Planuri pentru 2015

La multi ani! N-am facut nici macar o postare de cand a inceput anul 2015.

Ma aflu de cateva luni intr-un reading slump total; nu pot spune ca sunt ocupata pana peste cap, dar pur si simplu nu mai am starea necesara. Am incepute trei carti, am doua pentru recenzie si inca 100 pe care vreau sa le citesc si pur si simplu nu stiu cu ce sa incep.
Inainte sa incep cu pretentiile mele in materie de carti pe care le am pentru anul acesta, uitati ce citesc:

The Walking Dead: the Rise of the Governor, de Robert Kirkman si Jay Bonansinga. Sunt la pagina 100 si, de cand a inceput scoala, nici nu m-am atins de carte. Oricum, e destul de interesanta; nu fenomenal scrisa, dar ok per total.

The Winter Palace, de Eva Stachniak. Sunt la pagina 200 si nu am mai citit din cartea asta de la inceputul lunii decembrie. Si imi placea foarte mult, nu stiu de ce m-am oprit!

Persepolis, de Marjane Satrapi. Dupa cartea asta nu ma omor, dar tot am citit o buna bucata din ea.

Si pentru ca am aceste carti incepute, ma doare inima sa incep altele. Trebuie sa citesc Morometii pana miercuri - nici nu m-am apucat de primul volum - si ZeroZeroZero pe care am primit-o pentru recenzie.

Cam asa stau eu. Dar sa incep si cu planurile mele pentru anul 2015! Vreau sa:

1. Citesc 50 de carti. Goal-ul se afla si pe GoodReads.
2. Termin 2 serii.
3. Citesc o carte "nepopulara".
4. Citesc 5 carti in engleza.
5. Citesc 3 carti clasica. (nu e greu, il am pe Orwell)
6. Citesc o carte de Orwell. (lol, ca sa fiu sigura)
7. Sa cumpar cat mai putine carti si sa le termin in maxim 2 luni de la cumpararea lor.

Deeeci da. Nu foarte pretentioase dorintele mele. Dar GoodReads imi arata deja ca sunt cu 2 carti in urma. Yay, incurajator.

Voi ce carti citit acum? Ce planuri aveti pentru anul 2015?

2014 reads and stuff

Stiu ca am fost inactiva pe aici si, sincer, n-am avut nici inspiatie, nici chef sa scriu pe blog.
Fix acum un an ziceam ca nu a mai fost saptamana in care sa nu postez de trei ori minim. Examenele de a opta m-au debusolat pur si simplu si mi-am pierdut obisnuinta de a scrie.

Dar, cum anul 2014 e pe sfarsite, m-am gandit sa fac din nou niste topuri, exact ca anul trecut. Acestea sunt numai carti citite in anul ce se va incheia.

Pana acum, am terminat 45 de carti. Nu cred ca voi mai termina mai mult de una, hai sa zicem doua.
Deeeci da. Am citit un pic peste jumatate fata de anul trecut. Duh. Chiar sunt dezamagita de mine, dar in ultimele trei luni abia ca am mai citit cate ceva. Anyway.

Top 5

Cele mai bune carti:
1. 6 carti scrise de Orwell: 1984, Ferma Animalelor, O gura de aer, Aspidistra sa traiasca!, Zile birmaneze, Carti vs. tigari.(si da, stiu ca am trisat)
2. Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett, click aici pentru recenzie.
3. Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky, click aici.
4. De veghe in lanul de secara de J. D. Salinger, click aici.
5. Rosu ucigas de Jeroen Browers, click aici.

Cele mai proaste carti:
Rakushisha de Adriana Lisboa, click aici.

Carti care m-au surprins placut:
1. Regina diavolului de Jeanne Kalogridis, click aici.
2. Sa ucizi o pasate cantatoare de Harper Lee
3. Suffer the children de Craig Dilouie, click aici.
4. Legenda unei sinucider de David Vann, click aici.
5. Diamantul de la miezul noptii de Sarah J. Maas

Serii terminate:
nu.

Anul 2014 a fost un an relativ reusit in materie de carti. Nu am reusit sa citesc la fel de mult carti ca anul trecut, insa mi-am atins scopul principal, si anume acela de a citit o varietate de carti. Am citit multe carti clasice, multe carti care mi-au fost recomandate, majoritatea mi-au placut, am reusit sa fac recenzii la o mare parte din ele; per total, sunt multumita de mine, chiar daca se putea mai bine.
Voi face o postare cu ceea ce doresc sa realizez in anul 2015 cat de curand, stay tunned.

Aparitii si evenimente la Gaudeamus 2014!

Targul Gaudeamus se apropie cu pasi repezi si Editura Univers ne va intampina cu cateva aparitii foarte interesante pe care, eu una, chiar vreau sa le descopar. Gasiti mai jos informatii despre fiecare carte si, la sfarsit, programul editurii.

1. Donul liniștit de Mihail Șolohov, traducere Cezar Petrescu și Andrei Ivanovski. Mihail Şolohov (1905–1984) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Cu un an înainte, Jean‑Paul Sartre refuzase acelaşi premiu tocmai pentru că nu‑i fusese încă acordat lui Şolohov. Primul dintre cele patru volume ale Donului liniştit a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci şi trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Şolohov i‑a adus şi mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă“ împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l‑a ajutat nici faptul că, în anii ’40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut“. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate şi studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărţii este Mihail Şolohov. „În 1926, Şolohov a început să scrie Tikhi Don (Donul liniştit, 1928‑1940), operă care i‑a luat paisprezece ani ca s‑o finalizeze. (…) Cu un profund interes pentru destinele umane care se desfăşoară pe fundalul transformărilor şi tulburărilor din Rusia, Şolohov uneşte în opera lui moştenirea artistică a lui Tolstoi şi a lui Gogol cu o nouă viziune introdusă în literatură rusă de către Maxim Gorki.“ Nobelprize.org.

Gasiti mai multe informatii despre aceasta carte intr-o postare separata, click aici; pana la inceperea targului, puteti precomanda la oferta aceasta carte.

2.      ZeroZeroZero, Roberto Saviano, traducere Patricia Rădulescu Bestsellerul său din 2006, Gomora, i‑a adus lui Roberto Saviano faima mondială, dar şi o condamnare la moarte din partea membrilor crimei organizate. A fost obligat, de atunci, să trăiască sub pază armată douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Între timp a colaborat cu cele mai importante instituţii anti‑drog din lume, iar rezultatul e ZeroZeroZero, o carte devastatoare, care face pentru întreaga planetă ceea ce a făcut Gomora pentru doar o regiune italiană. Cocaina, praful alb, cu o puritate 000, este cea mai puternică dintre afacerile multinaţionale de astăzi. Pe seama ei se fac în câţiva ani averi pe care firme uriaşe le pot obţine în decenii întregi. Consumatorii sunt peste tot, în toate ţările, în toate mediile, poate chiar în propria ta familie, iar vânzătorii, cei mai nemiloşi care au existat vreodată, se infiltrează diabolic prin orice fisură. Acum totul începe în Mexic şi se întinde ca o ciumă, imposibil de oprit, lăsând milioane de vieţi distruse în cale. „Sunt multe locuri din lume fără spitale, internet, apă curentă. Dar nu şi fără cocaină.“ Africa e deja albă, Rusia e albă, Terra întreagă albeşte văzând cu ochii. Cine o cumpără, cine o vinde, cine ucide în numele cocainei, cine se luptă cu traficanţii? Saviano are mai multe răspunsuri decât oricine altcineva. Şi le dă într‑un carte superb scrisă, într‑un stil viu, dinamic, halucinant şi precis ca poezia pe alocuri, mereu pasionant. Te informează, te înfioară, te ţine cu sufletul la gură pagină de pagină.

Trei titluri noi vor fi adaugate in colectia Globus, condusa din aceasta primavara de LuciaT:

3. Elogiul minciunii, Patrícia Melo, traducere Anca Ferro.  Colecția Globus  Patrícia Melo s‑a născut în 1962 în São Paolo, Brazilia. A scris romane, piese de teatru şi scenarii de film. Romanele ei sunt bazate pe intrigi poliţiste şi au drept sursă de inspiraţie, de multe ori, violenţa din cartierele sărace ale marilor aglomerări urbane. În 2001 a câştigat premiul Jabuti, cel mai important premiu literar brazilian, pentru romanul Inferno. Pentru romanul O Matador (Ucigaşul, 1995) a primit în 1996, în Franţa, Prix Deux Océans şi în 1998, în Germania, Deutscher Krimi Preis. În 1999, revista „Time“ a inclus‑o într‑o listă care cuprindea cincizeci de „Latin American Leaders for the New Millennium“. Este căsătorită cu dirijorul John Neschling şi au împreună un copil. Aţi citit vreo carte de genul Cum să te ajuţi singur? Şi? V‑a ajutat? V‑aţi îmbogăţit, v‑aţi făcut prieteni influenţi, aţi slăbit spectaculos, v‑aţi găsit sufletul‑pereche, aţi scris romanul ăla, aţi dărâmat munţii, aţi scăpat de griji? Hm... încă nu? Poate v‑a lipsit şarpele din Elogiul minciunii – cu ajutorul lui personajele Patríciei Melo chiar scapă de griji: Fulvia Melissa se descotoroseşte de soţul incomod, iar José Guber de jobul extenuant de scrib (norma lui era de două romane poliţiste pe lună), îşi găseşte inspiraţia şi ajunge mare autor de best‑seller‑uri de genul Cum să te ajuţi singur. Din toate cotloanele cărţii pândesc cobre, vipere, crotali, sâsâie, şuieră, se încolăcesc şi se descolăcesc mai departe (chiar dacă uneori cad în depresie şi refuză să muşte), se târăsc implacabil spre coadă (a lor şi a romanului). Îi auziţi cum fojgăie? Sss, şşş, sss! Parcă totuşi e mai sănătos să râzi din toată inima ca să scapi de griji – la asta chiar că ajută Elogiul minciunii.

4. Sfârșitul poveștii de Lydia Davis, traducere Veronica D. Niculescu. Colecția Globus Lydia Davis s‑a născut în 1947, în Massachusetts, SUA. A publicat mai multe volume de proză scurtă şi romanul Sfârşitul poveştii, pe lângă eseuri şi traduceri din scriitori francezi ca Gustave Flaubert, Marcel Proust, Maurice Blanchot. A primit numeroase distincţii internaţionale pentru opera ei, cea mai importantă fiind prestigiosul Man Booker International Prize, care i s‑a acordat în 2013. A predat literatură şi scriere creativă la universităţi americane cu tradiţie. A fost căsătorită cu scriitorul Paul Auster, iar în prezent este căsătorită cu artistul vizual Alan Cote. Are câte un fiu din fiecare căsătorie. Epuizată după ce şi-a căutat ore în şir fostul iubit pe străzile unui oraş necunoscut, o femeie intră într-o librărie şi acolo, printre cărţile în mijlocul cărora încearcă să se regăsească, un bărbat îi oferă o ceaşcă de ceai. Este acesta sfârşitul poveştii? Cum poţi şti care e adevăratul sfârşit? Când te părăseşte iubitul, când te împaci cu gândul, când renunţi să-l mai urmăreşti, când închei cartea despre el? Şi ce înseamnă o poveste de dragoste? E mai întâi povestea sau mai întâi dragostea? Ce înseamnă să iubeşti un bărbat? Poţi învăţa din cărţile scrise de alţii? Poţi scrie apoi povestea pentru alţii? Totul începe cu sfârşitul în acest roman hiper-lucid şi tulburător despre o dublă obsesie, singurul roman al autoarei de proză scurtă Lydia Davis, câştigătoare a Premiului Man Booker 2013.

5. Aproape de inima vijelioasă a lumii de Clarice Lispector, traducere Dan Munteanu Colan.  Colecția Globus Aproape de inima vijelioasă a lumii este povestea unei vieţi trăite cu o intensitate şi o luciditate extreme. Joana, o tânără de familie bună, se străduieşte să împace lumea strălucitoare din mintea ei cu realitatea exterioară, pe care o studiază cu inteligenţa stranie a unei vipere, cum o consideră o mătuşă în copilărie, înainte de a trimite fetiţa orfană la un internat, ca să scape de ea. Viperă o va numi mai târziu şi soţul ei, şocat de miracolele care țâșnesc în cascade din vorbele Joanei.  Clarice Lispector (1920 – 1977) s‑a născut într‑o familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puţin de un an. A studiat Dreptul în Rio de Janeiro. A publicat peste douăzeci de cărţi: romane, proză scurtă, literatură pentru copii, eseuri şi culegeri de articole de presă. A fost căsătorită cu un diplomat şi l‑a însoţit ani de zile în misiunile sale în Europa. La douăzeci și trei de ani, publicarea primului ei roman, Aproape de inima vijelioasă a lumii, i‑a adus celebritatea peste noapte. Printre cele mai cunoscute titluri ale ei, se numără romanele Patimile după G.H. (A Paixão segundo G.H., 1964), Água Viva (1973), Ora stelei (A hora da Estrela, 1974), Un suflu de viaţă (Um Sopro de Vida, 1978). Este adesea numită „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”.

Două serii de autor sunt inaugurate acum:

6. City de Alessandro Baricco, traducere Patricia Rădulescu.  Seria de autor Alessandro Baricco  Alessandro Baricco (n. Torino,1958) a studiat filozofia și pianul și și‑a început cariera de scriitor publicând două volume de eseuri despre muzică și articole pentru La Repubblica și La Stampa. În 1991 i‑a fost publicat primul roman, Castele de mânie, pentru care a primit Premio Campiello si Prix Medicis Etranger (1995). În 1993 a întemeiat o școală de creative writing numită Scuola Holden, după personajul lui Saligenger. În același an, romanul Ocean Mare a fost recompensat cu Premiul Viareggio. Romanele Mătase și Fără sânge l‑au consacrat ca fiind unul dintre cei mai traduși scriitori italieni contemporani, ajungând pe primele locuri în topurile de bestsellers din Italia și Franța. Pentru romanul City, a lucrat cu banda franceză Air la albumul City Reading – fragmente din roman în lectura autorului combinate cu muzica trupei. În curs de apariție la editura Univers, romanele Castele de mânie, Ocean Mare, Fără sânge și O poveste. „Cartea asta e clădită ca un oraș, ca ideea unui oraș. Mi‑am dorit ca titlul să exprime asta. Şi chiar o face. Poveștile sunt cartiere, personajele sunt străzi. Restul e timp care trece, sete de a rătăci și nevoie de‑a privi. Am călătorit preț de trei ani prin City. Dacă vrea, cititorul poate să meargă pe urmele mele. E lucrul cel mai frumos, dar și cel mai greu din orice carte: Poți oare parcurge drumul făcut de altcineva? În ce privește personajele – străzile –, e câte puțin din toate. Avem un uriaș, un mut, un frizer care în zilele de joi tunde oamenii pe gratis, un general, câțiva profesori, copii care bat mingea, un puști de culoare care trage la coș și nimerește de fiecare dată. Astfel de oameni.“ Alessandro Baricco

7. Era să fiu eu de Ali Smith, traducere Carmen Scarlet Seria de autor Ali Smith  Ali Smith (n. 1962 în Inverness, Scoţia) a debutat în 1995 cu volumul de povestiri Free Love and Other Stories, premiat cu Scottish Arts Council Book Award şi Saltire Society Scottish First Book of the Year Award. Printre romanele celebre ale autoarei se numără Hotel World (2001), The Accidental (2004), Girl Meets Boy (2007). De-a lungul carierei a fost recompensată cu Scottish Arts Council Book Award, Encore Award, Scottish Arts Council Book of the Year Award, Whitbread Novel Award şi nominalizată de două ori pe lista finaliştilor pentru premiile Man Booker şi Orange. Miles ia cina la nişte oameni pe care nu‑i cunoaşte, invitat de un amic. Înainte de desert, se ridică de la masă, se duce la etaj şi se încuie în camera de oaspeţi. Refuză să mai iasă de acolo. Refuză să scoată vreun cuvânt. Gazdele sunt înnebunite, dar nu‑l pot da afară. Vestea se întinde în toată ţara, transformându‑se într‑un adevărat fenomen social şi mediatic. Printre personajele implicate în povestea lui Miles, se numără o femeie între două vârste, aflată într‑un moment de răscruce al vieţii şi al carierei ei, un bărbat trecut de prima tinereţe, afectat de pierderea partenerului de viaţă, o octogenară pe care familia vrea s‑o interneze împotriva voinței ei într‑un cămin de bătrâni şi o fetiţă deșteptissimă de nouă ani, a cărei inteligenţă precoce îi atrage antipatia colegilor şi a profesorilor. Triumful cel mare al cărţii e în slalomul înnebunitor printre jocurile de cuvinte, care transformă Era să fiu eu într‑o palpitantă cursă printre obstacole, ca un thriller lingvistic cu personaje experte în dezamorsarea bombelor de limbaj. Deşi absent în cea mai mare parte a romanului, Miles marchează vieţile celor din jur. În acelaşi timp ne deschide ochii către o realitate incomodă, una din care fiecare dintre noi şi‑ar putea dori să evadeze, la un moment dat. Ţi s‑ar putea întâmpla şi ţie.

8. Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire de Gabriel Osmonde, traducere Irinel Antoniu  Colecția Romanul secolului XXI  În 2011, Andreï Makine dezvăluia că el se ascunde în spatele pseudonimului Gabriel Osmonde. Sub această semnătură apăruseră patru romane: Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire (2001), Cele 20000 de femei din viaţa unui bărbat (2004), Lucrarea iubirii (2006) şi Alternaştere (2011, în curs de traducere la Univers), care stârniseră interesul criticilor literari atât prin curajul şi subversivitatea scriiturii, cât şi prin misterul identităţii autorului. Câştigător al Premiului Goncourt pentru romanul său din 1995 Testamentul francez (tradus la Univers în 1997), scriitorul de origine rusă se bucura de un mare succes de public şi de critică pentru cărţile apărute sub numele său. Şi totuşi, în acel interviu, el mărturisea: „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine“. Laura B., o femeie foarte inteligentă, de vârstă mijlocie, cu o existență burgheză de care fiicei ei îi e rușine, se întreabă dacă viața aceasta, care seamănă cu aceea a unui pește într‑un acvariu, mai merită trăită. Ceea ce descoperă ea treptat este că, în această toamnă indiană a vieţii ei, mai sunt posibile iubirea, senzualitatea dezlănțuită și pasiunea extremă.

9. Copiii paznicilor de elefanți de Peter Høeg, traducere Grete Tartler  Colecția Romanul secolului XXI Peter Høeg (n. 1957, Copenhaga) a debutat în 1988, cu volumul Reprezentare despre secolul al XX‑lea, care a fost tradus şi sub titlul Istoria viselor daneze. A publicat apoi Povestiri despre noapte, care a atras atenţ ia criticii asupra sa şi i‑a adus mai multe premii literare. Însă cartea care l‑a consacrat în plan internaţional, a fost tradusă în peste treizeci de ţări şi a rămas timp de douăzeci şi şase de săptămâni în lista de best‑sellers a ziarului New York Times a fost Cum simte domnişoara Smilla zăpada, publicată în 1992. A mai scris romanele Marginalii (1993), Femeia şi maimuţa (1996), Fata tăcută (2006) şi Copiii paznicilor de elefanţi (2010). „Dacă vrei să te împrieteneşti cu cineva care are un elefant, trebuie să ai loc şi pentru elefant.“ Elefantul e un simbol al problemelor. Peter, un puști de paisprezece ani, își descrie viața într-o lume a adulţilor plină de probleme pe care le rezolvă copiii. Adulți incompetenți, salvaţi de copii. Un roman comic, dar și o experiență spirituală despre libertate. Vrea Peter Høeg să ne păcălească frumos cu un roman autobiografic? Probabil. Peter, autorul sau naratorul, cum vreţi, îşi are şi el elefantul său, ca noi toţi. (Sandra Ishura, membru booktopia.ro)

10. Casandra de Christa Wolf, traducere Iulia Dondorici  Colecția Romanul secolului XX  Christa Wolf (1929‑2011) este una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane ale secolului al XX‑lea, originară din fosta Republică Democrată Germană. Romanul Der geteilte Himmel (tradus în română la editura Univers sub titlul Cerul dragostei), publicat în anul 1963, i‑a adus Christei Wolf primul premiu literar al Academiei de Arte din RDG – premiul Heinrich Mann. A publicat apoi romane, povestiri, scrisori, discursuri, scenarii, ajungând să fie o scriitoare foarte cunoscută în Germania și tradusă în lumea întreagă. După unificarea Germaniei, cu toate atacurile jurnaliștilor care îi reproșau aprig faptul că fusese membră a Partidului Socialist Unit al Germaniei, Christa Wolf a reuşit să‑şi păstreze o imensă popularitate. Unul dintre biografii ei nota: „Christa Wolf era un cult“. În 1989, Christa Wolf a fost propusă pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru literatură. Romanele Medeea. Glasuri și Casandra reprezintă o îndepărtare a autoarei de temele contemporane pentru a căuta în istorie personaje și modele universal valabile, în orice epocă. În martie 2002, la Târgul de carte de la Leipzig, Christa Wolf a fost distinsă cuPremiul Cărţii Germane pentru întreaga operă.  Iat‑o pe fiica regelui troian Priam, vestita profetă Casandra, sosind în faţa porţilor cetăţii Micene în carul cu prizonieri al eroului grec Agamemnon. Ştie că va fi ucisă înainte de asfinţitul soarelui şi îşi rememorează viaţa, o existenţă excepţională pentru o femeie a acelor vremuri, ce culminează în momente de o intensitate şi un dramatism emoţionant. Christa Wolf imaginează biografia fascinantă a unei figuri feminine atât de controversate din mitologia antică, reuşind să ne facă să o simţim ca pe o contemporană a noastră.

11. Cei șapte nebuni de Roberto Arlt, traducere Lavinia Similaru  Colecția Romanul secolului XX Roberto Arlt (1900‑1942) a fost un prozator, dramaturg, ziarist şi inventator argentinian, fiind considerat primul scriitor modern în Argentina. Scriitori ca Ricardo Piglia sau Roberto Bolaño i‑au fost discipoli, iar Julio Cortázar îl recunoştea ca maestru. S‑a remarcat ca precursor al teatrului social şi al existenţialismului. Unele dintre operele sale (Trei sute de milioane, Saverio cel crud, Cei şapte nebuni, Jucăria furioasă) au fost adaptate cinematografic. Erdosain, protagonistul romanului Cei şapte nebuni (1929), este un erou existenţialist, care străbate străzile din Buenos Aires „cu moartea în suflet“, conştient de „zădărnicia de a trăi fără iluzii“. Este un inventator care, împreună cu Astrologul, visează la o societate nouă, care nu se poate baza decât pe minciună, căci „oamenii nu se cutremură decât cu minciuni“. O societate în care îşi vor găsi locul genii apocrife, literaţi de tejghea, inventatori de cartier, profeţi de parohie, oameni politici de cafenea, filosofi de centre recreative, cruciaţi ai furculiţei şi mistici ai oalei. Însă, din păcate, societatea aceasta fictivă seamănă prea mult cu cea în care trăim; după cum ne avertizează autorul, „în realitate se întâmplă la fel şi nimeni nu condamnă“. Astrologul nu face decât „să aplice un principiu vechi pus în practică de toţi escrocii şi reorganizatorii omenirii.“

12. Redusi la tacere de Kristina Ohlsson, traducere Petru Iamandi  Colecția Enigma  Kristina Ohlsson (n. 1979) este politolog de profesie şi până de curând a condus departamentul antitero din cadrul OSCE. A mai lucrat pentru Serviciul Suedez de Securitate, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Apărării Naţionale din Suedia, unde a funcţionat ca expert în conflictul din Orientul Mijlociu şi politica externă a Uniunii Europene. Primul ei roman, Nedoriţi (2009; Univers, 2012), s‑a bucurat de o primire extraordinară din partea criticii de specialitate şi a câştigat Premiul Gold Pocket.  Un preot militant pentru drepturile imigranţilor pare să‑şi fi ucis soţia şi apoi să se fi împuşcat. Un străin pare să fi murit într‑un banal accident rutier. Dar anchetatorii din subordinea inspectorului Alex Recht trebuie să vadă dincolo de aparenţele înşelătoare şi, pe fundalul sumbru al iernii suedeze, să reconstituie un puzzle al dramelor sociale şi familiale care au condus la crime. Intriga detectivistică se împleteşte cu analiza psihologică şi thrillerul, iar rezultatul este o carte captivantă care a impus‑o pe Kristina Ohlsson printre cei mai importanţi autori din literatură poliţistă scandinavă.

Parteneri media: Ziarul de duminică, Bookaholic, Hyperliteratura, Agenția de carte, Blogul unei cititoare de cursă lungă, booktopia.ro, SemneBune, societatesicultura.ro, Bookuria.ro, ArtQuakeee, Filme-cărți, Dreams Have Wings, Literatura pe tocuri, Dunia, Where the Rain Falls, Fantasy Books(yaay), Ana Naghi.

Evenimente organizate în cadrul Târgului Internațional Gaudeamus – Editura Univers

19-23 noiembrie 2014

Stand Univers: nr. 250, nivel 4.50

Vineri, 21 noiembrie

Ora 15.00

Teatru Era să fiu eu. Adaptare după romanul Era să fiu eu, un roman de Ali Smith, traducere Carmen Scarlet, Editura Univers.

Invitați: Corina Popa, Alexandra Necula, Gabriela Burungiu.

Stand Radio România Cultural (nr. 251, nivel 4.50)

Ora. 17.00

Lansare de carte: Casandra de Christa Wolf, traducere Iulia Dondorici.

Invitați: Carmen Mușat, Luminița Corneanu

Standul Editurii Univers (nr. 250, nivel 4.50)

Sâmbătă, 22 noiembrie

Ora 12.00

Lansare de carte: Copiii paznicilor de elefanți de Peter Høeg, traducere Grete Tartler

Invitați: Alexandra Rusu, Cătălina Miciu

Standul Editurii Univers (nr. 250, nivel 4.50)

Ora 12.45

Dezbatere: implicațiile sociale ale consumului de droguri și lansare a cărții ZeroZeroZero de Roberto Saviano, traducere Patricia Rădulescu.

Invitați: Cristian Teodorescu, Andrei Teodorescu (regizorul documentarului Brigada neagră, o incursiune în subteranele consumului de droguri din București, premiat la Festivalul Internaţional de Film Studenţesc CineMAiubit din 2013).

Standul Editurii Univers (nr. 250, nivel 4.50)

Ora 14.00

Lansare de carte: Sfârșitul poveștii de Lydia Davis, traducere Veronica D. Niculescu

Invitați: Veronica D. Niculescu, Florina Pîrjol, Dana Jenaru

Standul Editurii Univers (nr. 250, nivel 4.50)

Ora 15.00

Lansare de carte: Donul liniștit de Mihail Șolohov, traducere Cezar Petrescu și Andrei Ivanovski

Invitați: Natalia Muzhennikova - Secretar I al Ambasadei Federației Ruse în România,  Armand Goșu, Vasile Ernu

Standul Invitatului de onoare – Rusia

Ora 16.30

Lansare de carte Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire de Gabriel Osmonde (pseudonim Andreï Makine), traducere Irinel Antoniu

Invitați: Cristina Foarfă, Laura Câlțea, Cristian Teodorescu

Standul Editurii Univers (nr. 250, nivel 4.50)

Duminică, 23 noiembrie

Ora 13.00

Lansare de carte: City de Alessandro Baricco, traducere Patricia Rădulescu

Invitați: Andreea Răsuceanu, Mitoș Micleușanu

Standul Editurii Univers (nr. 250, nivel 4.50)

Ora 14.00

Lansări de carte: Reduși la tăcere de Kristina Ohlsson, traducere Petru Iamandi

Invitați: Petru Iamandi, Ciprian Măceșaru, Michael Haulică

Standul Editurii Univers (nr. 250, nivel 4.50)

Ora 15.00

Lansare de carte: Aproape de inima vijelioasă a lumii de Clarice Lispector, traducere Dan Munteanu Colan

Invitați: Simona Sora, Adina Dinițoiu

Standul Editurii Univers (nr. 250, nivel 4.50)

Eu, una, sunt intrigata de toate, dar cel mai mult imi doresc ZeroZeroZero si Redusi la tacere. Voi?

Despre Gaudeamus si editurile care ma intereseaza

Cu totii, cand intram in acea sala imensa a targului, fie ca e Romexpo, fie ca nu, stim deja unde vrem sa mergem. Cand plecam de acasa, ne facem un plan si incercam sa-l respectam si, de obicei, ne limitam doar la anumite edituri.

Sau cel putin eu.

Trebuie sa recunosc ca prioritatile mele s-au schimbat. Aici au intervenit mai multi factori: gusturile mele, aparitiile fiecarei edituri, banii etc. Deci da, mi-am schimbat gusturile destul de mult si acum nu prea mai pot sa inghit orice carte. Iar unele edituri au cam cazut.

De exemplu, Leda.
Cred ca deja stiti cu totii ce sentimente am fata de Leda. Pe langa ca ni s-au promis zeci de carti foarte interesante, nu am primit NIMIC. Ceea ce ma face sa nu-mi mai doresc sa sprijin acea editura. Iar acum? Am asteptat un an pentru trei carti?! Poate doar Divergent #3 ma intereseaza, deoarece Instrumente Mortale imi provoaca pur si simplu scarba. Ew. Iar a treia carte e scrisa tot de Clare, asa ca no, thanks.

Okay okay gata am facut destul scandal anul trecut pe subiectul asta.

Un alt exemplu ar fi Litera, dar cu Litera sunt ok. Nu au prea scos carti care ma intereseaza, dar nu sunt datori la mine decat cu Captiv in labirint #3. Dar, totusi, cand apareeee?

Trecand la partea buna a lucrurilor - nici nu stiu de ce am inceput cu ce e mai rau, whatever -, sunt cateva edituri pe care abia astept sa le incant cu banii mei. Sper doar sa ma incante si ele pe mine.

Editura Univers a pregatit niste romane interesante si sunt chiar multe, asa ca abia astept sa le citesc. O sa fac curand o postare cu surprizele editurii si sper ca o sa fiti si voi la fel de incantati ca si mine. Plus ca, daca nu ati mai citit nicio carte de la ei pana acum, FACETI-O!!! Zau acum, incercati ceva nou. Nu prea cred eu ca o sa regretati. Ah, da, cititi asta. Apoi o sa va convingeti, cred eu.

Rao. Unde esti tu, Rao?
Editura Rao n-a mai scos titluri interesante, dar au deja ataaat de multe pe care vreau sa le citesc, incat sunt in regula pentru urmatorii zece ani. Rao e o editura extraordinara. Singura mea pretentie e sa continue cu seria Tronul de clestar.

Herg Benet daaaaaaaaaaaaaaaaa. Da, va rog! Apar Papusile. Ce altceva sa vrei? Apar Papusile de Nemerovschi si jeez, abia astept sa imi cumpar cartea aia. Plus altele de la Herg Benet. Dar in special Papusile. Oamenii aceia si-au facut imagine cu Nemerovschi si bine au facut.

Um da, cam atat am avut de precizat. Adica mai sunt si alte edituri importante (ex. Trei), dar sunt cam la mijloc cu ele. Desigur, o sa vizitez intregul loc si o sa caut si o sa rascaut carti, dar am vrut doar sa precizez extremele: cele la care nici nu voi merge si cele care reprezinta prioritatile. Bafta cu banii, totusi. Sper sa fie reduceri mari, caci, altfel, ii iau la bataie.

Voi ce asteptari aveti de la Gaudeamus?
Nu pot decat sa ma gandesc ce prost se simt cei care nu stau in Bucuresti...

Currently reading

Din lipsa de inspiratie, m-am hotarat sa fac o postare mediocra - sa va spun ce citesc acum,

M-am gandit putin si mi-am dat seama ca nu am mai citit de mult timp o carte in engleza si, cum am din ce alege, m-am hotarat sa citesc ”Those that wake” de Jesse Karp. 

Sunt la pagina 125 si e foarte interesanta. E scrisa la persoana a treia si prima parte e impartita in capitole ce priveaza de fiecare data un nou personaj. Povestea inainteaza relativ incet, dar asta nu inseamna ca este plictisitoare; din contra, se citeste usor si te tine in suspans. Sunt destul de incantata de aceasta carte si o sa vin cu o recenzie dupa ce o termin.

New York City’s spirit has been crushed. People walk the streets with their heads down, withdrawing from one another and into the cold comfort of technology. Teenagers Mal and Laura have grown up in this reality. They’ve never met. Seemingly, they never will.
But on the same day Mal learns his brother has disappeared, Laura discovers her parents have forgotten her. Both begin a search for their families that leads them to the same truth: someone or something has wiped the teens from the memories of every person they have ever known. Thrown together, Mal and Laura must find common ground as they attempt to reclaim their pasts

Precomanda acum cartea ”Donul linistit” de la Editura Univers!

Perioada de precomanda a romanului in patru volume ”Donul linistit” de Mihail Solov a inceput. Puteti comanda de aici romanul laureatului Nobel la jumatate de pret. Aceasta oferta e valabila pana pe data de 19 noiembrie, adica inaintea de inceperea targului Gaudeamus. De abia astept Gaudeamus!

Mai multe informatii despre ”Donul linistit” de Mihail Solov: 

„În 1926, Şolohov a început să scrie Tikhi Don (Donul liniştit, 1928‑1940), operă care i‑a luat paisprezece ani ca s‑o finalizeze. (…) Cu un profund interes pentru destinele umane care se desfăşoară pe fundalul transformărilor şi tulburărilor din Rusia, Şolohov uneşte în opera lui moştenirea artistică a lui Tolstoi şi a lui Gogol cu o nouă viziune introdusă în literatură rusă de către Maxim Gorki.“

Nobelprize.org

Într‑o scrisoare adresată lui Şolohov în 1962, Alexandr Soljeniţîn numește Donul liniştit

„un roman nemuritor“, iar ulterior va vorbi despre autorul lui ca despre un „geniu incomparabil“.

„Donul liniştit, capodopera lui Mihail Şolohov, rămâne cel mai bun roman realist despre Revoluţia Rusă.“ New York Times

„Donul liniștit este Iliada secolului XX“. Geir Kjetsaa

„Am citit romanul acesta de trei ori, întotdeauna cu sufletul la gură, prima dată uitând să mănânc și să beau apă, prefăcându‑mă că nu‑i aud pe prietenii mei (cu strigăte de puști, nu de sirene), care mă chemau afară, la fotbal, la fabuloasele meciuri dintre echipele blocurilor D13 și D14. Din vraja celor o mie de pagini, mă urmăresc poveștile aiuritoare, iubirile, blândețurile și cruzimile, tumultul corurilor

căzăcești, zăngănitul armelor și fornăitul cailor, mirosul câmpurilor jilave […]. Sunt îndrăgostit iremediabil de Axinia, iar, ori de câte ori mă gândesc la Daria, mă cuprinde cu regularitate tristețea. Despre Grigori Melehov nu știu ce să spun nici in ziua de azi, poate doar că pendularea lui între armata albă și cea roșie seamănă cu marile pendulări ale omenirii, din secolul trecut.“ Filip Florian

Mihail Şolohov (1905–1984) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Cu un an înainte, Jean‑Paul Sartre refuzase acelaşi premiu tocmai pentru că nu‑i fusese încă acordat lui Şolohov. Primul dintre cele patru volume ale Donului liniştit a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci şi trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Şolohov i‑a adus şi mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă“ împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l‑a ajutat nici faptul că, în anii ’40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut“. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate şi studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărţii este Mihail Şolohov.

Pentru a precomanda cartea la jumatate de pret, click aici. Retineti, data limita este 19 noiembrie!

Carti citite in septembrie si octombrie

Cred ca nu am mai facut de mult timp un ”wrap up”, adica din iulie sau ceva de genul. Am fost intr-un reading slump cam toata luna septembrie si am citit doar doua carti. Doua. Anul trecut, pe vremea asta, citeam vreo zece. Anywaaay.

Prima carte terminata in septembrie este si una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit pana acum. A fost extraordinara si mi-a placut atat de mult tocmai pentru ca a fost scrisa in stilul Orwell. Vorbesc despre ”Minunata lume noua” de Aldous Huxley (in engleza, ”Brave New World). Chiar Huxley a spus ca i se pare ca propria carte este mult mai probabila decat ”1984”. Daca nu stiati, ambele carti sunt doua distopii scrise in secolul al douazecilea, urmarind evolutia omenirii pe plan economic, politic (Orwell!!), social etc.

A doua carte pe care am citit-o in septembrie este ”Femeia in negru” de Susan Hill. Mi-a placut foarte mult. A fost exact genul de carte cu fantome la care ma asteptam, cu o atmofera sumbra si foarte misterioasa, cu secrete inspaimantatoare. Big thumbs up.

Apoi, in luna octombrie, am citit patru carti. Ok, mi-am mai revenit.

Prima este ”Jurnalul Annei Frank” de... Anna Frank. Cred ca ati auzit de aceasta carte, sau macar de fata. Anna Frank a fost o evreica ce, in timpul razboiului, a trebuit sa stea ascunsa in Anexa, in Olanda, ascunzandu-se, impreuna cu familia ei, de nazisti. Mi-a placut, desi nu as recomanda-o. Nu si-a avut rostul; o fetita de treisprezece ani careia ii vine ciclul, se indragosteste de un baiat, se cearta cu maica-sa. Singura diferenta e ca e inchisa intr-o casa si nu poate iesi. Parerea mea e ca e o carte care nu te invata nimic si am simtit ca am citit-o doar de dragul de a spune ca am citit-o.

A doua este ”Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri” de Ilf si Petrov, recenzia aici. Nu o sa spun mare lucru, pentru ca puteti citi parerea mea in recenzie. Cel mai important e ca aceasta e o carte pe care am primit-o de la una din profesoarele de limba romana de la mine din liceu pentru a-i face o recenzie. Daca recenzia a iesit buna, o sa apara in revista liceului (OMG). Daca nu, asta-i viata. O sa plang. Nu, n-o sa plang. Oricum, recenzia pe care am postat-o pe blog e cam aceeasi pe care i-am trimis-o profesoarei, dar cu cateva modificari. Eu zic ca iesit ok. Daca apar in revista va spun yay.

O sa spun pe scurt si despre celelalte doua carti ramase, pentru ca deja am vorbit cam mult.

A treia carte este ”Diamantul de la miezul noptii” de Sarah J. Maas, a doua carte din seria ”Tronul de clestar”. Exact cartea de care aveam nevoie pentru a iesi din acel reading slump. Nu a fost o carte fenomenala, din care sa invat ceva, dar a fost foarte alerta, cu multa actiune si personaje interesante. Draguta, categoric o sa continui cu aceasta serie.

Ultima carte este ”Romanul adolescentului miop” si am citit-o pentru scoala. Citisem deja mai bine de jumatate din ea datorita proiectului infiintat de Sayuki, dar cam atat, asa ca a trebuit sa o recitesc inainte sa dau testul. Mi-a placut foarte mult, adolescentul Mircea Eliade ma fascineaza peste masura. Extraordinara carte. Daca nu ati citit-o, ce mai asteptati?!

Cam atat. Voi ce ati mai citit?

Recenzie: Atitudine nepasatoare fata de stomac si alte povestiri de Ilf si Petrov

Recenzie

In plin avint al epocii marxiste, o stafie baga spaima in tovarasii muncitori; acestia sint apoi anchetati dintr-un motiv bine intemeiat: n-au avut prezenta de spirit, le-a fost teama de ceva ce contravine regulamentului si spiritului materialist, nu s-au luat de piept cu stafia! Un papagal prezice cetateanului Filippikov mosii intinse si averi nemarginite. Filippikov se inspaiminta, caci averea individului e un semn al egoismului, al deviationismului, al unui element strain ce poate fi inlaturat numai prin concediere, puscarie, epurare. Tot in epoca transformarilor sovietice, un tata incearca disperat sa-si convinga colegii sa vina sa-i vada baietelul abia nascut. In fata refuzului repetat, disperat, tatal recurge la solutia ultima: isi trateaza copilul ca pe un agregat scos de pe linia de asamblare a uzinei si-si convoaca toti colegii la o sedinta de examinare stiintifica, prin indici calitativi, a nou-nascutului. Aceasta imagine a uimirii ca raspuns la gindirea mecanica, a spaimei ca reactie la neputinta adaptarii la o situatie inumana devine la Ilf si Petrov prilej de umor la tot pasul, de situatii comice cu final exploziv, de ironii fata de tot ce este irational si lipsit de umanitate.

Nota mea: 5/5

Parerea mea


Atunci când ţi se pune în faţă o carte despre care nu ai mai auzit niciodată nimic, scrisă de un autor pe care nu l-ai mai experimentat, eşti puţin sceptic. Aşadar, în acel moment, acea carte are un singur scop: să te intrige – de preferat, repede – şi să te facă să doreşti să o citeşti. Nimănui nu-i plac cărţile în care se filozofează la nesfârşit şi care te plictisesc de moarte. Aşadar, fiecare autor recunoscut are acel “ceva”. Iată că ruşii noştri, Ilf şi Petrov, au o calitate extraordinar de bine evidenţiată: umorul.

Cartea “Atitudine nepăsătoare faţă de stomac şi alte povestiri” de Ilf şi Petrov conţine 41 de nuvele scrise în prima jumătate a secolului al douăzecilea, reprezentând o satiră a vieţii sub comunism pe marginea foamei, frigului şi a greutăţilor din Rusia. Prin intermediul acestei cărţi se ilustrează societatea rusă, ironizată de nenumărate ori cu scopul de a duce la o schimbare în mai bine.

Este, în opinia mea, inevitabilă comparaţia celor doi autori ruşi cu bine-cunoscutul I. L. Caragiale care, din acest punct de vedere, serveşte aceluiaşi scop prin literatura pe care o produce. Scriitorii au aceeaşi mentalitate, criticând lumea în care trăiesc şi utilizând ironia subtilă. Nu am obiceiul de a compara doi autori, însă în timp ce citeam cartea simţeam acel deja-vu care nu m-a părăsit nicio secundă.

Pe de altă parte, în contrast cu tristeţea adusă de subiectul acestor nuvele, chiar şi parcurgând numai curpinsul, nu e greu să îţi dai seama că ai în faţă o carte cu mult umor. În cuprins găseşti titluri ca “Piei de tobă”, “Iau foc – şi nu ard” sau “Un frig de crapă pietrele” şi, evident, titlurile te intrigă. Nu ştii ce să alegi mai repede, astfel că te trezeşti cufundat în lectură, râzând în hohote şi încercând să te abţii, pentru că, cine ştie, eşti într-un autobuz aglomerat sau la o cafenea. Aceasta este prima mea recomandare – nu citiţi această carte într-un loc public! O să vă stârnească râsul când va aşteptaţi mai puţin.

De exemplu, în nuvela “Un frig de crapă pietrele”, este precizat faptul că oamenii tind să mintă atunci când este frig. Ironia arată că, deşi este ger, oamenii afirmă că ar fi mult mai frig decât în realitate, exagerând cu până la treizeci de grade. Comentariul ironic naratorului nu întârzie să apară: “Măcar să le priască! Poate că în felul ăsta se mai încălzesc.”. Personajele în cauză se întrec apoi în povestiri care mai de care mai fantastice despre bunicii lor, care “rupeau moneda de o rublă în degete, mâncau sticlă” şi multe altele.

Un alt exemplu potrivit ar fi povestirea “Loc rezervat” în care protagonistul, Posidelkin, vrea să facă o călătorie cu trenul, dar care se consideră prea inteligent pentru a se duce la casa de bilete şi alege, în schimb, să îşi roage toţi prietenii să-i facă rost, cu orice preţ, de un bilet. Cu câteva ore înainte de plecare, primeşte patruzeci şi patru de bilete pe care este obligat să le plătească, cheltuind astfel toţi banii lui de concediu. Astfel, Posidelkin înfăţişează omul arogant, care are de suferit de pe urma defectului său.

Am apreciat foarte mult vivacitatea scrierilor lui Ilf şi Petrov. Au creat un ritm alert, care a ţinut în priză cititorul şi l-a făcut să citească cu mult interes. Astfel, ai senzaţia că, citind operele autorilor ruşi, asişti la un stand-up comedy literar de bună calitate.

Carti potrivite pentru Halloween

Cum sezonul Halloween-ului abia a inceput, lumea se gandeste numai la scarry things si toata lumea vorbeste despre asta, m-am gandit sa va recomand niste carti care se vot potrivi foarte bine cu perioada in care ne aflam.

Majoritatea nu sunt de acord cu Halloween-ul, pentru ca nu e o sarbatoare a noastra, dar mie mi se pare o idee foarte buna si ma bucur ca si romanii au adoptat aceasta "traditie". Avem filme si carti horror, costume si dulciuri. Nimic mai bun!

Am ales patru carti - toate publicate in Romania, ca sa fie la indemana voastra -, care mie mi-au placut mult si pe care le consider potrivite pentru luna octombrie. De asemenea, am ales si o carte in engleza, pentru ca nu am putut sa rezist sa nu vi-o recomand. Enjoy!

1. ...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul de Oliviu Craznic.

E una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata. Este terifianta, ciudata si are o atmosfera ce te bantuie chiar si dupa ce ai terminat cartea. Cand ma gandesc la ea, ma trec fiorii.

2. Razboiul Z de Max Brooks

Nici nu pot sa o descriu. Este o capodopera, una foarte bine scrisa. Este cartea care m-a facut sa ma gandesc cu adevarat la apocalipsa zombie si da, ma, stiu ca nu exista zombie, dar lumea din cartea lui Max Brooks a parut a naibii de reala.

3. Frankenstein de Marry Shelley

O zi. E adevarat ca e destul de scurta, dar mi-a luat doar o zi sa o citesc. Si stiti care e problema mea? Ca am terminat-o mult prea repede. S-a jucat cu mine in ultimul hal, a fost brutala si apoi dramatica. Si dupa m-a lasat asa, fara sa stiu ce sa mai fac cu viata mea. Nu exagerez. E o carte clasica extraordinara.

4. Femeia in negru de Susan Hill

Fiind si cea mai recenta dintre toate, imi amintesc si mult mai multe detalii despre aceasta carte. Mi-a placut foarte mult misterul care a invaluit-o si am fost cu totul cufundata in lectura. Autoarea a creat niste imagini artistice care pareau ataaat de reale! Categoric merita citita.

5.Suffer the Children de Craig Dilouie

Nu vreau sa va dau spoilere. Daca o sa va spun ceva despre poveste, o sa isi piarda farmecul. Dar un singura lucru va spun, totusi. Eu am stiut cat-de-cat ce se va intampla. Am citit descrierea de pe spate. Si da, povestea si-a pierdut din farmec. Dar, totusi, eu stai aici si o recomand. Pentru ca si asa, a fost mind blowing. A fost extraordinara si va rog, va rog, daca aveti vreodata ocazia sa o cumparati, nu ezitati. Ganditi-va la mine, imi asum responsabilitatea.

O noua aparitie la Editura Univers!

Ciudata mea cautare de pe urmele lui Mesonge de Malcolm Brandbury

Structuralişti, post‑structuralişti, deconstructivişti, adepţi ai lecturii eronate şi alţi oameni ocupaţi şi utili de pe la universităţile de pretutindeni au cugetat pentru foarte scurt timp asupra acestei întrebări. Unii chiar au îndrăznit să întrebe: A existat el?
Se ştiu puţine despre el. Originea lui rămâne un mister. Sosirea lui la Paris pare să fi fost un accident ţinând de circulaţia trenurilor. Textul său monumental, La Fornication comme acte culturel, nu a fost citit niciodată şi nici nu a fost scris cu această intenţie. Totuşi, în Ciudata mea căutare pe urmele lui Mensonge, Malcolm Bradbury arată că Mensonge a fost deconstructorul deconstructivismului, un om care a ştiut tot ce era de ştiut despre noua filosofie (ca să nu mai vorbim de nouvelle cuisine).
Prin acest text esenţial, Bradbury îl plasează, în sfârşit, pe Henri Mensonge acolo unde îi este locul: în repertoriul marilor gânditori ai secolului XX, alături de Freud, Foucault, de Beauvoir şi Bardot.


Sir Malcolm Stanley Bradbury (1932–2000) şi‑a terminat primul roman, Eating People is Wrong, în 1959. Este cunoscut ca romancier, autor de povestiri și expert în romanul modern; a publicat cărţi despre Saul Bellow, E. M. Forster, F. Scott Fitzgerald. Malcolm Bradbury a întemeiat în 1970 împreună cu Angus Wilson primul curs de creative writing din Marea Britanie la University of East Anglia. Când a fost lansat acest curs, ideea că cineva putea fi învățat cum să scrie ficțiune a stârnit un adevărat scandal în lumea universitară britanică. Un singur student s‑a înscris la acest curs. Numele lui era Ian McEwan.
Dintre cărţile lui Malcolm Bradbury traduse în româneşte, cea mai cunoscută este Un om al istoriei (Editura Univers, 1991, colecţia RSXX).

Pentru a comanda cartea, click aici.