeasca un animal, oricat de dragut sau inspaimantator ar fi el. Postati mai jos o imagine a unei carti in care apar astfel de vietati.

Cat asteptam intrebarea astaaaaa. "Ferma animalelor" de George Orwell. Citit-o cititi-o cititi-o plssss.

8. Engleza: multi cititori au in biblioteca literatura internationala, asa ca presupun ca printre sumedeniile de carti se strecoara si un autor preferat. Ce scriitor american sau englez va place cel mai mult? Descrieti-i ideile in trei cuvinte, sau modul de a scrie.

George Orwell si, stiu ca sunt monotona, dar asa e. Desi a fost nascut in India, el a fost englez. Trei cuvinte? Politica, genialitate, ironie. Cred ca nu exista trei cuvinte mai potrivite.

9. Muzica: sa asculti muzica este ceva relaxant, care te face sa zambesti, iar cea impletita cu cititul este cu atat mai buna. Aveti vreo carte care sa va fi facut sa cantati (la figurat) de fericire, atunci cand ati terminat-o? Sau o melodie care sa o fi descoperit in vreo carte?

Muzica, da. Chiar n-as putea sa traiesc fara muzica. Ascult absolut mereu, chiar acum, cand scriu.
Desi trebuie o carte happy, daca ma face sa cant de fericire. Problema e ca nu-mi plac cartile happy.:)) Am verificat toata lista cartilor citite anul acesta (pentru ca numai de acolo am luat cartile) si am ales "Culoarea sentimentelor", si NU pentru ca e happy, ci pentru ca mi-a placut foarte, foarte mult.

10. Dorinta: sunt ferm convinsa ca exista o carte pe care va doriti foarte mult sa puneti mana. Care este aceea si de ce vreti atat de mult sa o cititi?

Volumul doi din seria... stai, are un nume? "Tronul de clestar" se numeste seria, iar eu vreau urgent rau al doilea volum aparut la Rao. But guess what. E 50 de lei. That's not gonna happen. Poate Gaudeamus. De fapt, pe cine pacalesc, la Gaudeamus cedez clar.:))