Daca recenzia va plictiseste prea tare... ei bine vreau sa stiti ceva.
CARTEA ASTA ESTE GENIALA!
Recenzie
Jean Valjean, un fost ocnas, este primit, spre mirarea lui, de episcopul Bienvenu, in casa acestuia. Nemaifiind primit de nimeni, Valjean profita de oportunitate si ii fura argintaria valoroasa pentru ca mai apoi, cand jandarmii il prind, sa primeasca si sfesnicele episcopului milostiv. Dupa aceasta intamplare, fostul ocnas il jefuieste si pe micul Gervais, insa mai tarziu regreta amarnic. Dorind sa aiba parte de un nou inceput, Jean Valjean isi schimba numele si devine primarul orasului Montreuil-Sur-Mer, iar cu timpul devine destul de cunoscut pentru faptul ca isi imparte averea cu saracii de pretutindeni. Insa trecutul continua sa-l bantuie si nu exista nici o sansa sa scape de el.
*restul din povestire e cu spoilere*
Dupa un timp insa, cand mos Madeleine - Valjean - salveaza un om prins sub o caruta ridicand-o, da dovada de o putere imensa si dibaciul inspector Javert incepe sa aiba banuieli. Apoi, in urma unui mic incident in care mos Madeleine o salveaza pe Fantine, o mama amarata ce a ajuns sa faca lucruri josnice pentru fetita ei, de la inchisoare, Javert il denunta pe mos Madeleine ca fiind un fost ocnas recidivist. Nimeni nu il crede insa. Dar mos Madeleine se hotaraste sa recunoasca si, dupa ce o face, ii promite Fantinei ca o sa-i gaseasca fetita. La scurt timp, Fantine moare, iar mos Madeleine e inchis.
"Iubirea e viata sau e moartea. Leagan, dar si mormant..."
Insa mos Madeleine evadeaza si o rascumpara pe fetita Fantinei, numita Cosette, fugind cu ea in Paris si devenind tatal pe care ea nu l-a avut. Curand, Jean Valjean descopera ca Javert i-a dat de urma si, pentru cativa ani, se ascunde, impreuna cu Cosette, la manastirea Petit-Picpus. Dar Jean Valjean pleaca si de acolo, nedorind ca "fiica lui" sa devina calugarita. Soarta face ca cei doi, care mergeau in gradina Luxembourg zilnic, sa se intalneasca acolo cu un baiat oarecare, numit Marius. Cand Jean Valjean observa ca cei doi isi fac ochi dulci, se muta imediat, din gelozie, si o ia si pe Cosette cu el.
"Soarele s-ar stinge daca nu ar mai iubi nimeni."
Intre timp, Marius incearca sa-l gaseasca pe Thenardier, un om despre care nu stie nimic in afara faptului ca i-a salvat viata tatalui sau. Insa ceea ce Marius nu stie este ca acest Thenardier e un escroc si ca el este cel care a chinuit-o pe Cosette cand era mica si care i-a provocat moartea Fantinei. Dupa ceva timp, Cosette si Marius reusesc sa se intalneasca, insa, in frumoasa lor relatie intervine revolutia franceza, care aproape ii distruge si, totodata, ii si apropie. Totusi, cei doi reusesc sa se casatoreasca, insa Marius afla ca Jean Valjean e un fost ocnas si il alunga, facand astfel o mare greseala, pe care ajunge mai apoi sa o regrete. La scurt timp dupa aceasta, Jean Valjean moare.
*sfarsitul spoilerelor*
Nota mea: 5/5
Parerea mea
Marea opera a lui Victor Hugo ne introduce in perioada din timpul revolutiei franceze, cu toate nenorocirile si greutatile ei. Jean Valjean, exemplul perfect, trece prin toate coborasurile nedreptatii si prin toate urcusurile micilor fericiri ale vietii. Fiind un exemplu atat pentru oamenii din ziua de azi, cat si pentru personajele din roman, Jean Valjean a reusit sa treaca prin viata cu glorie si sa moara inconjurat de iubirea propriei familii.
Momentul care m-a impresionat cel mai tare a fost acela in care micul Gavroche, un strengar al strazilor Parisului, si-a impartit mica avutie cu alti doi copii saraci pe care nu-i mai intalnise, desi el era infometat. Macar de-ar fi stiut ca-si hraneste fratii...
Pe parcursul romanului, am cunoscut atat partea frumoasa si linistita a traiului din Paris - oamenii bogati si fara grija banilor -, cat si partea intunecata si tulburatoare, in care oamenii saraci si copii parasiti isi dus veacul in mizerie si saracie. Recunosc, romanul m-a zguduit un pic si m-a facut sa reflectez mai mult asupra traiului de care am parte, sa fiu recunoscatoare, avand in vedere cat de saraci erau oamenii in trecut. Si inca sunt.
"Intotdeauna este mai multa suferinta in clasele de jos decat este umanitate in cele de sus."
Intr-un final, am primit cea ce am sperat pe parcursul romanului; ca Marius si Cosette sa traiasca fericiti... pana la adanci batraneti. "Mizerabilii" de Victor Hugo este o lectura deosebita si realistica, presarata cu personaje cu caractere mari si pericole la tot pasul.
