miercuri, 30 octombrie 2013

Lepse, la gramada! ^^

Zilele astea am primit doua lepse de la Ale Criss, si cu ocazia asta ii multumesc inca o data. Ei bine, m-am decis sa iau o pauza de la istorie si biologie si sa ma confrunt cu intrebarile acestor lepse.

Because feeling matter - of course they do!

1. Ce carte te-a făcut să te simţi încrezător legat de tine sau de viaţa ta?

Cismigiu et comp., pentru ca ma aseman ataaaat de mult cu protagonistul, Grigore. El facea exact acelasi lucru ca i mine, la scoala, si anume: comenta la profesori, facea nebunii si soptea in ore. Plus ca eu vreau sa ajung la Lazar, asa ca o potrivire mai buna nu exista. Si poate ca nu m-a facut sa ma simt mai increzatoare, dar mi-a intarit curajul in fata profilor. Desi nu am nevoie. But... you know!

2. Ce carte te-a făcut să placi sau să te ataşezi de personaje?

Usor. Spulbera-ma. Si Disparuti.

3. Ce carte te-a făcut să te simţi nerăbdător/curios?

Frankenstein, de Mary Shelley. Cartea aia m-a tinut ca pe ace chiar de la prima pagina. O aventura extraordinara si deosebita!

4. Ce carte te-a făcut să te simţi iritat?

lol, si intrebarea asta e usoara: Carrie de Stephen King. O aiureala.

 5. Ce carte te-a dezamăgit?

Ingerul Mecanic de Cassandra Clare. Si Orasul Oaselor. Cred ca stiti deja ce am crezut despre cartile astea doua...



 6. Ce carte te-a făcut să te simţi confuz?

Ender's Game, cea mai buna carte SF EVER!

7. Ce carte te-a făcut să te simţi satisfăcut?

 Razboiul Z de Max Brooks. Aventura cu zombii aia a fost de neuitat si mi-a placut ca aceasta carte chiar a incheiat apocalipsa, pe langa celelalte carti/filme citite/vizionate de mine.

8. Ce carte te-a făcut să te simţi foarte ataşat de personajul principal?

Chemarea Ingerului, de Guillaume Musso. Doar ca nu e chiar personajul principal, ci doar se invarte povestea in jurul ei. Stiti, tipa rapita? Nu imi mai amintesc deloc numele ei, imi pare rau...

Acuuum, leapsa 'Reading Slumps'


1. Momentan, eşti într-un reading slump?

Nope; la inceputul scolii, mereu am chef de citit. Creier idiot. Si ironic.

2. Când intri, de obicei, într-un reading slump şi cât îţi ia să treci peste?

Intru, evident, cand cartea pe care o citesc este proasta sau foarte plictisitoare; dar asta nu se aplica mereu. Mai degraba atunci cand sunt in 'happy mood' si am chef de sport sau calculator, decat de citit. Dar mie mi se intampla extreeem de rar si imi ia foarte putin sa trec peste.

3. Care sunt metodele tale de a ieşi dintr-un reading slump?

Paai seria Vampirii Sudului. Am permanent o carte de rezerva intentionat necitita, pentru a o lua daca intru intr-un reading slump dinala grav.:))

4. Altceva...?

Am teme multe la mate, asa ca un reading slump ar fi bine venit!


O multime dintre voi ati facut lepsele astea, asa ca nu am sa le dau nimanui in special, mai departe.
 

marți, 29 octombrie 2013

Recenzie: Erebos de Ursula Poznanski

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Rao.
Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

In scoala lui Nick a aparut un nou fenomen; ceva secret, despre care putini elevi au aflat. Instantaneu, Nick se simte atras de acest lucru misterios si curand afla ca este un joc pe calculator: Erebos. Cum il primeste, acesta incepe sa-l joace, dar afla ca trebuie sa respecte niste reguli foarte stricte: nu are voie sa vorbeasca despre joc cu nimeni, trebuie sa-l joace singur si are o singura sansa de a-l juca. Insa acest Erebos pare sa-l cunoasca, sa-l spioneze si sa vorbeasca cu el, iar Nick devine suspicios; totusi, acesta nu se poate opri din jucat si, curand, devine un zombii care ar face orice, numai sa nu fie eliminat din joc; insa cand jocul incepe sa includa si realitatea, iar Nick este nevoit sa omoare un om... ei bine, totul se complica semnificativ.

Nota mea: 4,5/5


Parerea mea

Din moment ce am inceput aceasta carte nestiind mai nimic despre ea, am fost placut surprinsa sa realizez ca mi-a placut. A avut puncte slabe, e adevarat, dar pana sa-mi dau seama, m-am cufundat cu adevarat in poveste si nu am putut sa ma despart de carte pana nu am terminat-o.

Inceputul a fost unul slabut si m-a facut sa ma indoiesc ca imi va placea; nu stiu de ce, dar pana sa ma obisnuiesc cu stilul autorului, de altfel foarte simplu, mi-a luat ceva timp; Nick a fost un personaj foarte enervant, pentru ca se intreba acelasi lucru de mai multe ori, se tot repeta si imi dadea senzatia ca doar tragea de timp. Insa, odata ce am trecut de prejudecati, m-am simtit absorbita in poveste si, pana sa clipesc, am si terminat-o.

Intreaga carte s-a invartit in jurul lui Erebos, care a fost si subiectul cartii; nu am mai citit, pana acum, carti in care este descris un joc video, astfel ca momentele in care Nick se juca, eu eram fascinata. In momentele in care acesta trebuia sa se opreasca din jucat si se desprindea de calculator, ma simteam exact ca el; nervoasa, nerabdatoare, plictisita. Mi-a placut foarte mult faptul ca Erebos m-a facut sa simt ca sunt implicata suta la suta, sa simt ca fac parte din poveste, ca in orice clipa pot chiar eu sa fiu data afara din joc. Am trait clipe de suspans continuu, gandindu-ma ca personajul lui Nick poate fi omorat chiar la cea mai mica greseala, sau clipe de bucurie maxima, atunci cand acesta castiga batalii, niveluri si bani. Erebos a fost una dintre putinele carti care m-a acaparat atat de mult, incat parca traiam alaturi de celelalte personaje. Mereu se intampla ceva spectaculos si, ca de fiecare data, autoarea reusea sa ma surprinda. Un roman imprevizibil, interesant si pliiiiiiiiin de emotii. Nu are cum sa nu iti placa asa ceva si, odata ce 'ai intrat in paine', cum obisnuieste profesoara mea sa spuna, este imposibil sa pui cartea jos.

Personajul meu preferat a fost Jamie, cel mai bun prieten al lui Nick; mi-a placut la Jamie faptul ca a luat atitudine si nu s-a lasat niciodata convins sa joace si el; ce-i drept, eu nu as fi rezistat. Jamie a incercat mereu sa-l ajute pe Nick, a incercat sa-l convinga sa nu mai joace jocul si, chiar daca nu a dat rezultate, iar Nick s-a purtat foarte urat cu el, Jamie nu a renuntat niciodata si a fost un prieten adevarat. Iubesc astfel de personaje; parca dau culoare intregii carti. 

Inca nu ati citit aceasta carte? Ce mai asteptati? O gasiti pe site-ul Editurii Rao, adica aici!

vineri, 25 octombrie 2013

Recenzie: Frankenstein de Mary Shelley

Recenzie

Victor Frankenstein este pasionat de fizica, alchimie si matematica si este foarte ambitios. Chiar de mic, el a inceput sa citeasca multe carti legate de fizica si alchimie si, singur, a evoluat foarte mult. Iar cand a fost acceptat la Univeristatea din Ingolstadt, Victor a stiut ca va ajunge departe. Astfel, perfectionandu-se, s-a hotarat sa faca ceva ce nimeni nu a mai facut vreodata: sa creeze un om si sa-i dea viata. Astfel, dupa trei ani de munca asidua, dupa mici suferinte si bucurii, Victor a reusit sa-l creeze pe monstru, care l-a ingrozit din prima noapte in care acesta deschis ochii. Victor, realizand ce monstruozitate a creat, l-a abandonat si a fugit. Dupa ceva timp, i-a piedut urma, insa s-a mai intalnit cu el si atunci a realizat ca a facut o greseala imensa si ca aceasta greseala fatala avea sa-l coste libertatea, fericirea si familia.

Nota mea: 5/5


Parerea mea

In primul rand, vreau sa mentionez faptul ca in aceasta carte a domnit tristetea. Dupa ce am citit-o, am ramas cu un gust amar in gura, pentru ca am trecut prin toate nefericirile vietii lui Victor - si cate au fost! Nu am putut sa simt decat compasiune; atat pentru creatura creeata de Victor, cat si fata de el.

E foarte greu sa descrii o carte atat de complexa. Chiar e, si nu stiu de unde sa incep.



In primul rand, o sa iau monstrul creat de Victor. Acesta chiar nu mi s-a parut ca era personajul negativ. Adica nu el a vrut sa se nasca - de fapt, sa apara - si, la inceput, a avut numai intentii bune. Cand a ajuns la casa fermierilor, a Agathei si a lui Felix, acesta dorea doar sa isi faca niste prieteni care sa il iubeasca; ba chiar i-a ajutat, fara ca ei sa stie, cu zapada si cu lemnele de foc, ceea ce da dovada ca monstrul a avut, initial, intentii bune. Insa, pe masura ce a fost respins, acesta a simtit rautate si si-a dorit sa se razbune pe omenire. De acolo au venit crimele facute de el. Deci eu il consider personajul pozitiv, din moment ce nimeni nu poate trai fara compasiune si iubire.

Victor, pe de alta parte, a fost cel rau. A creat o aratare oribila, care nu stia sa vorbeasca deloc, si l-a abandonat, fugind de el, pentru ca mai apoi sa nu-l caute. Ce a fost in capul lui? Trei ani, i s-a parut ceva intelept, si brusc a renuntat la munca lui? Fara sa-si asume meritele, sau macar fara sa-i curme suferinta monstrului, 'demonului', cum l-a numit? Nu a fost deloc potrivit. Plus ca, mai apoi, Victor a avut si pretentia ca monstrul sa-l lase in pace. Of, am fost ataaat de furioasa pe Victor!

'Frankenstein' mi s-a parut cea mai usoara carte clasica de pe acum; am citit-o fara probleme si nici nu a avut descrierile acelea ridicol de lungi. Plus ca ma bucur ca stiu si eu, in sfarsit, CINE este Frankenstein. Nice.

In concluzie, mi-a placut foarte mult aceasta carte. A fost plina de emotii, cu personaje foarte diferite si complexe. O recomand oricui si tuturor!

marți, 22 octombrie 2013

Recenzie: Disparuti de Michael Grant

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Rao.
Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Dintr-o data, toti adultii au disparut. Copiii de peste 15 ani s-au evaporat si ei, lasand in urma copii neajutorati. Sam, impreuna cu prietenii lui, incearca sa stabileasca ordinea prin Perdido Beach, micul lui orasel de la malul oceanului. Insa acesta descopera lucruri foarte ciudate si chiar inspaimantatoare; el, ca si alti copii, poate sa faca lucruri deosebite (sa arunce fulgere din maini, de exemplu); animalele incep sa aiba mutatii genetice si, cel mai ciudat, o bariera imensa - numita, de copiii din Perdido Beach, FAYZ - ii inconjoara si se prelungeste pana foarte sus si sub pamant, astfel ca cei blocati nu au nici o sansa de a evada. Manati de setea de putere, unii recurg la metode salbatice si brutale, iar rivalii lui Sam incep sa apara; crudul Caine, un baiat pe care Sam nu l-a mai intalnit; Howard si Orc, doi baieti pe care Sam deja ii cunostea, dar care aveau de gand sa-l omoare, si multi altii, care transforma lumea copiilor mici intr-una cruda si dureroasa.

Nota mea: 5/5



Parerea mea

'Disparuti', in opinia mea, este o carte ce a urmarit sa evidentieze cat de diferiti sunt unii oameni fata de altii; si a reusit. De data aceasta, adultii au fost reprezentati de copii care, la o prima privire, pareau inocenti, dar care inselau aparentele; Caine si aliatii lui aveau de gand sa faca orice - incluzand ranirea celorlalti copii - pentru a ajunge la putere, in timp ce Sam era preocupat numai de siguranta locuitorilor din Perdido Beach. Diferenta dintre Caine si Sam a fost evidenta, iar autorul a subliniat destul de bine acest lucru.

Sam si Astrid au fost doua personaje extrem de asemanatoare, care au facut o echipa buna; mereu s-au completat unul pe celalalt, Astrid cu inteligenta si Sam cu puterea. A fost spectaculos modul in care s-au descurcat intr-un razboi atat de crud si faptul ca mereu au gandit la fel. Cred ca aceasta este singura poveste de dragoste care chiar imi doresc sa progreseze, pentru ca Sam si Astrid se potrivesc pur si simplu perfect.

In fiecare batalie dintre copii, defectele si calitatile au iesit la suprafata; personajele au fost extrem de bine conturate si mi-a placut faptul ca am inceput sa ne familiarizam cu ele abia dupa ce am intrat cu adevarat in poveste si ca i-am cunoscut pe parcurs; parca urmaream un film, nu citeam o carte. Actiunea si suspansul nu au lipsit nici ele, 'presarate', ca sa spun asa, de misterul ce a invaluit intregul orasel Perdido Beach. Finalul a fost urmat de suspans, desi am putut sa-l prevad. Personajul meu preferat a fost, desigur, Sam, pentru ca nu poti sa nu te atasezi de el; abia astept sa vad cum va evolua in celelalte carti, dar nu numai el, ci si celalalte personaje de care m-am atasat pe parcursul intregului roman si de care cu greu m-am despartit.

Nu ati citit aceasta carte? O gasiti pe site-ul Editurii Rao, click aici! O carte atat de speciala merita citita!

duminică, 20 octombrie 2013

In my mailbox! - IT CAN'T BE ME!

Heeei, azi am venit cu un surprinzator de mare In my mailbox. Si trebuie sa precizez ca din cartile de mai jos, eu am cumparat doar TREI. Ha, mi-am respectat promisiunea. Un pic, adica, dar da.


Doua dintre cele doua carti pe care mi le-am luat sunt "Marea Monstrilor" (FINALLY!) de Rick Riordan, cat am asteptat pentru cartea asta. Si cea de-a doua este "Subject: Greseala" de blablabla. E o carte scrisa numai sub forma de email-uri si este cam copilaroasa si girly, dar am dat fix 2 lei pe ea. So... whynot?


Si, in toata splendoarea/gloria/minunatia etc. ei, "Invocarea" de Kelley Armstrong. Am cumparat-o de la o prietena care nu a vrut-o, pentru ca, zice ea, "e proasta, stii, pentru ca am dat 5 lei pe ea". Deci da, m-am abtinut un picut sa-i infig un cutit in gat si i-am cumparat-o, pentru ca a mea e intr-o stare foarte proasta. Stiti de ce? Pentru ca am citit-o de prea multe ori. Stiti de ce? PENTRU CA E CHIAR BUNA. Si e cartea mea preferata. Sa spuna cineva asa ceva despre cartea mea... of.


La schimb, am primit "Cand esti vrajitoare..." si "Frumosii". Si eu care am crezut ca Frumosii e vol. 1.:)) Am cam luat teapa, dar oricum voiam sa imi iau ambele volume, so...


Tot in splendoarea ei, pentru ca trebuia sa fie singura in poza, cartea "Hidden Beneath" de Lauryn April. Cartea nu arata foarte bine, dar pot sa garantez ca e perfecta. Am citit primul volum, "Into the deep" acum ceva timp si, trebuie sa va spun, e una dintre cele mai bune carti pe care am citit-o. Asa ca abia astept sa o citesc si pe asta. Plus ca am citit prologul si e... uh, genial.


lol, cum arata poza asta.:))
Am primit aceste carti de la noul sponsor al blogului, Editura Rao. Genial, nu? Eu una nu ma asteptam sa fiu alesa de editura lor, asa ca am fost foarte surprinsa cand am primit mail-ul. Recenziile la "Calul de razboi" de Michael Morpurgo si la "Disparuti" de Michael Grant le gasiti aici, respectiv aici. Si, oh, vedeti "Tronul de clestar", acolo? VAI <3 Acum m-am apucat de Erebos, care e chiar buna pana acum, m-a atras cu totul in poveste. 
A, si ca tot venind vorba, as dori sa va spun ca am sa pun capat rubricii "Dead series". If you know what I mean.


Tot pentru recenzie, de la Editura Herg Benet, am primit minunatiile astea. WOW. Arata asaaa bine. Ambele carti, si anume "Imblanzitorul apelor" si "Acluofobia" sunt scrise de autorul sub pseudonimul A. R. Deleanu. Imblanzitorul apelor este semnata, pentru mine. <3

Cam atat. Cate carti am de citit, pentru recenzie.:))
Voi ce ati mai primit/cumparat?

vineri, 18 octombrie 2013

Recenzie: Calul de razboi de Michael Morpurgo

Am primit aceasta carte spre recenzie de la Editura Rao.
Recenzia nu contine spoilere.

Recenzie

Joey e un cal unic: este roscat, are o cruce pe frunte si patru sosete albe. Dupa ce este cumparat de un fermier, acesta se imprieteneste cu fiul lui, Albert, si se ataseaza de el. Insa acesta nu este facut pentru munca de la tara, astfel ca, dupa ceva timp, armata il cumpara si il antreneaza pentru a deveni un cal de razboi. In armata, Joey il intalneste pe Tophtorn, un alt cal la fel de puternic si de mare ca el si acestia devin nedespartiti. Insa in razboi exista si riscuri si, dupa ceva timp, Joey si Tophtorn ajung pe mainile nemtilor, parasind astfel oamenii din armata engleza, de care se atasasera. Acestia trec prin nenumarate greutati, se ataseaza de diferiti oameni, insa mereu sfarsesc prin a fi despartiti acestia; iar razboiul pare ca nu se mai termina...

Nota mea: 4/5


Parerea mea

Naratorul cartii "Calul de razboi" este insusi Joey, un cal. Mi-a placut foarte mult modul in care acesta interpeta gesturile si spusele oamenilor si modul in care gandea. Parca am fost un spectator al acestei carti, fiind mereu influentata de gandurile calului si privind totul din perspectiva acestuia. Poate ca unul dintre mesajele transimise de aceasta carte este faptul ca si animalele au sentimente si ca, mai ales, nu ar trebui sa judecam animalele dupa cum arata, pentru ca desi Joey era un cal mare si puternic, acesta era bland si parca iubea toti oamenii.

Tema cartii a fost razboiul, care a fost si motivul declansarii actiunii. Au fost pasaje in care Joey ne spunea ca nici macar oamenii ce lupta in razboi nu stiu de ce si pentru ce lupta. Si eu m-am intrebat, de nenumarate ori, ce rost au razboaiele; ei bine, aceasta carte a atins cu delicatete acest subiect si ne-a aratat si cele mai urate parti ale acestui aspect - oamenii raniti, familiile distruse si faptul ca oamenii se folosesc de animale ca de niste unelte si ca unora nici nu le pasa de ele - tratandu-l ca pe un dusman, ca pe ceva care a afectat viata lui Joey.

Supus la arsita soarelui si la gerul iernii, Joey a trebuit sa munceasca permanent pentru oamenii care il aveau sub stapanire, insa m-a uimit faptul ca el nu avea nici o problema cu acest lucru si facea orice il puneau oamenii sa faca. Nu a simtit niciodata ca este neindreptatit si nu a ravnit la libertate; inteleg si eu de ce Albert s-a atasat de un cal atat de bland si bun. Cred ca Joey mi-ar fi fost si mie un bun prieten si imi pare rau ca a trecut prin atat de multe chinuri pe parcursul razboiului.

Titlul semnifica importanta calului pentru omenire si, eu una, cred ca semnifica si faptul ca Joey a fost vazut strict ca 'un cal de razboi' si nu ca un animal ce are nevoie de libertate si de iubire.

Recomand aceasta carte din toata inima si va garantez ca si voi, ca si mine, va veti atasa instantaneu de calul Joey si ca veti sta ca pe ace in anticiparea finalului ce ii va decide soarta acestuia.

Cartea este disponibila pe site-ul editurii Rao. Pentru a-l accesa, dati click aici.

miercuri, 16 octombrie 2013

Man, you're gonna kill me.

Urasc matematica, in timp ce o si iubesc. Imi place cat de exacta e sau sentimentul ala cand stii exact ce sa scrii la un exercitiu, cand ai formulele in cap si parca se zbat sa iasa afara.
Dar e prea multa, si grea, si complexa. Adica romana nici nu se compara, dupa parerea mea, cu matematica, in privinta dificultatii. Si examenele de la sfarsitul anului scolar imi dau emotii mari, plus ca incep sa am insomnii si numar zilele in care mai am timp sa invat. Deja teza nu ma mai intereseaza, e ceva gen o mica pata in coltul hartiei. Si la fel si celelalte materii, acum le tratez cu o indiferenta totala.
La voi cum a fost a 8-a? Nu cred ca mai e cineva atat de confuz si de speriat ca mine.:))

Cat despre citit... am o veste care pe mine m-a incantat enorm, insa nu pot sa va spun inca. Ideea e ca am foarte multe carti pentru recenzie... si nu stiu ce sa aleg. Gen am stat 10 minute in fata a trei carti si m-am hotarat sa las decizia pe mai incolo. Sunt ciudata.:))

A, uite! Trebuie sa ma duc sa-mi fac tema la mate...

Cam atat aveam de spus. Imi pare rau ca nu pot face o postare mai interesanta de atat...

luni, 14 octombrie 2013

Recenzie (nu chiar): Orasul Oaselor de Cassandra Clare

Recenzie

Dupa ce se petrece un incident neplacut in clubul Pandemonium si Clary asista la uciderea unui demon, intreaga ei viata se schimba. Curand, mama ei este rapita iar ea este nevoita sa se descurce de una singura, fara a sti macar in ce se baga. Din fericire, il intalneste pe Jace, un baiat care la prima vedere pare rautacios si nepasator, dar care dupa ce ajungi sa-l cunosti devine de treaba si foarte protector. Clary afla ca el este un vanator de demoni si este atrasa in aceasta lume a supranaturalului de unde nu mai poate iesi, plina de vampiri, varcolaci, demoni, vrajitori si multe alte fiinte periculoase si puternice. Insa Clary afla ca tocmai ea nu este ceea ce credea si ca defapt nu stie nimic despre ea.

Nota mea: 1 0/5


Parerea mea


Tot ce scrie mai jos - mai putin o particica, unde e evident - este fara spoilere. Chiar va rog sa cititi tot ce am scris, poate veti realiza ceea ce am realizat eu.

OK.
Deci in primul rand povestea. Cea mai de rahat - scuzati expresia - poveste din lume. Da? Tipa cuminte si buna se indragosteste de ala misto, puternic si superb, dar rautacios. Asta nu e carte, e doar un [tac] insirat pe hartie. TWILIGHT, THE VAMPIRE DIARIES, EVERMORE, EVE, INGERUL MECANIC, INGERUL NOPTII, NU PLANGE SUB CLAR DE LUNA, CHLOE KING, CASA NOPTII, DIVERGENT, toate au exact aceeasi idee. Si serios, cu cat citesc mai multe prostii de genul asta, cu atat imi e mai usor sa realizez. Si ideea e ca toti adolescentii cred ca este in regula. Serios? Sa citesti acelasi lucru de o mie de ori si tot sa-ti placa? Si sa recomanzi?!

Poate ca si eu ma aflu, cat-de-cat, in categoria asta, nu spun ca ma exclud si ca sunt eu cine stie ce.

Deci am vorbit - bine, mai mult am disperat - in legatura cu triunghiul amoros nelipsit. Acum, sa trecem mai departe: personajele. Acum, pentru cine a citit si Ingerul Mecanic, puteti sa-mi spuneti ca urmatoarele personaje NU se aseamana?

Simon - Jem
Jace - Will
Clary - Tessa
Hodge - Mortmain
Isabelle - Jessamine

Poate ca au si diferente, dar le poti asemana foarte usor. Serios.

Si apoi, intreaga poveste se petrece in acelasi context - institutul, Londra. Si da, inteleg, autoarea s-a hotarat sa mai scrie o serie in aceeasi lume, pentru ca i-a placut. BIIIINE. Dar trebuie sa faci lucrurile la fel? De ce naiba scrii acelasi lucru de doua ori? Si de ce ti se vinde cartea asa bine?!

Si problema e ca mi-a placut, ok? Mi-a placut Orasul Oaselor, pentru ca a avut si multa actiune, UNEORI m-a tinut in suspans, a avut si personajele deosebite, cum ar fi Luke si Magnus Bane, dar in rest nu prea. As fi vrut ca autoarea sa se concentreze mai mult pe personajele pe care nu s-a concentrat in celalata carte, si anume Fratii Tacuti si cele doua de mai sus, care nici nu apareau.

*SPOILER* 

Plus ca... incest? DE CE?
Serios, de ce ai face asa ceva? Cassandra Clare s-a gandit ca n-a scris destul de prost, si ca ar fi bine sa bage si cea mai mare prostie pe care puteam sa o gasesc intr-o carte, si anume incest? De ce ai face asta?

*SPOILER ENDED*

Fara sa mai prelungesc aceasta discutie (pentru ca nu se poate numi recenzie, la cat am disperat pe aici), o sa va recomand sa nu cititi ambele carti. Adica da, fie, puteti incerca Orasul Oaselor, pentru ca e mult mai ok decat Ingerul Mecanic, dar atat, nu va sfatuiesc deloc sa cititi ambele serii. Si de acum decretez ca nu o sa mai am incredere in recomandarile oricui. Mai ales cele ale americanilor. DUH, carti de duzina. Cred ca ar merge un Stapanul Inelelor.

De asemenea, am facut si o discutie pe YouTube, dar e cam acelasi lucru, doar ca putin mai blanda si mult mai balbaita. Daca doriti, aruncati o privire. Si, mai ales, vreau sa stiu parerea voastra! V-a placut Orasul Oaselor? V-a placut Ingerul Mecanic? Planuiti sa continuati seriile? Sunteti de acord cu mine?


Lectura placuta!

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Mini recenzii #3

Petrecerea de Danielle Steel


Cu doua fiice gemene absolvente de liceu, un fiu student la Dartmouth si un copil de gradinita din a doua casatorie, avocata Olympia Crawford Rubinstein pare capabila sa rezolve orice problema cu gratie si umor. Totul pana într-o frumoasa zi de mai, cand primeste o invitatie pentru fiicele ei la cel mai exclusivist bal de debut din New York, iar lucrurile o iau complet razna.

Pentru Harry, sotul ei, ideea unui bal simandicos este respingatoare. Veronica, fiica rebela, pare încantata sa participe, iar sora ei geamana, Virginia, se gandeste deja la rochia perfecta. Fostul sot al Olympiei îsi face si el aparitia, vazand în acest bal ocazia perfecta pentru un conflict în familie. Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, Charlie, fiul student, se afla într-un punct-cheie al vietii sale si are nevoie de mama lui mai mult ca oricand.

Penduland între criza fiului si suferinta fiicei parasite de iubit, între varicela si dezbaterile politice din propria casa, Olympia este pe punctul de a ceda..., cand o serie de evenimente neasteptate transforma o noapte dezastruoasa într-una magica. Pe masura ce se vindeca rani vechi, se rup bariere si se nasc noi traditii, un bal al debutantelor devine elementul catalizator pentru schimbare, acceptare si dragoste.

Nota mea: 4,5/5

Parerea mea

A fost chiar placut sa incerc un nou gen literar si trec de o asa-zisa 'perdea' de prejudecati pe care mi-o creasem; ideea este ca mie nu imi plac cartile romantice, asa ca autoare precum Mary Jo Putney, Amanda Quick sau chiar Danielle Steel nu mi-au atras niciodata atentia. Insa nu am avut dreptate, iar 'Petrecerea' a fost o carte deosebita, captivanta si plina de intorsaturi de situatie, care mi-a placut foarte mult; au fost surprize la tot pasul (efectiv, surprize la tot pasul) si, desi unele lucruri au parut un pic trase de par, povestea a fost deosebita si foarte interesanta. Personajele, fiecare diferit in felul lui, au fost, in opinia mea, foarte bine conturate; m-am atasat de majoritatea foarte repede, iar armonia si pacea pe care Olympia le emanau mi-au dat o senzatie de confort ca sa zic asa, in timp ce citeam. Per total, "Petrecerea" mi-a lasat o parere buna despre aceasta autoare si acum chiar vreau sa incerc si alte carti ale acesteia care, sper eu, sa nu ma dezamageasca.
 

Jocul lui Ender de Orson Scott Card



Extraterestrii au atacat Pamantul si aproape au distrus specia umana. Pentru a se asigura ca oamenii vor castiga urmatoarea infruntare, cea decisiva, guvernul terestru a creat in vitro genii pe care le antreneaza intensiv in arta militara.
Instructia consta, nicio surpriza, din „jocuri“ de razboi. Ender Wiggin, un geniu printre genii, castiga intr-un timp record toate „jocurile“ si pare eroul care va salva planeta. Dar va reusi sa stabileasca granita dintre real si virtual si sa inteleaga importanta ei cruciala?

Nota mea: 5/5

Parerea mea

Aceasta carte m-a surprins placut. Fiind in genul SF - un gen nu tocmai pe placul meu -, ma asteptam sa aiba o multime de date stiintifice si da, a avut, dar nu unele care parea aruncate la nimereala, asa, pentru a umple golul - cum am simtit la alte carti SF. Stilul autorului m-a captivat imediat si mi-a placut foarte mult, personajele au fost foarte bine conturate, descrierea a fost exact atat cum imi place mie; si in rest, actiune din plin. Povestea originala, dupa parerea mea, a parut foarte reala si, pe masura ce citeam, simteam ca ma aflu in acea lume. M-am atasat de Ender si cel mai mult mi-a placut la micutul copil faptul ca se comporta ca un adult, dar care nu a renuntat niciodata la a fi copil. Acesta era foarte inteligent si gandea foarte rapid in situatii-limita; tipul de erou care ar salva lumea si pe care toata lumea poate sa se bazeze.

Abia astept sa continui seria si, mai ales, sa vad filmul care va aparea pe 1 noiembrie. Am o presimtire ca va fi fenomenal.

Numele acestei carti este secret de Pseudonymous Bosch


Daca ar fi o prezentare obisnuita a unei carti obisnuite, v-as spune ca e un roman fantastic! Se citeste dintr-o suflare! (Conform textelor de prezentare, toate cartile sunt fantastice si se citesc dintr-o suflare.)
Veti face cunostinta cu cei doi curajosi eroi, Cass si Max-Ernest, si veti afla cum o misterioasa cutie cu fiole, Simfonia mirosurilor, i-a pus pe urmele unui magician disparut in imprejurari stranii (si... mirositoare). Daca ar fi o carte obisnuita, as lauda-o spunand ca ea povesteste aventuri care va vor inspaimanta - despre jocuri de cuvinte pe care Cass si Max-Ernest trebuie sa le dezlege si despre raufacatori pe care trebuie sa-i infrunte. Dar, din pacate, nu va pot spune nimic din toate acestea, intrucat, daca as face-o, pe urma veti dori sa cititi acest roman.
De fapt, nu doar numele acestei carti nu poate fi dezvaluit, dar nici povestea pe care o relateaza.
Aceasta deoarece se refera la un secret - un mare secret! - care a reusit sa-i tulbure pe oamenii ca voi... O, nu! Nu cumva am spus deja care este secretul? In acest caz, este prea tarziu... Mi-e teama ca, din acest moment, nimic nu va mai poate opri. Cititi aceasta carte daca trebuie. Dar, va rog, nu spuneti nimic nimanui.
Cu scuzele de rigoare, Pseud. Bosch

Nota mea: 3/5

Parerea mea

De foarte mica imi doream sa pun mana pe acesta carte, insa am tot amanat pana cand am ajuns sa uit de tot de ea. Acum putin timp, o tema data de profesoara noastra de romana mi-a amintit de aceasta carte, iar o colega de a mea o avea, asa ca am convins-o sa ma imprumute. Iar cand mi-a ajuns in fata... ei bine, am sarit efectiv pe ea.

Aveam asteptari mult mai mari de la aceasta carte. Nu vreau sa intelegeti gresit; mi-a placut, insa nu m-a impresionat, iar eu credeam ca o sa fie mult mai buna de atat, pentru ca imi fusese recomandata de foarte multe persoane.

Mi-a placut foarte mult stilul autorului, felul lui misterios de a scrie si creativitatea lui. Atunci cand ni se adresa direct noua, chiar imi placea. Insa mi s-a parut ca a fost singurul lucru bun, deoarece povestea creata de el a fost cliseica, plictisitoare si... de copii mici. Adica intr-adevar, cartea e pentru copii, dar... pur si simplu nu mi-a placut. Cass era foarte enervanta, si la fel si Max-Ernest. Povestea insasi a fost foarte saraca in detalii si ciudata, si inca am ramas cu multe semne de intrebare cu care nu ar fi trebuit sa raman, chiar daca mai sunt multe carti in serie (care, EVIDENT, nu au fost publicate in Romania). Per total, cartea nu m-a impresionat, insa nu a fost nici foarte proasta. A fost foarte usor de citit si in regula, dar consider ca nu este de varsta mea.

miercuri, 9 octombrie 2013

Ebook giveaway - 24 hours #10

Atentie! Imi pare rau daca intarzii cu trimisul ebook-ului, insa scoala e de vina!

 Heeeei! Cum o mai duceeti? Aveti chef de un ebook nou? Hehe.

Worlds divided them. Chance brought them together. Only love will save them. An alien princess exiled to Earth. An arrogant boy. One week to get back to her planet or she'll die. And, her only chance for survival? She must help the boy find his soul mate. Piece of cake! Rather quickly, her inexperience with human emotion is obscured by other matters--alien-controlled psychotic teens that are out to kill her, and a government group that is set on capturing and dissecting her.

Worst of all, Venus will suffer a painful death-by-poisoning, thanks to Earth’s atmosphere, if she remains on the planet longer than one week. Still, Venus is a Princess and she's got a plan. Surely, with her help, Michael will fall in love with a human. But time is running out and Michael is falling for the wrong girl--her.

Tot ce trebuie sa faceti este sa lasati un comentariu mai jos cu adresa voastra de email, pentru ca mai apoi sa-mi trimiteti un email de pe aceasta la adresa 'sabrina8_dulcik@yahoo.com'. De asemenea, trebuie sa-mi urmariti blogul in orice fel doriti voi. Castigul este garantat, insa trebuie sa va incadrati in cele 24 de ore de la publicarea acestei postari! :)

Lectura placuta.

marți, 8 octombrie 2013

Videoclipul in care sunt enervanta rau si naspa!

Heeeeeeeeeei!
Mi-am facut timp sa fac inca o filmare si a iesit cam naspa, dar nu asa sunt toate filmarile mele?
Haha.


Nu mai comentez. A aparut 'Anatomia lui Grey', asa ca filmarea acestui clip e oricum un sacrificiu mare. ASA CA AR FACE BINE SA VA PLACA!

Lectura placuta.^^

vineri, 4 octombrie 2013

Ebook giveaway - 24 hours #9

Atentie! Imi pare rau daca intarzii cu trimisul ebook-ului, insa scoala e de vina!

Am venit cu o carte pe care am descoperit-o relativ recent si uau, am fost uimita cand am vazut cat de bine suna! Adica (,) coperta se bate cap in cap cu povestea cu fantome si copii naspa dintr-o scoala privata. Plus ca e scrisa de autoarea cartii "Aripi", care a fost deja publicata in Romania. Oricum, sunt chiar curioasa in legatura cu cartea asta. Si sper ca si voi sunteti pentru ca astazi o sa o primiiiti! (nu chiar azi, dar hai sa nu stricam momentul)

Moving to a new high school sucks. Especially a rich-kid private school. With uniforms. But nothing is worse than finding out the first girl you meet is dead. And a klepto.

No one can see or hear Kimberlee except Jeff, so--in hopes of bringing an end to the snarkiest haunting in history--he agrees to help her complete her "unfinished business." But when the enmity between Kimberlee and Jeff's new crush, Sera, manages to continue posthumously, Jeff wonders if he's made the right choice.

Nu e chiar o descriere lunga. Poate le-or fi fost frica sa nu dea spoilere! :))

Tot ce trebuie sa faceti este sa lasati un comentariu mai jos cu adresa voastra de email, pentru ca mai apoi sa-mi trimiteti un email de pe aceasta la adresa 'sabrina8_dulcik@yahoo.com'. De asemenea, trebuie sa-mi urmariti blogul in orice fel doriti voi. Castigul este garantat, insa trebuie sa va incadrati in cele 24 de ore de la publicarea acestei postari! :)

Lectura placuta.

joi, 3 octombrie 2013

Update: grrrrhaaahff

Lol, cam sunetul asta il scot cand ma gandesc ca mai am un an de scoala.:))
OK, deci am dat toate testele predictive pe care le aveam de dat si, pentru ca nici macar nu se trec, profesorii s-au gandit sa nu ne anunte exact ziua in care dam, asa ca nu am putut invata la majoritatea. Am cateva profesoare care ne-au spus unele raspunsuri, altele au vorbit codat, ca sa se prinda doar unii de raspunsuri si, in general, a fost ok. Inca astept rezultatele, dar pana acum nu au fost prea bune :))

Postarile s-au rarit, majoritatea sunt programate (nu si asta), pentru ca reusesc din ce in ce mai rar sa intru. Am terminat doua carti si o sa apara curand recenziile, plus inca 2 programate. Si cartile pe care le-am terminat de curand - Casa Scorpionului si Cismigiu et comp. - mi-au placut enorm. Sunt printre cele mai bune de anul asta. Si eu care mi-am propus sa fac un top 10. Cred ca o sa fac top 100 sau ceva de genul:))

Acum citesc Jocul lui Ender, de Orson Scott Card, slava domnului. Am tot amanat sa o citesc, pentru ca e SF si genul asta nu e pe placul meu, dar cartea asta chiar imi place. Prea multe carti bune! Glumesc, nu, sa continue asa. Oricum, pe 1 noiembrie, din cate stiu eu, apare filmul si fratimiu mi-a promis ca ma scoate la film sa-l vad, ca el a citit aproape toata seria si i-a placut mult. Iei!

Um... nu cred ca mai am nimic de zis. Voi cum o mai duceti? Cum e scoala, ce mai cititi?