Hipster Hitler de James Carr & Archana Kumar
Nota mea: 3/5
Parerea mea
"Hipster Hitler" este, evident, o parodie. Un graphic novel cu desene dragute, cu glume bune, pe care l-am citit in cam jumatate de ora pe podeaua de la Carturesti Carusel. M-a amuzat de multe ori, glumele au fost chiar funny, toate glumele de hipster mi-au placut, insa nu stiu, mi s-a parut ca povestea a fost dusa la extrem. Stiu ca o parodie trebuie sa fie la misto, dar un subiect atat de serios precum Adolf Hitler... nu stiu, mi s-a parut ca nu se cuvenea. Mi-a placut, dar in tot timpul in care citeam parca auzeam o voce in capul meu care imi spunea ca nu ar trebui sa rad. Dar probabil ca nu o sa aveti aceeasi problema ca mine.
Misterul crimei fara cadavru de Agatha Christie
Nota mea: 5/5
Parerea mea
A fost prima mea carte Agatha Christie si chiar mi-a placut.
Am ales-o datorita titlului destul de interesant. Descrierea de pe spate spunea ceva de fantome si exorcizari, ceea ce e stupid, pentru ca n-are nicio legatura cu cartea, deci sa nu va pacaliti.
Fiind o carte scurta, am citit-o in doua zile. A fost foarte interesanta si misterioasa, plina de suspans. Chiar mi-a placut modul de scriere al autoarei, m-a tinut captivata. Nu o sa spun nimic legat de poveste, pentru ca nici eu nu stiam nimic si asa e cel mai bine, sa descoperi tu singur, pe parcurs ce citesti. Dar o recomand cu caldura, mi-a placut foarte mult. Chiar vreau sa mai citesc carti de aceasta autoare.
Ion de Liviu Rebreanu
Nota mea: 4/5
Parerea mea
Fiind o carte pentru scoala, obligatorie, clasica, am avut retineri in legatura cu Ion. Multi spuneau ba ca e grea, ba ca e plictisitoare, ba ca nu au reusit sa o termine. Ei bine, nu a fost si cazul meu. Surprinzator, mi-a placut, chiar foarte mult.
Citind Ion, m-am confruntat cu niste personaje cu idealuri stupide. Practic, in fata mea, in loc sa vad paginile cartii, vedeam numai chipul lui Ion, un taran tipic, cu idei de rahat, cu o mentalitate de doi lei si-un cartof, care tot ce voia erau bani si femei. Pe cat de tare m-a dezgustat Ion, pe atat de tare mi-a placut cartea, deoarece am reusit sa intru, catusi de putin, in realitatea tarii noastre, sa vad cum este viata in provincie. Stiu ca suna ignorant din partea mea, dar nu am fost niciodata cu adevarat la tara. Nu am nicio ruda acolo si, deci, nu am intrat intr-o casa taraneasca. Ei bine, Liviu Rebreanu m-a purtat prin Pripas si Jidovita, mi-a aratat cat de neinsemnate sunt vietile lor, cu toate dramele si bucuriile de care au avut parte. Nu consider ca orasenii sunt diferiti, nu ma intelegeti gresit.
Cartea este alcatuita din doua parti: Glasul iubirii si Glasul pamantului. Ma rog, in ordine inversa. Aceste glasuri arata practic cat de indecis e Ion, ca ba vrea bogatie, ba vrea dragoste, dar defapt nu vrea nimic, dar vrea tot. Numai daca ar fi putut sa se hotarasca ce vrea sa obtina, nu? Numai daca ar fi putut sa nu mai fie si el atat de insetat dupa succes si sa stea in banca lui. Sincer, zici ca-i o telenovela romaneasca.
Dar asta nu inseamna ca nu mi-a placut Ion. Din contra, mi s-a parut foarte buna. Nu as incerca sa o bag pe gat adolescentilor, dar as recomanda-o.
