Noutati de vara la Editura Univers!

Ultimul om de Mary Shelley

În secolul XXI, omenirea, devastată de ciumă, se află în pragul extincţiei. Și, pentru că nu există leac, evenimentele se precipită, iar protagoniştii, în încercarea de a‑şi salva vieţile, pleacă în căutarea unui tărâm iluzoriu, a unui nou eden care să prezerve umanitatea.
În final, rămas singur, naratorul trăieşte cu speranţa că undeva, într‑un colţ al planetei, există măcar un supravieţuitor şi porneşte în căutarea lui.

Mary Wollstonecraft Godwin (1797‑1851), cunoscută mai târziu sub numele de Mary Shelley, s‑a născut în familia lui William Godwin, jurnalist, filosof şi romancier, şi a feministei Mary Wollstonecraft. În 1814, a început o relaţie cu poetul şi filosoful Percy Bysshe Shelley, pe atunci căsătorit. După sinuciderea soţiei acestuia, cuplul, care timp de doi ani fusese nevoit să înfrunte ostracismul societăţii şi o situaţie financiară precară, s‑a căsătorit. După moartea prematură a soţului ei, Mary Shelley s‑a dedicat editării şi publicării operelor lui. Autoare de eseuri, biografii, cărţi de călătorii, povestiri şi romane, Mary Shelley a rămas în istoria literaturii în special datorită romanului său Frankenstein sau Prometeul modern, considerat a fi un amestec de science fiction şi roman gotic cu influenţe din mişcarea romantică. Dar nu Frankenstein, care i‑a adus celebritatea, a fost romanul ei favorit, ci The Last Man (Ultimul om), publicat în 1826.

Click aici pentru a achiziona aceasta carte.
Click aici pentru a citi recenzia mea a cartii Frankenstein.

O calatorie in India de  Goncalo M Tavares

Bloom pleacă în India, în căutarea înţelepciunii sau a unei femei. De fapt, caută uitarea, după două tragedii care i‑au răpit totul.  Străbate până în India drumul cel mai lung, cel care trece prin şapte mii de cărţi citite şi prin Europa întreagă. Însă, ajuns la destinaţie, Bloom va descoperi că Occidentul şi Orientul vorbesc aceeaşi străveche limbă a prădătorilor.

Scriitorul portughez Gonçalo M. Tavares, născut în 1970, a fost recunoscut încă din primii ani ai carierei sale ca un fenomen literar. Romanul său Jerusalém a fost distins în 2005 cu Premiul José Saramago pentru tinerii scriitori sub treizeci şi cinci de ani. În discursul ţinut la ceremonia de decernare a premiului, José Saramago a spus: „Gonçalo M. Tavares nu are dreptul să scrie atât de bine la numai 35 de ani: îţi vine să‑l pocneşti!“. În 2010, Aprender a rezar na Era da Técnica a primit în Franţa prestigiosul Prix du Meilleur Livre Étranger. Seria de zece volume O Bairro, tradusă în 20 de ţări, descrie un cartier utopic în care evoluează, în scurte povestiri filosofico‑ludice, personaje precum domnul Valéry, domnul Calvino, domnul Walser sau domnul Brecht. Cărţile lui Gonçalo M. Tavares sunt traduse în patruzeci şi şase de ţări, critica literară îl aclamă ca pe un „geniu înnăscut“, un „autor incredibil“ (Courrier International), iar lista premiilor primite în Portugalia şi în străinătate e impresionantă. Călătorie în India, un „roman în versuri“ care poate fi citit ca o poveste filosofică sau o istorie fantastică, a fost descris ca „una dintre cele mai frapante cărţi din literatura europeană recentă“ (Le Monde).

Click aici pentru a achizitiona aceasta carte.

Seara cantaretelor de Lidia Jorge

În garajul unei clădiri din Lisabona, un pian negru cântă singur, fără să fie atins de degetele cuiva, iar muzica lui ajunge până în Africa. Sau, cel puţin, astfel i se relatează publicului povestea formării unui grup muzical compus din cinci tinere femei: Solange, o studentă de nouăsprezece ani, vizitată adesea de „zeul micii poezii“; surorile Nani și Maria Luísa Alcides, soprane cu formaţie clasică; Madalena, „The African Lady“, cea mai tulburătoare voce a grupului, capabilă de extraordinare modulaţii de jazz şi blues; şi, nu în ultimul rând, ambiţioasa Gisela Batista. Dar cât de mult trebuie să sacrifice fiecare pentru a atinge faima? După douăzeci şi unu de ani, Solange, vocea narativă a romanului, ne dezvăluie teribilul secret care a dus la destrămarea grupului.


Lídia Jorge (n. 1946) a făcut studii de literatură franceză în Lisabona. Primul său roman, O Dia dos Prodígios, apărut în 1980, e considerat o contribuţie majoră la literatura portugheză a ultimelor decenii. Următoarele două romane, O Cais das Merendas (1982) şi Notícia da Cidade Silvestre (1984), au câştigat ambele Premiul pentru Literatură al oraşului Lisabona. În 1998,
O Vale da Paixão a fost distins cu numeroase premii, printre care The P.E.N. Club Fiction Prize, iar în 2000, aceeaşi carte a obţinut Premiul Jean Monnet pentru Literatură Europeană. Romanul O Vento Assobiando nas Gruas (2002) i‑a adus Lídiei Jorge Grande Prémio da Associação Portuguesa de Escritores şi Prémio Correntes d’Escritas. Seara cântăreţelor este cel mai recent roman al Lídiei Jorge (2011). Le Magazine Littéraire, într‑un număr dedicat celor mai mari zece scriitori străini traduşi în
Franţa, o aşeza pe Lídia Jorge printre autori precum Zadie Smith, Mo Yan, Orhan Pamuk, Alice Munro, John Irving.

Click aici pentru a achizitiona aceasta carte.

Recenzie: Rakushisha de Adriana Lisboa

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Univers.
Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Într-o staţie de metrou din Rio de Janeiro, orașul în care trăiesc amândoi, Haruki și Celina se întâlnesc din întâmplare și după puţin timp hotărăsc să călătorească împreună în Japonia pentru a vizita Rakushisha, cabana în care a locuit faimosul poet din secolul al XVII-lea, Matsuo Bashō: „Un vechi poet din Japonia. Nimic interesant, în mod special, pentru Haruki: doar în măsura în care tot ce o interesa pe
femeia aceea era mai urgent decât foamea, decât setea, decât somnul, decât catastrofele naturale, globale, planetare, interplanetare, cosmice. Mica sa catastrofă particulară“.

Nota mea: 1/5

Parerea mea

Am avut mai multe probleme cu aceasta carte care au facut-o aproape insuportabila. Dupa cateva capitole am realizat ca aceasta nu este o carte care va fi pe gustul meu. Dar a fost si mai rau. Este prima carte ever pe care aproape ca am aruncat-o pe geam.

Prima mea problema si, poate cea mai mare, a fost aceea ca nu s-au prezentat intamplari. Totul era dezorganizat si se povesteau lucruri fara sens. Personajele, desi putine la numar, nu au fost conturate mai deloc si habar nu am avut cine era cine. Abia ca ne-au fost introduse. Apoi, un alt lucru elementar la o carte in genul epic a fost cadrul spatio-termporal. Nu vreau sa fac o analiza gramaticala si nici sa par cine stie ce filozoafa, dar indici temporali abia ca au existat. Autoarea sarea de la o perioada la alta fara sa faca nicio precizare asupra momentului care se descria, deci trebuia sa deduc - ceea ce nu mi-a facut nicio placere.

"Lumea nu se compunea din litere, ci din forme si culori. Lumea, cu alte cuvinte, era acuarelabila."

Apoi, stilul autoarei de a scrie l-am gasit total deplasat si inutil. Totul parea ca un amalgam de cuvinte plasate la intamplare, care nu aveau niciun sens. Au fost propozitii intregi repetate la nesfarsit de-a lungul cartii, care pe mine m-au enervat foarte tare. Probabil ca autoarea a dorit sa le scoata in evidenta, dar cred ca putea sa o faca mai bine decat sa riste sa enerveze cititorul. Poate ca asa e modul de a scrie al unui scriitor contemporan. Nu sunt incuiata la minte si mereu voi aprecia ceva nou, ceva iesit din tipar. Dar "Rakushisha" mi s-a parut o carte care nu a reusit sa intruneasca aceasta calitate mai sus-numita. Stilul a parut fortat, de parca autoarea a incercat sa para ceea ce nu este. Au fost, intr-adevar, cateva pasaje care mi-au placut si pe care chiar le-am marcat, dar asta nu inseamna ca au atenuat neplacerea lecturarii acestei carti. Cred ca este genul de carte care, ori o iubesti, ori o iubesti. Din pacate, mie nu mi-a picat bine. Nu recomand aceasta carte, in niciun caz.

Alte recenzii:

• Brici de Gonul Kivilcim, click aici
• De partea Chinei de Ian Buruma, click aici

April, May and June wrap up

Iata ca au trecut trei luni de cand voi n-ati mai aflat ce carti am citit eu. Desi am facut recenzii la cateva, nu v-am spus de toate si ar cam fi cazul. Imi pare rau ca am intarziat atat de mult.

Aprilie

In luna aprilie am citit ”Miss Peregrine” de Ransom Riggs si chiar a fost pe placul meu. Desi, uneori, a parut cam copilareasca, mi-a placut, iar ilustratiile din ea au facut povestea mult mai interesanta si fascinanta.

Apoi m-am gandit sa ”testez” cu doua carti de care nu mai auzisem nimic si pe care le-am luat din biblioteca fratelui meu, si anume ”Rosu ucigas” de Jeroen Brouwers si ”Jurnalul unui batran nebun” de Junichiro Tanizaki. Prima carte - sau capodopera, mai mult - a fost EXTRAORDINARA. M-a surprins placut si mi s-a parut foarte profunda si fascinanta. Zau, ar trebui sa incercati sa o cititi. E scurta si, in ciuda acestui lucru, am fost influentata de ea. Cat despre Jurnalul, si aceasta mi-a placut, desi a fost putin cam creepy. In fine, gasiti recenzia video pentru cartea ”Rosu ucigas” aici si pentru Jurnalul aici.

Urmatoarea carte de pe lista lui aprilie a fost, probabil, cartea mea preferata horror EVER: ”Suffer de children” de Craig DiLouie. Doamne, ce-as da sa pot sa o recitesc fara sa stiu ce o sa se intample! A fost naucitoare, a fost impresionanta, a fost perfecta. Cat de mult ma bucur ca am primit aceasta carte de la autor. Recenzia o gasiti aici, pentru mai multe informatii.

Mai

Primele doua carti citite in mai le-am primit pentru recenzie de la Editura Litera, deci am facut recenzie la amandoua. Prima este ”Legenda unei sinucideri” de David Vann - care m-a dat pe spate - si a doua este ”Se numea Sarah” de Tatiana de Rosnay. Click aici pentru recenzia primei carti si aici pentru recenzia celei de-a doua.

Iunie

Apoi, chiar inainte de examen, am decis ca o sa innebunesc daca nu citesc ceva si am ales ceva usor, frumos: Cronicile Spiderwick, primele trei volume. Stiam ca sunt middlegrade si nu ma asteptam sa imi placa foarte mult si chiar asa a fost. Un pic plictisitoare, dar ok. Povestea este draguta si, poate, o sa fac rost si de restul cartilor.

Tot inainte de examen am terminat si "Zile birmaneze" de George Orwell. Din pacate, aceasta carte nu mi-a placut la fel de mult ca celelalte. Poate ca de vina a fost perioada stresanta prin care treceam, poate ca pur si simplu nu a fost pe gustul meu. Oricum, tot mi-a placut si am apreciat foarte mult mesajul cartii.

"The strange case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde" de R. L. Stevenson a fost ultima carte pe care am terminat-o in luna iunie si... nu prea stiu ce sa spun. Nu prea am fost atenta la ea - am citit-o si in engleza si a fost destul de grea -, dar planuiesc sa o recitesc cat de curand, de data aceasta in limba romana. Am inteles povestea, evident, dar nu cred ca am putut sa o savurez cum s-ar fi cuvenit.

Recenzie: Angelologia de Danielle Trussoni

Recenzia nu contine spoilere

Recenzie

Evangeline era o copilă atunci când tatăl ei a încredinţat-o măicuţelor de la mănăstirea St Rose. La douăzeci şi trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 îi revelează tinerei o istorie secretă de acum o mie de ani, un străvechi conflict între Societatea Angelologilor şi nephilimi, descendenţii rezultaţi din împreunarea îngerilor cu oamenii. Generaţii întregi de angelologi şi-au pus viaţa în slujba anihilării nephilimilor, iar misiunea lor, căreia Evangeline i-a fost de mult menită, o poartă din bucolica ei mănăstire în centrul opulenţei newyorkeze. Angelologia, un roman care musteşte de istorie şi de personaje captivante, împleteşte tradiţia biblică, mitul orfic şi viziunea miltoniană a paradisului pierdut într-o poveste fascinantă, despre oameni obişnuiţi prinşi într-o luptă care va
decide soarta omenirii.

Nota mea: 4/5

Parerea mea

N-am fost niciodata interesata in mod special de cartea ”Angelologia”, insa, dupa ce am vazut-o la Bookfest, m-am hotarat sa mi-o iau. De-a lungul acestui an, gusturile in materie de carti mi s-au schimbat radical si rareori gasesc o carte care sa imi satisfaca pe deplin pretentiile. Din pacate, Angelologia nu a fost o carte care se incadreaza in categoria de carti extraordinare, insa in nici un caz nu a fost una proasta.

Am apreciat foarte mult faptul ca am avut multe de invatat din aceasta carte, intrucat Trussoni a stiut cum sa imbine utilul cu placutul. Nu sunt o persoana religioasa - mai exact, sunt atee -, iar tocmai de aceea am fost retinuta atunci cand mi-am cumparat aceasta carte. Insa s-a dovedit in regula si, desi am privit-o din perspectiva unui om care nu crede catusi de putin ceea ce se povesteste, am reusit sa citesc cu mare placere Angelologia.

Mi-a placut ca unele capitole erau incadrate intr-o alta perioada decat cea actuala in care ni se povestea, iar autoarea a reusit sa le alterneze extraordinar de bine. Mai mult chiar, desi am aflat de la prima pagina ce se va petrece pe la jumatate cartii, suspansul nu a lipsit nici un moment si a facut lecturarea si mai placuta. Imi place sa citesc carti de genul acesta si le apreciez foarte mult.

Persoanajele, pot spune, nu au fost chiar numeroase, dar cu cele importante m-am familiarizat foarte repede si m-am atasat de ele. Stiam ce vor face si cum vom actiuna. Stiu ca asta suna ca si cum cartea ar fi fost predictibila, dar nu e asa. Totusi, probabil ca intentionat - nu stiu -, autoarea a dezvaluit cateva lucruri cu multe pagini inainte sa se petreaca ”dezvaluirea spectaculoasa” si... parca a diminuat surpriza. Faptul ca stiam marele secret nu a fost un lucru foarte bun. Acum imi dau seama ca ma contrazic cu ceea ce tocmai am spus, dar nu stiu cum sa explic.

Al doilea minus - si poate ca si ultimul - este sfarsitul. Mi s-a parut extrem de slab si nu s-a ridicat la nivelul cartii. Ultimele 100 de pagini parca ar fi fost rupte si inlocuite cu altele scrise de altcineva; ma plictisisem pe la 650 si chiar nu mai voiam sa continui, dar nu puteam sa fac asta; ajunsesem prea departe. Deci, din nou, sfarsitul a fost nesatisfacator. Indraznesc chiar sa spun ca a fost prost.

In concluzie, dupa parerea mea, ”Angelologia” este o carte care CATEGORIC merita citita. Desi are cateva puncte slabe, este o carte buna, iar elementele de mitologie si pasajele citate din Biblie au facut-o sa para reala. Impresia mea a fost, per total, buna. Recomand!

Update: proiectul cu adnotarile 1.1

Am revenit cu un update in privinta proiectului infiintat de mine - cel cu adnotarile. Daca doriti sa aflati mai multe detalii, click aici, o sa gasiti explicatie completa.

Am ales cei patru cititori ce vor participa la acest proiect si, in aceasta ordine, vor primi cartea:

Lupu Diana
rosia_lady
dreamsbookslovers
Oana

Astfel, eu ii voi trimite cartea "Draga viata" de Alice Munro intai Dianei, apoi ea o va trimite mai departe. Astept, de la voi patru, un email cu numele vostru si adresa completa, iar eu voi fi intermediarul dintre voi. Detaliile le vom discuta pe email si, daca aveti vreo intrebare, o puteti lasa atat in comentarii, cat si in email. Adresa mea este "sabrina8_dulcik@yahoo.com".

Adnotarile secolului - concurs/proiect! 1.0

De ceva timp m-am gandit la un proiect foarte interesant si m-am gandit sa-l pun in practica pe blogul meu. Ceva ce sa imi faca si mie placere, dar si voua - sa citim!
Recunosc, ideea nu este in totalitate a mea, ci am preluat-o de pe Booktopia (un site extraordinar pentru iubitorii de carti, check it out), pentru ca mi s-a parut extraordinara.

OK, sa va explic.
In fiecare luna, voi trimite o carte la patru cititori ai blogului meu. Cei patru alesi vor trebui ca, pe parcursul lecturii, sa faca adnotari pe marginea cartii. Fie ca sunt glume pe seama cartii si a continutului ei, fie ca sunt comentarii literare... nu stiu, vreau creativitate! Astfel, dupa ce primul a terminat de citit, o trimite mai departe la cel de-al doilea si tot asa. Ultimul cititor mi-o trimite mie.

Cei patru cititori voi fi alesi prin random.org si, ca sa participati la tragerea la sorti, trebuie sa comentati la aceasta postare spunand "Eu vreau" sau ceva de genul, ca sa va adaug pe lista. Voi alege, apoi, in mod aleatoriu, ordinea in care veti primi cartile. La sfarsit, cand voi primi cartea citita de fiecare dintre voi, voi alege cine a facut cele mai interesante/amuzante/frumoase adnotari, iar acela va primi un mic premiu de la mine (o carte, un pachet de swag-uri, nu stiu - depinde de bugetul meu din acel moment). Oricum, stabilim impreuna.

Trei conditii
1. sa faceti, fiecare, adnotarile pe marginea paginii sau, daca e, printre randuri, dar sa se inteleaga scrisul cartii, cat si al vostru
2. sa faceti, fiecare, adnotarile cu o culoare diferita a pixului si, pe prima paginia, sa va scrieti numele cu acea culoare
3. sa nu tineti cartea mai mult de... sa zicem 15 zile? daca alegem una foarte groasa, o sa prelungesc, depinde si cum vreti voi.

De asemenea, ca o paranteza, vreau sa va rog sa aveti grija de carte. In fond, este a mea, si cred ca ati aflat pana acum ca eu tin la cartile mele si nu vreau sa fie rupte, zgariate, indoite sau mai stiu eu ce. Un accident e un accident, insa va rog sa aveti grija.

Cartea o vom alege impreuna de fiecare data, insa aceasta este prima oara si m-am gandit sa aleg eu. Ce ziceti de Draga viata de Alice Munro?

AM SCAPATTTT + leapsa

OK deci in sfarsit am scapat de examene si nu pot sa cred ca s-a terminat. V-am batut super mult la cap. La ambele am facut vine dar am gresit prosteste (la mate am gresit o formula pe care o stiam si luam 10) si sunt foarte suparata pe mine pentru ca nu cred ca mai intru la Sava. Maine aflam rezultatele. Anywayyyy.
Am primit o leapsa de la bobita, mersi mult. Apreciez.

1. Ce iubesti cel mai mult atunci cand cumperi carti noi?
Sa le pun pe raft. Iubesc sa le pun acolo, langa celelalte, sa vad ce frumos arata si sa urmaresc, de-a lungul timpului, cum se fac din ce in ce mai bine. Plus, ca un ritual al meu, le miros imediat dupa ce le cumpar. E foarte placut, desi unele si-au pierdut mirosul de-a lungul timpului (cele cu file de calitate superioara, adica).

2. Cat de des iti cumperi carti noi?
Chiar azi mi-am luat. Si mi-am luat si saptamana trecut. Daca as face o medie, ar iesi cam trei carti la doua saptamani.

3. Librarii sau magazine online?
Ce prefer, sau ce folosesc cel mai mult?
De preferat, categoric prefer librariile. E foarte misto sa iei o carte de pe raft si sa ti-o cumperi. Dar cel mai mult folosesc magazinele online, pentru ca sunt mai ieftine.

4. Ai o librarie preferata?
DAAA, Carturesti. Locul ala e ca un sanctuar.

5. Ai o limita lunara cand vine vorba de cumparat carti?
Nu prea. Cumpar cate imi vine si, daca se intampla sa consider ca am cumparat prea multe sau nu mai am bani, ma opresc.

6. Ai interdictii la cumparat carti?
Mi-am interzis sa mai cumpar carti proaste.

7. Cat de lung este wishlistul tau?
Ala de pe GoodReads, cred ca de 1000 de carti. Dar din cartile pe care le detin, in jur de 300. Stiu, e coplesitor.

8. Trei carti din wishlist pe care vrei sa le cumperi in momentul asta?
The Merciless de Danielle Vega, The Infection de Craig Dilouie si orice carte de Jeroen Brouwers (oricum nu stiu nimic de cartile lui, asa ca absolut orice carte).

9. Cine doresti sa mai faca acest tag?
Of, sincer, nu stiu. Am lipsit multa vreme si nu prea am urmarit blogurile, asa ca nu stiu cine a facut si cine nu. Dar NU conteaza daca ati fost tagati sau nu, daca vreti sa o faceti, faceti-o.

pwp

Trei noi titluri la Editura Univers!

Editura Univers a publicat trei noi titluri care sunt foarte interesante.

Alternasterea de Gabriel Osmonde

click aici

Un călător mânat de ultima sa speranţă descoperă un oraş‑fantomă într‑un deşert din Australia Occidentală, o misterioasă fundaţie în care totul îşi schimbă sensul: dorinţele, amintirile, temerile, nevoia oamenilor de a iubi şi de a fi iubiţi. Fundaţia aceasta, despre care călătorul va descoperi că are filiale pe toată planeta, este pe cale să revoluţioneze lumea. Dar totul depinde de inventarea unui nou limbaj care să poată descrie Alternaşterea.

„Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine“, Andreï Makine, Le Figaro
 
Prima carte a acestui autor publicata la Editura Univers o gasiti aici.

Mortile lui Quincas Berro Dagua. Batranii marinari de Jorge Amado

click aici

În Morţile lui Quincas Berro Dágua şi Bătrânii marinari sau Căpitanul de cursă lungă, Jorge Amado oferă o adevărată mostră de magie literară, rescriind, de‑a lungul unor pagini memorabile prin dureroasele adevăruri umane conţinute, destine sau, alteori, pur şi simplu frânturi de existenţă într‑un fel care‑l apropie de maeştrii prozei latino‑americane de secol XX, dar îi şi fixează identitatea inconfundabilă.

"Într-o ţară în care fotbalul este rege, Amado [...] a fost numit Pelé al cuvântului scris", The New York Times
 
 Celelalte carti scrise de autorul Jorge Amando si pblicate la Editura Univers le gasiti aici.

Galben ca sofranul de Inci Aral

click aici

Eylem, Melike şi Volkan sunt tinerele personaje principale ale romanului Galben ca şofranul. Vieţile li se intersectează neaşteptat, iar ceea ce urmează este un vârtej în care banii, puterea şi sexul fac jocurile. Amprenta lăsată asupra vieţii lor de tradiţie, de educaţie, de stilul de viaţă şi de experienţele protagoniştilor le va ghida acestora acţiunile. Trăite la intensitate maximă, întâmplările prin care trec cei trei nu ni‑i înfăţişează altfel decât asemenea celor de vârsta lor. Înconjuraţi de vise şi de speranţe, dar şi de angoase şi dezamăgiri, aflaţi în căutarea succesului profesional şi personal, eroii romanului se văd nevoiţi să facă alegeri pe care le vor regreta.

Cronicile unei insomniace stresate half-zombie

Heeeeeeeeeei peeps. Ce mai faceti?! Nu pot sa cred de cat timp nu am mai postat pe blog! SI NU POT SA CRED CA MAINE DAU EXAMENUL!

Zilele astea au trecut extrem de repede; parca ieri imi spunea mama "mai ai 4 saptamani, invata!". Sunt foarte emotionata, stresata si obosita, iar de azi nu mai invat nimic. Saptamana care vine va fi cea mai intensa saptamana a mea, sunt sigura. Plus ca a doua zi dupa mate, pe 27, merg la TFiOS si va fi amazingggggggg. Am evitat sa ma uit la el inainte pentru ca nu vreau sa plang din nou.

Surprinzator, am citit cate ceva zilele trecute, pentru ca aveam nevoie de cateva pauze. Si mi-am cumparat o tona de carti. O sa fac atat un book haul, cat si un wrap up pe cam doua luni, o sa apara pe la inceputul lui iulie. Ieee.

Nu prea am ce sa mai spun. Sunt un zombie. Mi-e foame si iau memoplus si m-am ingrasat 3 kilograme anul asta si SE VEDE. O sa ma apuc din nou de baschet sau de fotbal si o sa have fun. Dar voi? Ati luat vacanta? Ce ati mai citit?

OMFG apare Linked de Imogen Howson ieeeeee.

pwp

Parerea mea despre Bookfest 2014

Anul acesta am tinut neaparat sa particip din nou la Bookfest, intrucat anul trecut a fost extraordinar. Din fericire, targul a picat fix cu o zi inainte de ziua mea (2 iunie, ieee), asadar am avut destui bani.

Targul a fost tinut in acelasi pavilion, iar cum intrai te izbea o briza de aer cald. Totusi, spre mirarea mea, nu a fost CHIAR atat de multa inghesuiala. Mi s-a parut mai omenesc.

La standurile Rao, Leda, All, Trei, Nemira etc. era vesnica imbulzeala, dar, hai sa recunoastem, e normal. Vorbind despre pret, la Leda au fost doar reduceri in procente - nu stiu exact, n-am stat mult sa ma uit, deoarece nu m-a interesant. La Rao aveau o multime de promotii care se cumulau - 1+1 gratis (de care am profitat si eu), 40% la carti YA si 20% la adulti, plus o carte cadou la cumparaturi de peste 70 de lei, plus o reducere de 5% si whatevaa. Adica ieseai foarte bine, mi-a placut mult Rao.

La editura Trei au fost reduceri exact ca pe site; in jur de 10 - 15 lei redusi la sectia fictiune, ca la restul nu m-am uitat. Foarte bune cartile de acolo. La Nemira n-am facut decat sa verific pretul GoT, inainte de toate, si nu ieseam foarte bine cu promotia lor, asa ca nu mi-am luat seria; in rest, la aceasta editura, am vazut ca erau carti cu 10 lei si chestii de genul, dar n-am insistat, stiam exact ce vreau.

Arthur a fost o surpriza; este o editura cu urcusuri si coborasuri dupa parerea mea. O sa vorbesc alta data de coborasurile lor - am mari nervi pe ei -, dar au avut la cateva carti reduceri "sanatoase" si eu am profitat. La All era si acolo imbulzeala, preturi reduse, primeai cupoane, etc.

Si Editura Litera, care mi-a ramas la suflet - primul lucru pe care-l vezi, cand vii, e panoul unde scrie ca, daca iti faci poza cu o carte, ti-o iei acasa. Colegul care facea pozele nu era in acea zi, insa eu si prietena mea am rugat-o insistent pe una din vanzatoare si ne-am facut cu propriul telefon. Nu o sa va spun acum ce carte am primit hei tocmai v-am spus ce carte am primit, dar prietena mea s-a ales cu "Fata cu picioare de sticla" ceea ce e suuuuper misto. Ma bucur pentru ea.

In rest, o sa recunosc cu multa rusine, nu am mai vizitat. Cumparasem deja 9 carti in total (cu prietena mea), iar caratul plaselor era agonizant, plus ca trebuia sa ne grabim spre petrecerea mea, dar as fi vrut sa vizitez Humanitas, Polirom sau Herg Benet. Desi iri a zis ca la primele doua nu a fost mare lucru. Ma simt un pic mai bine! :))

Si regret ca nu am fost la Herg Benet, poate il vedeam pe Anduu Tr aka Andrei Trifanescu, care si-a lansa propria carte la Bookfest, si anume Specimenul; as fi vrut sa o iau, dar mi-a iesit pur si simplu in cap si ramasesem fara bani. Data viitoare cand prind ocazia, o fac! :D

Cred ca observati ca nu v-am spus ce carti mi-am luat. O sa fac la inceputul lui iulie, dupa examen, doua filmultele - un book haul, care va fi imens, aparent, si un wrap up pentru mai multe luni. Goddamn, inca 20 de zile. Bafta mie.

PS: scuze daca am gresit cu preturile si etc, e din ce imi amintesc.
pwp