Noaptea de Elie Wiesel
Nota mea: 5/5
Parerea mea
Am citit aceasta carte intrucat acum cateva saptamani a fost aniversarea de 10 ani a inaugurarii Institutului National pentru Studierea Holocaustului ”Elie Wiesel” si cateva licee au fost invitate. A fost si CNSHB invitat, iar eu am fost unul din reprezentantii liceului. A fost o dezbatere destul de interesanta, intrucat noi, niste elevi de clasa a zecea, am fost ascultati.
Cartea ilustreaza experienta lui Elie Wiesel, un roman din Maramures deportat in lagarele naziste. La varsta de doar cincisprezece ani, acesta a ajuns, impreuna cu tatal sau, in lagarul Auschwitz-Birkenau, unde a fost asuprit de nazisti.
Povestea este, in primul rand, una reala. Autorul a scris despre propria lui viata, fiind nevoit sa isi admita dezumanizarea si sa o accepte. Sunt convinsa ca orice cititor a cartii lui Elie Wiesel a ramas marcat de aceasta datorita (sau, poate, din cauza) modului direct si ingrozitor in care a fost scrisa. In timpul dezbaterii mai sus mentionate s-a pus problema daca oamenii care au iesit din lagare au fost tot cei care au intrat, sau daca au fost atat de asupriti incat s-au transformat in niste monstrii, renuntand la toate principiile morale pe care le aveau. Ei bine, Elie Wiesel a trecut prin multe transformari prin care si-a tradat tatal si familia, gandul de a supravietui fiind singurul care l-a ajutat s reziste. Cand a fost eliberat, s-a aflat intr-o stare de depresie severa si a fost nevoit sa stea in spital multa vreme. Nici macar nu s-a mai recunoscut pe sine insusi. Dar a reusit sa scrie o carte care a iesit o capodopera si sa spuna lucrurilor pe nume, aratandu-ne prin ce a trecut.
Farlander de Col Buchanan
Parerea mea
Mi-a luat cam trei luni sa citesc aceasta carte. Acest lucru ar trebui sa spuna ceva despre ea. Sau despre mine?
Farlander este o poveste a unui roshun, adica a unui asasin ce face parte dintr-un clan care ofera protectie prin amenintarea cu o vendeta. Protagonistul, Nico, ajunge ucenicul unui astfel de roshun.
Nu este nici o poveste plictisitoare, fara actiune, dar nici una care m-a tinut captivata pe tot parcursul ei. Intamplarile sunt interesante - mai ales a doua parte a romanului -, insa aceasta carte pur si simplu nu a avut acel ”ceva” care sa ma faca sa o iubesc. A fost pur si simplu o carte fantasy pe care nu as recomanda-o in mod special, dar care nici nu m-a plictisit foarte tare. Personajele nu au fost cine stie ce conturate - doar Nico si Ash, precum si legatura ce s-a transformat intre acestia. ”World building”-ul a fost destul de ok, mai ales avand in vedere ca Farlander este prima carte din serie.
As continua seria? Probabil ca nu. Sincer, sfarsitul a fost bun si satisfacator si nu sunt nerabdatoare sa intru intr-un reading slump.
Please Ignore Vera Dietz de A. S. King
Nota mea: 5/5
Parerea mea
A S King este o autoare destul de populara peste hotare. Atrasa de acest ”hype”, i-am cumparat cartea si am inceput sa o citesc. Trebuie sa va spun ca acum cred in dragoste la prima vedere. Am inceput sa citesc primul rand, cu gandul sa ma culc curand si am sfarsit prin a citi aproape toate noaptea. Apoi a doua zi in autobuz, la coada de la magazin, in timpul orei de fizica. A fost, cum am mai spus, una dintre cele mai bune carti lecturate anul acesta. A fost incredibila.
Vera Dietz este o voce foarte puternica si amuzanta, inteligenta si interesanta. Am adorat acest personaj din prima clipa. Aceasta sufera dupa pierderea celui mai bun prieten al ei, Charlie. Pe parcursul intregii carti primim niste ”flashbacks”, care ne ajuta sa descoperim de ce si cum a murit Charlie.
Am cateva citate care mi s-au parut foarte frumoase. Tin neaparat sa le tin aici, ca sa le am pentru totdeauna.
”I think of a quote in Dad’s bathroom Zen book. ”The willow is green; flowers are red. The flower is not red, nor is the willow green.”
Same went for Charlie.
Charlie was my friend; he was very nice to me. Charlie was not my friend; nor he was very nice to me.”
”Another 180 days of sending out the PLEASE IGNORE VERA DIETZ signal so no one would even see me.”
Unele capitole au fost scrise din perspectiva unor lucruri. Da, lucruri, nu persoane. De exemplu, un capitol se numeste ”A brief word from the pagoda.”
”I blink. A billion Charlies, glowing brighter. A trillion. Inhaling. Exhaling. [...] I make sure the doors are locked and close my eyes, and they are behing my eyelids, too. The Charlies. Infinite Charlies. Smiling, stroking my head, glowing blue-white light, and exhaling softly.”
As putea sa citez aceasta carte la nesfarsit. Am adorat-o enorm si chiar vreau sa citesc restul cartilor scrise de A. S. King.
