joi, 31 iulie 2014

Summer read-a-thon 2014 - updates

Heeeeei friends.
As fi vrut mult sa fac cate un update pentru fiecare zi, dar am avut luni si marti niste dureri teribile de cap si simteam ca daca ma si apropii de calculator, o sa le inrautatesc. Dar tocmai pentru ca in primele doua zile nu am stat la nicio aparatura (calculator, telefon, televizor - da, stiu, IMPOSIBIL), am citit foarte mult.

M-am gandit sa fac update-urile ca anul trecut, pentru ca e mai practic.

Ziua 1

Pagini citite: 364
Pagini citite in total: 364
Carti terminate: 2


















Am citit a doua jumatate din Fight Club de Chuk Palahniuk luni si, desi nu intentionam sa citesc cartea asta saptamana aceasta, nu am reusit sa o termin duminica. Asadar, am citit 117 pagini din Fight Club.
Apoi m-am apucat de Darul lui Jonas de Lois Lowry si am citit intreaga carte luni si OMFG a fost genialaaa. Mi-a placut mult si v-o recomand. Cred ca o sa fac recenzie. Asta inseamna 205 pagini.
Apoi m-am apucat de urmatoarea carte din TBR, Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, si am citit doar 42 de pagini pana sa adorm cu ea in mana.

Ziua 2

Pagini citite: 199
Pagini citite in total: 563
Carti terminate: 2


Oricat de mult as fi incercat, nu am reusit sa termin Portretul marti. Am citit 199 de pagini din carte si am lasat-o cu doar 5 pagini de terminat. N-am mai facut niciodata asta, sa raman asa, in suspans.

Ziua 3

Pagini citite: 35
Pagini citite in total: 598
Carti terminate: 3


Am terminat Portretul imediat cum m-am trezit, de dimineata.
Apoi - si da, am o scuza! - am mers la tenis o ora, dupa m-am pregatit pentru ca am avut intalnirea bobocilor din Spiru Haret si a fost foarte tare, asa ca nu am mai apucat sa citesc decat pe la 10 seara vreo 30 de pagini din Hotul de carti de Markus Zusak. Asta e pentru provocarea sa citesc o carte de peste 400 de pagini, pentru ca alegerea intitiala am terminat-o inainte sa inceapa read-a-thon-ul.

Voi cat si ce ati citit?

joi, 24 iulie 2014

Recenzie: Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Univers.
Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

In oraselul Jackson din  Mississippi, in anii ’60, trei femei care in mod normal nu ar fi avut nimic in comun se leaga printr-o prietenie incredibila. Ceea ce le apropie este un proiect secret care le primejduieste viata, o carte ce pune in discutie conventiile sociale considerate tabu ale vremii lor.

Nota mea: 5/5


Parerea mea

Este deja a patra oara cand incerc sa scriu o recenzie acestei carti, dar inca mi se pare imposibil. Nu cred ca pot sa descriu destul de bine o asemenea capodopera. Dar voi incerca, pentru ca datoria mea este sa va fac sa intelegeti cat de mult trebuie sa cititi aceasta carte.

Actiunea si personajele graviteaza in jurul unui subiect: diferenta dintre oamenii cu pielea de culoare alba si cei cu pielea de culoare neagra. A fost, in trecut, un subiect foarte controversat, rasismul fiind acceptat intr-un mod foarte dureros.

Cartea este scrisa din perspectiva a trei femei: doua slujnice negre si o fata alba. Diferenta dintre limbajul si comportamentul primei categorii fata de cea de-a doua categorie poate fi observata imediat. Nu vorbesc despre greselile gramaticale (intentionate de autor), limbajul nesofisticat si lipsa de bunuri materiale. Ma refer la modul de a gandi, de a actiona. In ziua de azi, aceasta diferenta poate ca nu este atat de evidenta, dar in trecut era. Astfel, atmosfera este perfect captata, iar cititorul se cufunda in profunzimea acestui roman. Sa lecturez "Culoarea sentimentelor" a fost un adevarat privilegiu.

Nu am putut sa nu compar cartea cu "Sa ucizi o pasare cantatoare" de Harper Lee, intrucat aceasta a fost si mentionata in scriitura lui Stockett. Ambele romane trateaza acelasi subiect, in aceeasi perioada, dar nu la fel de bine. Harper Lee a reusit sa surprinda foarte bine atmosfera, dar povestea creata de ea a fost relatata din perspectiva unor copii, pe cand "Culoarea sentimentelor" nu. Am apreciat-o mai mult pe ultima.

"Rusinea nu-i neagra, ca tarana, cum am crezut io dintotdeauna. Rusinea-i de culoarea uniformei albe, nou-noute, pen' ca mama a calcat o noapte s-o plateasca, fara nici o pata pe ea."

Daca erai negru, nu aveai voie sa faci multe lucruri; trebuia sa nu comentezi de cei albi, sa nu folosesti aceeasi toaleta, sa folosesti magazine diferite. Salariile erau sub nivelul minim, dar slujnicele nu aveau ce sa faca. Totusi, remarcabil a fost faptul ca majoritatea se atasau de copiii angajatoarelor si ii tratau ca pe ai lor, dar tot nu erau apreciate. Brutalitatea cu care albii ii pedepseau pe cei negri pentru cea mai mica greseala era infricosatoare. TOTUL era infricosator daca erai negru.

"Un baiat a ramas orb dupa ce a fost batut pentru ca a folosit o baie pentru albi, suspectii sunt interogati."

Femeile albe si rasfatate nu erau recunoscatoare pentru ce primeau si erau neglijente. Se precizeaza de cateva ori ca una dintre conite fuma cand era insarcinata, iar acest lucru mi-a atras imediat atentia. Nu pot sa-mi dau seama daca era din necunostinta de cauza sau din nepasare, dar am vrut sa atrag atentia asupra acestui lucru.

Dar, lasand la o parte toate povetele transmise de aceasta autoare, trebuie sa precizez ca povestea este una emotionanta, plina de suspans si incredibila. E ceea ce m-a tinut captivata si care a facut totul atat de impresionant. Pana la sfarsitul cartii, eu ma aflam deja in camera cu celelalte personaje si aproape ca vorbeam si eu. Cand ti se intampla asta, stii ca ai in mana o carte excelenta.

Iata ca am reusit sa imi adun gandurile si sa scriu o recenzie. Romanul "Culoarea sentimentelor" m-a dat pe spate. Recomand din toata inima - una dintre cele mai bune carti citite de mine vreodata.

Alte recenzii:

  • Brici de Gonul Kivilcim, click aici
  • De partea Chinei de Ian Buruma, click aici
  • Rakushisha de Adriana Lisboa, click aici

luni, 21 iulie 2014

Summer read-a-thon

OKKK deci abia asteptam sa facem si noi un read-a-thon pentru vara asta, ca sa mentinem traditia, dar imi era prea lene ca sa propun si/sau sa organizez, asa ca am asteptat pur si simplu si iata ca Anddea a preluat initiativa yey.

Deci am mare nevoie de saptamana viitoare, pentru ca am intrat - de vreo, sa zicem, 6 luni?! - intr-un reading slump si sunt gen "wtf am nevoie sa citesc" dar creierul meu vrea doar sa manance. Sau, in fine, stomacul. De fapt, probabil ca tot corpul, pentru ca doar cand mananc si fac sport ma aflu intr-o armonie totala. ^.^
La ce subiect am ajuns...

Oricum, Anddea a facut 4 challenge-uri, ca sa fie totul mai distractiv, iar eu am de gand sa incerc sa le indeplinesc. OK, deci cartile pe care le-am ales eu sunt:


  • prima provocare: citeste o carte care are peste 400 de pagini
Am ales "Culoarea sentimentelor" de Kathryn Stockett, deoarece oricum trebuia sa o citesc pentru a-i face o recenzie, plus ca mi se pare foarte interesanta. Eu zic ca o sa fie fun. (500 pagini)

  • a doua provocare: citeste o carte de maximum 200 de pagini
 "Darul lui Jonas" de Lois Lowry ma asteapta pe raft de vreo doua-trei luni. Are 205 pagini, dar oricum nu gasesc nicio carte mai scurta care sa ma si atraga in momentul de fata. Am auzit ca e destul de buna.

  • a treia provocare: citeste o carte scrisa de un autor roman
"Corigent la limba romana" de Ion Minulescu - de ce nu? Nu am mai auzit vorbindu-se despre ea si mai nou IL URASC PE MINULESCU pentru poezia de rahat care ne-a picat la examen darrrr poate ca nu e la fel de retardata si cartea (scuzati expresiile, stiu ca nu sunt potrivite pentru o bloggerita, mai ales pentru una de carti:)))

  • a patra provocare: citeste o carte pe care voiai de mult timp sa o citesti
Si "Portretul domnului Grey" de Oscar Wilde vreau sa o citesc de o vesnicie, asa ca se incadreaza perfect. Nu prea sunt "in the mood" pentru cartea asta chiar acum, dar chiar vreau sa o citesc, asa ca o sa ma fortez un pic.

Daca stau si ma uit la TBR-ul meu, arata foarte bine. Toate patru sunt carti serioase, despre care am auzit lucruri bune (mai putin de MINULESCU-TE-URASC) si chiar ma bucur ca sunt atat de diversificate. Sper sa reusesc sa le citesc, really.
Voi? Participati? Ce carti veti incerca sa cititi?

duminică, 20 iulie 2014

Noutati de vara la Editura Univers!

Ultimul om de Mary Shelley


În secolul XXI, omenirea, devastată de ciumă, se află în pragul extincţiei. Și, pentru că nu există leac, evenimentele se precipită, iar protagoniştii, în încercarea de a‑şi salva vieţile, pleacă în căutarea unui tărâm iluzoriu, a unui nou eden care să prezerve umanitatea.
În final, rămas singur, naratorul trăieşte cu speranţa că undeva, într‑un colţ al planetei, există măcar un supravieţuitor şi porneşte în căutarea lui.

Mary Wollstonecraft Godwin (1797‑1851), cunoscută mai târziu sub numele de Mary Shelley, s‑a născut în familia lui William Godwin, jurnalist, filosof şi romancier, şi a feministei Mary Wollstonecraft. În 1814, a început o relaţie cu poetul şi filosoful Percy Bysshe Shelley, pe atunci căsătorit. După sinuciderea soţiei acestuia, cuplul, care timp de doi ani fusese nevoit să înfrunte ostracismul societăţii şi o situaţie financiară precară, s‑a căsătorit. După moartea prematură a soţului ei, Mary Shelley s‑a dedicat editării şi publicării operelor lui. Autoare de eseuri, biografii, cărţi de călătorii, povestiri şi romane, Mary Shelley a rămas în istoria literaturii în special datorită romanului său Frankenstein sau Prometeul modern, considerat a fi un amestec de science fiction şi roman gotic cu influenţe din mişcarea romantică. Dar nu Frankenstein, care i‑a adus celebritatea, a fost romanul ei favorit, ci The Last Man (Ultimul om), publicat în 1826.

Click aici pentru a achiziona aceasta carte.
Click aici pentru a citi recenzia mea a cartii Frankenstein.

O calatorie in India de  Goncalo M Tavares

Bloom pleacă în India, în căutarea înţelepciunii sau a unei femei. De fapt, caută uitarea, după două tragedii care i‑au răpit totul.  Străbate până în India drumul cel mai lung, cel care trece prin şapte mii de cărţi citite şi prin Europa întreagă. Însă, ajuns la destinaţie, Bloom va descoperi că Occidentul şi Orientul vorbesc aceeaşi străveche limbă a prădătorilor.

Scriitorul portughez Gonçalo M. Tavares, născut în 1970, a fost recunoscut încă din primii ani ai carierei sale ca un fenomen literar. Romanul său Jerusalém a fost distins în 2005 cu Premiul José Saramago pentru tinerii scriitori sub treizeci şi cinci de ani. În discursul ţinut la ceremonia de decernare a premiului, José Saramago a spus: „Gonçalo M. Tavares nu are dreptul să scrie atât de bine la numai 35 de ani: îţi vine să‑l pocneşti!“. În 2010, Aprender a rezar na Era da Técnica a primit în Franţa prestigiosul Prix du Meilleur Livre Étranger. Seria de zece volume O Bairro, tradusă în 20 de ţări, descrie un cartier utopic în care evoluează, în scurte povestiri filosofico‑ludice, personaje precum domnul Valéry, domnul Calvino, domnul Walser sau domnul Brecht. Cărţile lui Gonçalo M. Tavares sunt traduse în patruzeci şi şase de ţări, critica literară îl aclamă ca pe un „geniu înnăscut“, un „autor incredibil“ (Courrier International), iar lista premiilor primite în Portugalia şi în străinătate e impresionantă. Călătorie în India, un „roman în versuri“ care poate fi citit ca o poveste filosofică sau o istorie fantastică, a fost descris ca „una dintre cele mai frapante cărţi din literatura europeană recentă“ (Le Monde).

Click aici pentru a achizitiona aceasta carte.

Seara cantaretelor de Lidia Jorge

În garajul unei clădiri din Lisabona, un pian negru cântă singur, fără să fie atins de degetele cuiva, iar muzica lui ajunge până în Africa. Sau, cel puţin, astfel i se relatează publicului povestea formării unui grup muzical compus din cinci tinere femei: Solange, o studentă de nouăsprezece ani, vizitată adesea de „zeul micii poezii“; surorile Nani și Maria Luísa Alcides, soprane cu formaţie clasică; Madalena, „The African Lady“, cea mai tulburătoare voce a grupului, capabilă de extraordinare modulaţii de jazz şi blues; şi, nu în ultimul rând, ambiţioasa Gisela Batista. Dar cât de mult trebuie să sacrifice fiecare pentru a atinge faima? După douăzeci şi unu de ani, Solange, vocea narativă a romanului, ne dezvăluie teribilul secret care a dus la destrămarea grupului.


Lídia Jorge (n. 1946) a făcut studii de literatură franceză în Lisabona. Primul său roman, O Dia dos Prodígios, apărut în 1980, e considerat o contribuţie majoră la literatura portugheză a ultimelor decenii. Următoarele două romane, O Cais das Merendas (1982) şi Notícia da Cidade Silvestre (1984), au câştigat ambele Premiul pentru Literatură al oraşului Lisabona. În 1998,
O Vale da Paixão a fost distins cu numeroase premii, printre care The P.E.N. Club Fiction Prize, iar în 2000, aceeaşi carte a obţinut Premiul Jean Monnet pentru Literatură Europeană. Romanul O Vento Assobiando nas Gruas (2002) i‑a adus Lídiei Jorge Grande Prémio da Associação Portuguesa de Escritores şi Prémio Correntes d’Escritas. Seara cântăreţelor este cel mai recent roman al Lídiei Jorge (2011). Le Magazine Littéraire, într‑un număr dedicat celor mai mari zece scriitori străini traduşi în
Franţa, o aşeza pe Lídia Jorge printre autori precum Zadie Smith, Mo Yan, Orhan Pamuk, Alice Munro, John Irving.

Click aici pentru a achizitiona aceasta carte.

Recenzie: Rakushisha de Adriana Lisboa

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Univers.
Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Într-o staţie de metrou din Rio de Janeiro, orașul în care trăiesc amândoi, Haruki și Celina se întâlnesc din întâmplare și după puţin timp hotărăsc să călătorească împreună în Japonia pentru a vizita Rakushisha, cabana în care a locuit faimosul poet din secolul al XVII-lea, Matsuo Bashō: „Un vechi poet din Japonia. Nimic interesant, în mod special, pentru Haruki: doar în măsura în care tot ce o interesa pe
femeia aceea era mai urgent decât foamea, decât setea, decât somnul, decât catastrofele naturale, globale, planetare, interplanetare, cosmice. Mica sa catastrofă particulară“.

Nota mea: 1/5

Parerea mea

Am avut mai multe probleme cu aceasta carte care au facut-o aproape insuportabila. Dupa cateva capitole am realizat ca aceasta nu este o carte care va fi pe gustul meu. Dar a fost si mai rau. Este prima carte ever pe care aproape ca am aruncat-o pe geam.

Prima mea problema si, poate cea mai mare, a fost aceea ca nu s-au prezentat intamplari. Totul era dezorganizat si se povesteau lucruri fara sens. Personajele, desi putine la numar, nu au fost conturate mai deloc si habar nu am avut cine era cine. Abia ca ne-au fost introduse. Apoi, un alt lucru elementar la o carte in genul epic a fost cadrul spatio-termporal. Nu vreau sa fac o analiza gramaticala si nici sa par cine stie ce filozoafa, dar indici temporali abia ca au existat. Autoarea sarea de la o perioada la alta fara sa faca nicio precizare asupra momentului care se descria, deci trebuia sa deduc - ceea ce nu mi-a facut nicio placere.

"Lumea nu se compunea din litere, ci din forme si culori. Lumea, cu alte cuvinte, era acuarelabila."

Apoi, stilul autoarei de a scrie l-am gasit total deplasat si inutil. Totul parea ca un amalgam de cuvinte plasate la intamplare, care nu aveau niciun sens. Au fost propozitii intregi repetate la nesfarsit de-a lungul cartii, care pe mine m-au enervat foarte tare. Probabil ca autoarea a dorit sa le scoata in evidenta, dar cred ca putea sa o faca mai bine decat sa riste sa enerveze cititorul. Poate ca asa e modul de a scrie al unui scriitor contemporan. Nu sunt incuiata la minte si mereu voi aprecia ceva nou, ceva iesit din tipar. Dar "Rakushisha" mi s-a parut o carte care nu a reusit sa intruneasca aceasta calitate mai sus-numita. Stilul a parut fortat, de parca autoarea a incercat sa para ceea ce nu este. Au fost, intr-adevar, cateva pasaje care mi-au placut si pe care chiar le-am marcat, dar asta nu inseamna ca au atenuat neplacerea lecturarii acestei carti. Cred ca este genul de carte care, ori o iubesti, ori o iubesti. Din pacate, mie nu mi-a picat bine. Nu recomand aceasta carte, in niciun caz.

Alte recenzii:
  • Brici de Gonul Kivilcim, click aici
  • De partea Chinei de Ian Buruma, click aici

joi, 17 iulie 2014

April, May and June wrap up

Iata ca au trecut trei luni de cand voi n-ati mai aflat ce carti am citit eu. Desi am facut recenzii la cateva, nu v-am spus de toate si ar cam fi cazul. Imi pare rau ca am intarziat atat de mult.

Aprilie

In luna aprilie am citit ”Miss Peregrine” de Ransom Riggs si chiar a fost pe placul meu. Desi, uneori, a parut cam copilareasca, mi-a placut, iar ilustratiile din ea au facut povestea mult mai interesanta si fascinanta.


Apoi m-am gandit sa ”testez” cu doua carti de care nu mai auzisem nimic si pe care le-am luat din biblioteca fratelui meu, si anume ”Rosu ucigas” de Jeroen Brouwers si ”Jurnalul unui batran nebun” de Junichiro Tanizaki. Prima carte - sau capodopera, mai mult - a fost EXTRAORDINARA. M-a surprins placut si mi s-a parut foarte profunda si fascinanta. Zau, ar trebui sa incercati sa o cititi. E scurta si, in ciuda acestui lucru, am fost influentata de ea. Cat despre Jurnalul, si aceasta mi-a placut, desi a fost putin cam creepy. In fine, gasiti recenzia video pentru cartea ”Rosu ucigas” aici si pentru Jurnalul aici.


Urmatoarea carte de pe lista lui aprilie a fost, probabil, cartea mea preferata horror EVER: ”Suffer de children” de Craig DiLouie. Doamne, ce-as da sa pot sa o recitesc fara sa stiu ce o sa se intample! A fost naucitoare, a fost impresionanta, a fost perfecta. Cat de mult ma bucur ca am primit aceasta carte de la autor. Recenzia o gasiti aici, pentru mai multe informatii.


Mai

Primele doua carti citite in mai le-am primit pentru recenzie de la Editura Litera, deci am facut recenzie la amandoua. Prima este ”Legenda unei sinucideri” de David Vann - care m-a dat pe spate - si a doua este ”Se numea Sarah” de Tatiana de Rosnay. Click aici pentru recenzia primei carti si aici pentru recenzia celei de-a doua.


Iunie

Apoi, chiar inainte de examen, am decis ca o sa innebunesc daca nu citesc ceva si am ales ceva usor, frumos: Cronicile Spiderwick, primele trei volume. Stiam ca sunt middlegrade si nu ma asteptam sa imi placa foarte mult si chiar asa a fost. Un pic plictisitoare, dar ok. Povestea este draguta si, poate, o sa fac rost si de restul cartilor.


Tot inainte de examen am terminat si "Zile birmaneze" de George Orwell. Din pacate, aceasta carte nu mi-a placut la fel de mult ca celelalte. Poate ca de vina a fost perioada stresanta prin care treceam, poate ca pur si simplu nu a fost pe gustul meu. Oricum, tot mi-a placut si am apreciat foarte mult mesajul cartii.


"The strange case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde" de R. L. Stevenson a fost ultima carte pe care am terminat-o in luna iunie si... nu prea stiu ce sa spun. Nu prea am fost atenta la ea - am citit-o si in engleza si a fost destul de grea -, dar planuiesc sa o recitesc cat de curand, de data aceasta in limba romana. Am inteles povestea, evident, dar nu cred ca am putut sa o savurez cum s-ar fi cuvenit.

joi, 10 iulie 2014

Recenzie: Angelologia de Danielle Trussoni

Recenzia nu contine spoilere

Recenzie

Evangeline era o copilă atunci când tatăl ei a încredinţat-o măicuţelor de la mănăstirea St Rose. La douăzeci şi trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 îi revelează tinerei o istorie secretă de acum o mie de ani, un străvechi conflict între Societatea Angelologilor şi nephilimi, descendenţii rezultaţi din împreunarea îngerilor cu oamenii. Generaţii întregi de angelologi şi-au pus viaţa în slujba anihilării nephilimilor, iar misiunea lor, căreia Evangeline i-a fost de mult menită, o poartă din bucolica ei mănăstire în centrul opulenţei newyorkeze. Angelologia, un roman care musteşte de istorie şi de personaje captivante, împleteşte tradiţia biblică, mitul orfic şi viziunea miltoniană a paradisului pierdut într-o poveste fascinantă, despre oameni obişnuiţi prinşi într-o luptă care va
decide soarta omenirii.

Nota mea: 4/5


Parerea mea

N-am fost niciodata interesata in mod special de cartea ”Angelologia”, insa, dupa ce am vazut-o la Bookfest, m-am hotarat sa mi-o iau. De-a lungul acestui an, gusturile in materie de carti mi s-au schimbat radical si rareori gasesc o carte care sa imi satisfaca pe deplin pretentiile. Din pacate, Angelologia nu a fost o carte care se incadreaza in categoria de carti extraordinare, insa in nici un caz nu a fost una proasta.

Am apreciat foarte mult faptul ca am avut multe de invatat din aceasta carte, intrucat Trussoni a stiut cum sa imbine utilul cu placutul. Nu sunt o persoana religioasa - mai exact, sunt atee -, iar tocmai de aceea am fost retinuta atunci cand mi-am cumparat aceasta carte. Insa s-a dovedit in regula si, desi am privit-o din perspectiva unui om care nu crede catusi de putin ceea ce se povesteste, am reusit sa citesc cu mare placere Angelologia.

Mi-a placut ca unele capitole erau incadrate intr-o alta perioada decat cea actuala in care ni se povestea, iar autoarea a reusit sa le alterneze extraordinar de bine. Mai mult chiar, desi am aflat de la prima pagina ce se va petrece pe la jumatate cartii, suspansul nu a lipsit nici un moment si a facut lecturarea si mai placuta. Imi place sa citesc carti de genul acesta si le apreciez foarte mult.

Persoanajele, pot spune, nu au fost chiar numeroase, dar cu cele importante m-am familiarizat foarte repede si m-am atasat de ele. Stiam ce vor face si cum vom actiuna. Stiu ca asta suna ca si cum cartea ar fi fost predictibila, dar nu e asa. Totusi, probabil ca intentionat - nu stiu -, autoarea a dezvaluit cateva lucruri cu multe pagini inainte sa se petreaca ”dezvaluirea spectaculoasa” si... parca a diminuat surpriza. Faptul ca stiam marele secret nu a fost un lucru foarte bun. Acum imi dau seama ca ma contrazic cu ceea ce tocmai am spus, dar nu stiu cum sa explic.

Al doilea minus - si poate ca si ultimul - este sfarsitul. Mi s-a parut extrem de slab si nu s-a ridicat la nivelul cartii. Ultimele 100 de pagini parca ar fi fost rupte si inlocuite cu altele scrise de altcineva; ma plictisisem pe la 650 si chiar nu mai voiam sa continui, dar nu puteam sa fac asta; ajunsesem prea departe. Deci, din nou, sfarsitul a fost nesatisfacator. Indraznesc chiar sa spun ca a fost prost.

In concluzie, dupa parerea mea, ”Angelologia” este o carte care CATEGORIC merita citita. Desi are cateva puncte slabe, este o carte buna, iar elementele de mitologie si pasajele citate din Biblie au facut-o sa para reala. Impresia mea a fost, per total, buna. Recomand!

vineri, 4 iulie 2014

Update: proiectul cu adnotarile 1.1

Am revenit cu un update in privinta proiectului infiintat de mine - cel cu adnotarile. Daca doriti sa aflati mai multe detalii, click aici, o sa gasiti explicatie completa.

Am ales cei patru cititori ce vor participa la acest proiect si, in aceasta ordine, vor primi cartea:

Lupu Diana
rosia_lady
dreamsbookslovers
Oana

Astfel, eu ii voi trimite cartea "Draga viata" de Alice Munro intai Dianei, apoi ea o va trimite mai departe. Astept, de la voi patru, un email cu numele vostru si adresa completa, iar eu voi fi intermediarul dintre voi. Detaliile le vom discuta pe email si, daca aveti vreo intrebare, o puteti lasa atat in comentarii, cat si in email. Adresa mea este "sabrina8_dulcik@yahoo.com".