miercuri, 27 februarie 2013

Olimpiada creatiilor - castigator

Later edit: niste probleme tehnice au dus la anularea castigatorului, pentru ca o alta compunere s-a pierdut. Voi anunta daca va fi schimbat castigatorul in curand.

Am primit, din atatia participanti, doar patru compuneri.
Serios, patru? Ati avut mai mult de doua saptamani si am vazut cat de seriosi sunt unii. Nu imi place sa jignesc, dar e aiurea sa te inscrii la ceva si sa o lasi balta.:| Nu o sa mai organizez asa ceva.

Asadar, participantele la etapa 1 au fost:
TheoRyaMarya
Denise Chris
Andd D
Nastya Paun

Felicitari pentru compuneri, toate au fost foarte frumoase. Si cum au fost doar patru participanti, ma gandeam sa nu mai facem inca o etapa. Va multumesc ca ati participat, acum imaginati-va ca cititi un discurs lung si asta e.:)

Castigatoarea este Denise Chris, pentru compunerea ei simpla, dar frumoasa. 
   Il priveam fix, ochii lui albastri se plimbau pe chipul meu.Zambetul acela strengar din coltul gurii, m-a facut sa uit pentru un moment in fata a ce stateam.Mi-am inghiti nodul din gat si am scuturat incet din cap.Zambetul nu a disparut, a persistat ca si cum nu i-ar fi pasat de nimic.
   Si probabil asa si era, nu avea de ce sa-i pese.Eram un nimic in comparatie cu el,insa am continuat sa-l privesc ca si cum nu mi-ar fi frica.Dar daca as fi avut o portita de scapare, as fi fugit fara sa ma uit inapoi, chiar daca n-ar avea niciun sens.
   -Asa firava, asa speriata, spuse deodata cu vocea cristalina.
   Daca as fi stiut, ce se ascunde sub acel chip frumos, nu as mai fi fost aici, inchisa intre patru pereti.As fi vrut sa-I spun o mie de cuvinte, insa niciunul nu parea sa imi paraseasca buzele uscate.
   Trupul lui flexibil si sculptat ca al unui zec grec, puternic si solid, ma facea sa ma cutremur.Insa crezusem in camuflajul lui ,in minciunile lui si toate ma adusesera aici: inchisa intr-o camera alba, fara niciun mobilier.Respiratia mi se taia la fiecare gest al lui, fiecare miscare catre mine, ma facea sa uit ca inca sunt in viata, datorita bunatatii care inca se mai afla in el.
   -Ce ma fac eu cu tine, spuse deoadata introcandu-se pe calcaie cu fata catre micul geam ,care exista in camera.Nu ar fi trebuit sa afli ,niciodata!
   Nu as fi aflat niciodata, daca nu ma aflam in momentul nepotrivit la locul nepotrivit.Momentul acela cand colti lui plini de sange s-au napustit asupra mea, lansandu-ma fara rasuflare, insa s-au oprit exact la fix, inainte sa-mi strapunga pielea.
   Acum ma aflu aici, legata de un scaun si totodata de el.Nu stiam inca de ce se oprise, insa stiam ca asta nu va ramane asa la nesfarsit.Trebuia sa scape de mine, nu avea incredere in mine.
   -Zoey ,Zoey, de ce m-ai urmarit?a intrebat deodata cu o voce calma
   De ce l-am urmarit?De ce?Inca nu reuseam sa-mi adun cuvintele, sa formez o propozitie.
   -Pentru ca…,am incercat sa spun cu buzele uscate.
   S-a intors catre mine intr-o secunda, fiind atent la toate miscarile mele.Faptul ca eram legata nu imi oferea nicio optiune de miscare.
   -Pentru ca?a continuat el creend o atomosfera amortita.
   Mi-am inghitit nodul din gat ,insa nu puteam sa-I raspund.Nu puteam.Ochii lui ca oceanul linistit ,s-au tranformat intr-o furtuna.Limba lui a trecut incet peste colti, arantandu-mi cat de periculos putea sa fie.Insa asta  nu ma ajuta, ma facea sa imi inghit si mai rau cuvintele.
   -William, am incercat sa spun din nou, insa odata cu numele lui, orice alt cuvant a incetat sa se mai formeze pe buzele mele.
   A ras incet, apoi s-a apropiat cu pasi mici de mine.M-am speriat atunci cand s-a apropiat periculos de mult de gatul meu.Insa atunci mi-am dat seama ca vampirul vruia doar sa-mi dezlege sfoara din jurul mainilor.S-a oprit pentru o secunda, uitandu-se in ochii mei.Am simtit un sentiment de vinovatie.
   -Pleaca, spuse incet, lasand parul negru sa-I cada pe frunte.
   Oricat as fi vrut sa fug, nu l-am putut parasi.Frumusete lui ma atragea, chiar daca stiam ce monstru era.Insa cu siguranta era ceva mai mult, ceva care era dincolo de frumusetea lui.Imi aratase bunatate, lucru pe care nimeni nu-l facuse de mult.
   -Zoey Green ,pleaca, pleaca, cat mai poti,spuse el intorcandu-se catre micul geam.
   As fi fugit sa rup pamantul, insa nu puteam.Simteam tristetea pe dedesubtul acelei masti frumoasa.Nu puteam sa-l resping, inima nu ma lasa sa o fac.
   -William, sunt tot aici, am spus ridicandu-ma incet si freacandu-mi incheieturile.
   S-a incruntat si a zdrobit cu o singura miscare lemnul de sub piciorul lui.
   -Pleaca ,Zoey!!a tipat nervos.
   M-am indreptat spre el cu pasi mici, nu puteam sa-l parasesc ,indiferent cat de mult ma inselasem in privinta lui, oricat de confuza m-ar fi lasat.
   -Will, sunt aici ,langa tine, am spus imbratisandu-l.
   A ras scurt.
   -Cine ar fi crezut,spuse sufland incet in parul meu.Fata care nu punea pret pe frumusete sa se aleaga tocmai cu mine, un vampir increzut.
   Am zambit scurt.
   -Destinul,am spus simplu.
   M-a imbratisat si mai tare, raspunzand la randul lui.
   -Imi iubesc destinul ,daca asta te face sa ramai langa mine.


 Imi pare rau pentru restul, stiu ca va asteptati la mai mult, insa asta e. Stiu ca e datoria mea sa spun asta, dar, sincer, daca as fi putut, v-as fi premiat pe fiecare dintre voi! 
Denisa, astept un mail cu adresa ta completa si cu cartea pe care o alegi intre:



















O zi frumoasa.:)

marți, 26 februarie 2013

Recenzie: Portretul fantomei de AVI

Recenzie

Horace, nascut in New York, intra sub slujba domnului Middleditch, un fotograf, cu scopul de a invata sa faca fotografii. Viata lor linistita este intrerupta de familia Von Macht care ii angajeaza sa-i faca o poza doamnei Von Macht pentru a i-o pune fetei lor moarte in locul de odihna. Insa, pentru ca domnul Middleditch este un fotograf nu foarte bogat, acesta cade in ispita si se hotaraste sa profite de pe urma familiei bogate ce l-a angajat; acesta il pune pe Horace sa fotografieze portretul Eleonorei, adica pe cel al fetei moarte si sa suprapuna imaginea cu fata moarta peste cea a mamei ei. Insa, cu trecerea timpului, Horace observa lucruri ciudate; ii face, din greseala, o poza Eleonorei si realizeaza ca nu exista un tablou cu ea, deci este o fantoma si afla ca Eleonora nici macar nu este fata lor si ca a fost ucisa de ei. Pegg, servitoarea familiei Von Macht incepe sa vorbeasca cu baiatul ucenic si, impreuna, realizeaza ca fantoma Eleonorei prinde putere, fiind capabila sa-si indeplineasca singurul vis: sa se razbune.

Nota mea: 4/5


Parerea mea

Desi destul de scurta, Portretul fantomei a reusit sa-mi atraga interesul din prima clipa. Inceputul, unul destul de linistit, mi-a indus starea de neliniste si de suspans imediat. Abia asteptam ca ceva sa se intample, sa apara o fantoma si ma asteptam ca Eleonora sa apara imediat cum Horace intra in casa, insa nu s-a intamplat asta; baiatul a descoperit singur ca ceva nu este in regula si cel mai mult mi-a placut faptul ca nu prea s-a indoit de sanatatea lui mintala.

Faptul ca servitoarea Pegg l-a abordat imediat mi-a dat totusi senzatia ca lucrurile ar fi grabite, ca cei doi se cunosteau de ceva vreme si ca parca nu era prima data cand se intalneau. Nu mi-a placut acest lucru. De asemenea, nu mi-a placut nici faptul ca Horace nu a avut nici un contact cu Eleonora si ca nu a acceptat sa vorbeasca cu ea. Ciudat era ca doar el o vedea. Macar Pegg ar fi trebuit s-o vada, din moment ce cele doua erau mai apropriate.

Sfarsitul a fost unul destul de ciudat, intrucat nu prea a avut sens. Insa pe mine nu m-a deranjat, o carte nu trebuie sa aiba sens ca sa aiba totusi sens (vorbe de geniu).

luni, 25 februarie 2013

Lovitura sub centura pentru fani!

Hei!
Banuiesc ca pana acum ati aflat de Creative Monkeyz, datorita Robotzilor.
Ei bine, vreau sa va spun ca eu am un mare respect pentru echipa aceea, o urmaresc inca de cand au inceput Robotzii si nu pot decat sa salivez de fiecare data cand mai scot cate un episod din Robotzi, 3lar sau Miez. Oricum, ideea e ca voiam sa va arat un clip. Fanii cartilor Cassandrei Clare o sa cam sufere, pentru ca Alex cam calca in picioare trailer-ul, dar nici mie nu mi s-a parut de la inceput prea reusit si nu am intentia sa-l vizionez. Alex a ales, de asemenea, si trailer-ul de la Beautiful Creatures, insa pentru acesta a avut mai multe cuvinte de lauda. O sa va las pe voi sa il vizionati.

Din moment ce clipul nu este pe youtube, iar eu nu stiu cum sa pun alt fel de clipuri aici, o sa va dau link-ul direct. Si chiar daca nu sunteti fani City of Bones, va sugerez sa vizionati (nu numai episodul asta), pentru ca eu una am cazut de pe scaun de cateva ori datorita glumelor lui!


















Click aici pentru a viziona.

Cred ca Rose deja s-a dus dupa pusca. Eu una nu ma pot pronunta in legatura cu filmul asta si, mai ales, in legatura cu cartile, din moment ce inca nu am apucat sa pun mana pe ele. Si regret de nu mai pot.:(
O seara placuta va doresc.

P.S.: astazi e ultima zi in care imi puteti trimite compunerile pentru Olimpiada Creatiilor!

duminică, 24 februarie 2013

Recenzie: Mort si-ngropat de Charlaine Harris

Recenzia nu contine spoilere, cel putin nu mai multe ca in descrierea de pe spatele cartii.

Recenzie

Sookie este impotmolita din nou - oare a scapat vreodata? - in vartejul de conflicte supranaturale. Dupa ce, cu multi ani in urma, vampirii au iesit la lumina, ei bine, nu la propriu, pentru ca ar fi murit, dar s-au dezvaluit intregii lumi, varcolacii si teriantropii s-au decis sa faca acelasi lucru si se pare ca aceasta decizie a atras numai probleme. Telepata noastra se confunta cu mult stres atunci cand Sam, seful ei teriantrop, trebuie sa-i lase barul Merlotte's in grija ei pana va rezolva o problema cu mama lui. Insa, in timp ce Sookie il conduce si asa cu greu , o crima se produce in spatele barului si totul se intoarce pe dos. Nimeni nu este capabil sa afle cine a ucis victima, iar intre timp, totul se complica. O lupta intre vechile zane este acum dusa la extrem si Sookie este nevoita sa se lupte in fiecare zi cu impulsul de a tipa de frica. Din fericire, insa, are prieteni, mai mult sau mai putin normali, care sunt dispusi sa sara in ajutorul ei si sa o sustina. Sfarsitul m-a tinut cu sufletul la gura, reusind din nou sa ma impresioneze. Deloc previzibil, asta-i ce iubesc la Charlaine Harris.

Nota mea: 5/5


Parerea mea

Ca si celelalte romane, Mort si-ngropat este o carte ce se bazeaza pe aceeasi "structura", ca sa zic asa. Dupa vremea frumoasa, vine furtuna.

Am stiut la ce sa ma astept de la Sookie si de la celelalte personaje si m-am simtit asa familiara, asa obisnuita cu lumea asta atat de captivanta. Am abordat aceasta carte cu gandul ca imi va readuce pofta de citit si nu m-a dezamagit catusi de putin. Actiunea este atat de intortocheata si totusi atat de clara, incat nici nu te poti opri din citit.

In cea de-a noua carte - se poate sa fi ajuns la a noua?! - se gasesc o multime de fiinte supranaturale, si chiar o sa le enumar: vampiri, varcolaci, teriantropi, zane, demoni si semi-demoni, vrajitoare si pana si elfii au fost pomeniti. Si asta ii da o atmosfera speciala: mereu te astepti ca una sa vina si sa bata la usa lui Sookie, incercand sa o omoare. Sau chiar mai rau.

Personajul meu preferat ramane, oh da, Eric Northman. Cu atitudinea aia, cred ca as cadea pe jos de emotie. Actorul ales sa joace in True Blood mi se pare mai mult decat potrivit, insa personajul clasic, perfect mi-a inmuiat inima si m-a facut sa o urasc pe Sookie, sa o urasc din invidie. Si pentru faptul ca nu se duce sa locuiasca alaturi de Eric, sa-si petreaca, nu stiu, toata viata cu el. Pentru ca vampirul ala e atat de pornit sa o aiba, sa o protejeze, sa o iubeasca, incat orice femeie si-ar dori sa aiba alaturi de ea un asemenea barbat. Dar ea pur si simplu il refuza. Adica, in fine, recunoaste si ea ca-l doreste, pentru ca mai e si legatura aia de sange, dar Eric pare atat, atat de perfect. Sper ca Harris nu imi va face vreo surpriza cum mi-a facut cu Bill. Desi, trebuie sa recunosc, ma enerva la culme Bill.

As putea sa stau aici si sa discut pentru tot restul zilei mele despre cat de minunata este seria Vampirii Sudului, sau as putea pur si simplu sa pun punct si sa ma duc sa ma apuc de al 10-lea volum. Dar tot nu pot sa cred ca am ajuns la numarul 10!

sâmbătă, 23 februarie 2013

Medicamentul ideal ♥

Astazi m-am gandit sa vorbim despre ce faceti voi atunci cand nu mai aveti chef de citit; pentru ca, sa recunoastem, toata lumea ajunge intr-un punct in care nu mai are chef sa puna mana pe vreo carte.

Ei bine, leacul meu numarul 1 este Vampirii Sudului. Sunt bestiale cartile astea. De la 20 de pagini intr-o zi (Scoala Fricosilor), am ajuns sa citesc o jumatate de carte fara sa-mi dau seama, pentru ca pur si simplu au un farmec aparte pentru mine. Pe langa ca apare Ericuț si mi-l imaginez in postura lui sexy


si Jason, minunatia asta ♥


 povestea te mai si tine in suspans non-stop si pur si simplu nu ma pot opri din citit. Vorba aia, dupa vreme frumoasa vine furtuna, exact asa se intampla mereu in cartile scriitoarei. Te introduce din nou in poveste si dupa 5 pagini, bang, moare cineva! Cred ca daca m-as intalni vreodata cu Charlaine Harris, m-as lua la bataie cu ea ca se opreste din scris :| O fi ea batrana, dar scrie genial!

Oricum, pe voi ce va detemina sa reveniti la cititul ala obsesiv? :D

vineri, 22 februarie 2013

Recenzie: Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere de Jennifer E. Smith

Recenzie

Dupa ce intarzie patru minute si pierde avionul, Hadley are norocul de a-l intalni pe britanicul Oliver, un baiat chipes ce asteapta avionul catre Anglia. Acestia isi petrec timpul impreuna, atat in aeroport, in asteptarea noului avion, cat si in el, unde Oliver reuseste sa-i distraga atentia fetei de la claustrofobie. Cei doi se despart atunci cand avionul ajunge in Anglia.

Hadley trebuie sa mearga la nunta tatalui ei cu o femeie pe care nici macar nu o cunoaste. Desi se asteapta ca totul sa decurga oribil, Hadley rezista nuntii si intregii zile si, in cele din urma, realizeaza ca femeia alaturi de care tatal ei va sta alaturi pentru tot restul vietii nu este atat de rea precum si-a imaginat-o si accepta sa ii mai viziteze. Insa, aparent, Oliver a venit in Anglia cu un alt motiv, iar cand acestia se intalnesc, din nou, Hadley este dezamagita de reactia lui atunci cand o vede. Crezand ca nu se vor mai revedea vreodata, fata se intoarce la nunta tatalui ei unde, spre surpriza ei, cateva ore mai tarziu, se intalneste cu baiatul visurilor ei, care ii mai acorda un sarut ce vesteste un nou inceput. Cine si-ar fi inchipuit ca 4 minute pot schimba totul?

Nota mea: 5/5


Parerea mea

Editura Epica a facut o treaba buna alegand cartea aceasta, pe care o recomand si eu din toata inima. Actiunea constanta te tine lipit de carte pana cand o termini, pentru ca mai apoi sa regreti ca ai facut-o.

De data aceasta, Hadley este o protagonista foarte curajoasa si ma bucur ca nu a trebuit sa-l lase pe Oliver sa faca primul pas si sa o caute. De obicei, eroinele sunt monotone si nu au pic de curaj, insa Hadley a tinut la Oliver si a recunoscut ca ii este dor de el, facand tot posibilul sa-l gaseasca. Asta m-a facut sa o iubesc si sa fiu mereu de partea ei. Cat despre Oliver, un tip genial, amuzant si dragut, care nu a asteptat ani intregi sa o sarute si a avut grija ca cei doi se vor mai revedea. Cat despre tatal lui Hadley, mi s-a parut un tata foarte bun si, desi la inceput a fost personajul negativ care le-a facut, si pe ea si pe mama ei, sa sufere, cu timpul am realizat ca nu trebuie sa-l urasc, pentru ca pana la urma a fost sincer si nu a ascuns faptul ca nu mai doreste sa fie cu mama lui Hadley.

Faptul ca aceasta carte se petrece pe parcursul unei singure zi este un lucru deosebit, pentru ca majoritatea cartilor se petrec intr-un timp indelungat, sarind peste unele momente. Insa "Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere" iti da senzatia ca nu ti-a scapat nimic.

5 stele pentru aceasta carte superba. ♥

joi, 21 februarie 2013

Warm Bodies, film genial ♥

Tocmai am terminat de vizionat filmul Warm Bodies. Auzisem dinainte ca o sa fie foarte bun si toata lumea il astepta, insa pentru mine a fost iubire la prima vedere. 


Imi plac filmele horror, imi place sa ma sperii. Dar nu imi plac filmele horror cu zombi. Pur si simplu nu suport sa-i vad mergand taraganat, cu fata zdrobita si sangele curgand. Dar Warm Bodies e diferit, intr-un mod bun, pentru ca de data asta personajul pozitiv este chiar el un zombi si nu imi e frica (,) ca va fi devorat in orice moment. Si tipul chiar e de treaba, e bine ca ii putem auzi gandurile, momentele acelea sunt cele mai amuzante.

Tipa, pe de alta parte, e la fel de monotona ca bunica (scuze, buni!). Adica m-a plictisit prostia ei (serios, iesi din avion dupa ce stii ca zombi te pot mirosi?!), dar, oricum, zombi-ul nostru, R, era mereu acolo ca sa o salveze. ♥

Ideea mi s-a parut oarecum originala, adica nu am mai intalnit filme/seriale cu zombi in care mortii se vindeca, adica nu prea are sens, dar, oricum, mi-a placut foarte mult faptul ca R realizeaza ca, incet incet, se vindeca si nu ignora acest lucru, dandu-se batut, pentru ca mai apoi fata sa vina la el si sa-l convinga si bla bla bla, cum se intampla in toate filmele.

Eu va recomand filmul, e foarte dragut. Serios.


A, si cireasa de pe tort - pentru ca nu era destul un film semi-horror -, fratele meu s-a gandit sa imi joace o hai-sa-vad-cat-de-repede-faci-infarct festa. Si-a pus una din mastile lui de hot (stiti voi, cu gauri la ochi si la gura), a luat un cutit din bucatarie, a iesit prin usa din spatele casei, a ocolit-o in frigul de afara (i-am "blestemat" o raceala :))) si a venit la geamul de la parter al biroului de unde scriu eu randurile astea. Doamne, deci nici nu va imaginati cat de tare m-am speriat. Nici nu am mai putut gandi. 

 
 Gif-ul asta merge mai bine azi decat ieri.:)

miercuri, 20 februarie 2013

Friendship always dies, dude!

 Heeeeeei! :)

As putea sa stau aici si sa va povestesc ore in sir aici, fara sa ma plictisesc, vorbindu-va despre iubitul meu idiot, despre cum am copiat ultima data la un test sau despre tigarile colegului meu de banca. Orice.
Pentru ca stiu ca voi nu ma veti barfi, ca nu veti spune nimanui. Pana la urma, suneti singurele persoane carora ma pot destainui fara sa-mi fie frica de faptul ca secretele imi vor fi aflate. Pentru ca voi nici nu ma cunoasteti si nici nu stiti cine sunt, dar, din cate mi-am dat eu seama, sunteti dispusi sa ascultati cititi.

Astazi ni s-a pus, la dirigentie, intrebarea "Cati prieteni adevarati ai?".
Nimeni de la mine din clasa, din 30 de persoane, nu a raspuns mai mult de "1", sau chiar "0". In fine, au fost si alte raspunsuri, gen "-1":)) dar astea nu conteaza.
Nu o sa va povestesc despre prietenii mei, pentru ca eu nu am nici unul adevarat. Poate-i vina mea, dar toate persoanele din jurul meu mint si nu le pasa de cu mine. Nu spun ca eu as fi perfecta, sa nu credeti asta.

Cat despre el (v-am povestit mult in legatura cu el in ultimul timp), nu o mai duc atat de bine. Va mai amintit cand eram asa?


Am vorbit, de fapt, cu el, si asta a iesit cam rau. Faza e ca el crede ca m-am dus la toata scoala sa ma laud ca sunt cu el, dar cred ca sunt cea mai nepopulara tipa din scoala. In regula, daca nu stie despre ce e vorba. Dar am vorbit cu el si i-am spus ca nu-i adevarat si dupa ce am vorbit asa, ceva vreme, el mi-a raspuns printr-un simplu "M-am saturat de minciuni".
"Da, pai mai du-te naibii. Daca nu ma crezi, nu mai fii cu mine", i-am spus eu. "Plus ca nu stiu ce te deranjeaza daca m-am laudat, pentru ca mie mi-ar facea placere sa vorbesc despre tine si despre faptul ca sunt cu tine."
Apoi mi-a bagat un "Nu mai conteaza" si s-a carat, iar asta m-a enervat la culme. A doua zi, nu am mai iesit pe hol si l-am ignorat total. Apoi a venit ora comuna cu el si m-am postat in fata usii, uitandu-ma urat la el, cu foarfeca in mana.=))


L-am cam speriat dupa faza asta, dar a fost la misto. Oricum, nu m-am impacat cu el si nici nu am de gand sa o fac, pentru ca e un prost si un porc ca m-a mintit! Iau altitudine!

marți, 19 februarie 2013

Dracian Legacy Blog Tour ( Prologue & Giveaway )

~About the author~

 
 Indie YA/NA Author. DRACIAN LEGACY, a YA Paranormal Romance releases in 2013. I strongly believe that true love concurs all and that's what I write about

I live in beautiful city of Boise, ID. I'm a full time working mom and part time YA Novel Author.


I love to connect with people and would love to hear from you!

Website: http://priyakanaparti.com
Twitter: https://twitter.com/pkanaparti
Facebook: http://www.facebook.com/authorpriyaka...


~About the book~


Ren and Axel are caught between two powerful magical races: one destined to end the bloodshed, the other out for vengeance.

Seventeen-year-old Ren Pernell is prophesied to end the war between the Dracians and the Telalians. So when a Dracian, Axel Knight, is sent to find and bring back the prophesied one before she turns eighteen and Telalians discover of her existence, unexpected sparks start to fly between the two. Once Ren finds the truth behind Axel’s arrival, she wants everything to do with him and nothing to do with his mission.

Things prove to become difficult as Ren’s life is constantly threatened by the Goarders, humans who sold their souls, a Proxy Succubi, and the leader of the Telalians, who has been searching for her as well.

With the clock ticking and Ren’s life in jeopardy, it is no longer just a mission for Axel. It becomes a personal endeavor to save the only one he’s ever loved. In a heart racing ending, they must find a way to evade the preordained war that won’t also end Ren’s life.


~Prologue~
     
 A single color filled my vision.
      Black.
      In the midst of all the sorrow, the joyful chirping of a hummingbird touched my ears, shedding light on my heavy, darkened heart. Even though my hair was neatly styled in a tight bun held by at least twenty hairpins, one stubborn strand flew loose as the wind blew around us without mercy.
      The weather was the exact opposite of my mood. I felt nothing, as if a black hole sucked the life out of me. My eyes were swollen, my body refused to respond, and I was cold.
      Deathly cold.
      I shivered and turned my attention to Father Jacob.
      “…as we commit Jim and Irene Pernell to the ground, earth to earth, ashes to ashes, dust to dust, in sure and certain hope of the Resurrection. We enter this world with nothing and we leave wi…”
      His voice droned and I found my thoughts drifting away from the sermon. Three days had passed. Three days since this emptiness entered my soul and refused to leave. An arm wrapped around my shoulder, pulling me closer. I inhaled the smell of home and the only family I had left in this entire world—my brother. Joshua. I leaned into his comfort, wrapped my arms around his waist, and looked blankly ahead as my parents were lowered into the earth.
Never to be seen again.
Lost forever.
      “Temperance…” The warm hand on my shoulder gently nudged me back from my morbid thoughts.
      “Temperance… It’s time.” No one had called me that in a long time. Father Jacob gestured for Joshua and me to pay our respects.
      My body stiffened, rebelling. No. I can’t. Throwing the handful of earth is finalizing; no, it’s admitting they’re really gone. I won’t do it.
      “Ren.”
      I looked into Joshua’s blue-amber eyes, so much like mine, strained with worry. His face was cautious and composed. On any given day, he was a concentrated ball of energy. After all, he was a Marine, a world-class black-belt karate champion—a warrior-built, six-foot three-inch, broad-shouldered killing machine. Today, my brother was anything but strong—he was vulnerable. Today, he would easily be overpowered by a two-year-old.
      “Ren, we can do this. I need you, killer.”
      “Okay,” I said, my voice raspy.
      Another first. I hadn’t spoken in three days. Since my parents were killed three nights ago, I had no appetite, no motivation to speak—only to cry. And cry I did. Today was the first time I left my room since the sheriff knocked on our door to escort us to the morgue. Even the officers had a hard time looking at us. Not many murder cases came along in our quiet town of Rocky Hills, Idaho.
      My hand rested in Joshua’s as I dared a step forward. Then another and then another. I picked up a fistful of brittle dirt and stood over my parents’ burial ground. I scanned my surroundings, gazing at each individual gathered to mourn our mutual loss.
      “I’ll protect her with my life; I promise.” Joshua’s voice cracked, his eyes locked on the coffins. Being older by ten years, he always sheltered me from anything and everything he could. I wouldn’t expect him to do anything different, especially now.
      Joshua gave me a reassuring squeeze, reminding me where I was. With a wavering breath, I knelt, tears escaping onto the patch of soft green grass.
      “I don’t know…”
      My throat hurt and I didn’t recognize my own broken voice. My surroundings blurred and every sensation came rushing forward—uncontrolled, incoherent—like I was finally free from the constant emotional burden of the past three days.
      “Momma. Daddy.” There was so much I wanted to say. But nothing seemed to make it past my lips. I missed them too much; it hurt to even think.
      I let tears roll down my cheeks, washing away my sorrow and anguish. I kissed the knuckles of my hand holding the fistful of dirt. Sobs escaped me. Joshua knelt beside me, his hand over my shoulder, comforting me.
      “It’s okay. Let go,” he whispered into my ear with a kiss on my temple. “It will get easier. I promise.”
      I believed him. I slowly let go.



a Rafflecopter giveaway

 
2/18/2013           
Writefully So… @ http://adventures-in-word.blogspot.com/  - Author Interview            
Books Forget me Knot @ http://emzsnow.wordpress.com - Book Review
2/19/2013           
Kidbits @ http://www.tonjadrecker.blogspot.com – Songs that inspired the story- Playlist
Fantasy Books @ www.justfantasybooksadis.blogspot.com - Prologue
2/20/2013           
I read Indie @   http://twimom101bookblog.blogspot.com/ - Author Interview - Top 10
The Library Haunt @ http://thelibraryhaunt.blogspot.in/ - Book Review

Nimic, dar totul!

Hei, prieteni! :)
*in caz ca va intrebati ce-i cu titlul, nu va mai intrebati, pentru ca nici eu nu stiu raspunsul*
Vad ca mi-am facut obiceiul din a vorbi in mare parte despre nimic, dar chiar am de dat un anunt astazi.

God, deci nu pot sa cred, dar intr-o saptamana, sa zicem, nu s-au alaturat vreo 30 de abonati/membrii/followers, cum vrei voi.:D Stiu ca majoritatea v-ati chemat prietenii pe blog pentru concursul acela cu doua carti, dar oricum inseamna mult pentru mine. Nu o sa-i sarbatorim, pentru ca oricum pregatesc un concurs foarte mare pentru aniversarea de un an al blogului, care va garantez ca va fi smecheeer!
Sunt foarte incantata, dar nu fac acum un discurs, pentru ca o sa va pricopsiti oricum cu unul la aniversare :D

Iiiin alta ordine de idei, va mai dau 5 zile in plus (adica pana pe 25 februarie) sa-mi trimiteti compunerile voastre pentru Olimpiada Creatiilor. O sa facem doar doua etape, pentru ca, exact cum a spus o cititoare a blogului, e prea mult sa faceti chiar 4 compuneri. Oricum, o sa ma gandesc la o tema mai interesanta pentru finalisti! :D

Cam atat aveam de spus, nu uitati sa va inscrieti la concursul de aici, care se incheie maine. Puteti castiga doua e-book-uri foarte frumoase doar comentand cu adresa voastra de e-mail.


Ma intorc la bucuria vietii.
Pa! :)

Anulam?!

Hei, prieteni! :)
Sunt cam dezamagita de voi. Au trecut 9 zile si, din cati participanti am avut la Olimpiada Creatiilor, nu mi-au trimis compuneri decat doua persoane. Inteleg, nu aveti chef, aveti scoala, dar macar nu va inscrieti daca nu va tineti de promisiune, nu-i normal?

Mai aveti timp pana maine, altfel anulam. Imi pare rau, dar nu pot organiza o "olimpiada" cu doua participante. Ar fi prea aiurea.:|

Astept compunerile voastre. Nu va obliga nimeni, dar ma gandeam si eu ca o sa ne distram si ca mai si castigati si voi o carte. Pentru a vedea regulile, click aici.

luni, 18 februarie 2013

Confusion strikes again!

Cum pe Books for Life se gaseste insomnie, la mine se gaseste confuzie!

Deci parca nu mai reusesc sa fac nimic cu viata mea. :))
De citit, mai mult de 30 de pagini pe zi nu ma tine, cred ca trebuie sa ma reapuc de seria Vampirii Sudului, pentru ca nu se mai poate. Banuiesc ca, in afara de Maximum Ride, ati observat ca am facut ioc recenzii. Am trei carti imprumutate, patru incepute si parca nu mai pot sa fac nimic! 

Si, pe langa asta - ca tot trebuie pe mine sa ma nemultumeasca ceva -, pretenasul meu s-a gandit sa ma ignore la scoala. Adica, in fine, se invarteste in pauza in jurul meu si se preface ca-si leaga sireturile, dar eu astept, si astept, si nu vorbeste deloc cu mine. Eu am incercat s-o fac, dar de fiecare data cand ma duc spre el, mi se goleste mintea si fac cam asa:


La un moment dat, cand prietena mea a observat ce se intampla, s-a gandit sa vorbeasca cu el! Cand i-am vazut pe hol, m-am pus in spatele lui si am inceput sa-i fac semne, dar degeaba.:))


Oricum, avansam incet, nu-i asa? Colegii mei, de fiecare data cand incerc sa dau de el, asa se uita la mine:


Dar, exceptand nimicurile mele zilnice, astazi chiar s-a intamplat ceva frumos! ♥ Am facut rost de asta:


Nici nu va puteti imagina de cat timp imi doresc cartea asta! Am aflat ca o colega o are, asa ca i-am imprumutat Maximum Ride 1 si ea mi-a dat, in schimb, Portretul Fantomei. Abia astept sa o citesc! Cand mi-a adus-o, eram cam asa:


Deci da.
What strikes you? :D

duminică, 17 februarie 2013

In my boring mailbox

Nu am mai facut de mult timp "In my mailbox", asta pentru ca nu am mai primit nimic interesant. E naspa, dar cred ca va trebui sa ma obisnuiesc :))


De la autoarea Tracy Bilen am primit cateva semne de carte (mai multe decat in imagine, dar numai pe astea le-am gasit :))) semnate. Doua sunt si pentru voi.


FINALLY, am primit premiul castigat pe Ratacitori in lumea cartilor, la blog tour-ul Creatura. Ahahaha. Partea amuzanta? Le-am castigat acum 8 luni, in iunie 2012. De ce le-am primit abia acum? Nu stiu. Irina a bagat chestii gen "o fac cand vor muschii mei" si "nu am timp!", dar, frate, 8 luni? Macar mi-am invatat lectia: sa nu mai particip la concursurile lor.


De la Editura Epica mi-am comandat "Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere" si "Scoala Fricostilor" am imprumutat-o de la o prietena. Ugh.

Cam asta-i tot. Boring.

Random stuff

Buna! :)
M-am gandit sa va tin la curent cu ultimele noutati in materie de nimic orice. Si, pentru inceput:

~sunt bloggerita scoliiiiiiiiiii~

adica eu fac blogul scolii, eu scriu, il administrez, toate alea. S-a dovedit ca eu am mai multa experienta ca oricare din scoala *blush* si acum eu ma ocup de el. Inca nu am postat nimic, nu postez eu ce vreau, dar puteti sa aruncati o privire aici. Nu e mare lucru, dar mie imi place cum arata. Sper ca si directoarei ii va placea, ca altfel ma omoara. Chiar nu vreti sa stiti cum face directoarea cand e nervoasa.:))

Mai sunt 3 zile in care puteti sa-mi trimiteti compunerile pentru Olimpiada Creatiilor. Am primit doar una, deci astept mail-urile voastre. 
Cat despre celalt concurs, Beautiful Disaster, se incheie in 4 zile, deci nu uitati sa va inscrieti! ^.^

Si acum ma autotorturez cu prostia asta:

 
Nici nu poate fi numita carte, e aiurea rau de tot. Nici nu cred ca o sa apuc sa o termin, nu se intampla nimic adevarat.
A, si daca doriti sa-mi vedeti fațuca, m-am pozat in timp ce citeam =))


Cam atat. Ma intorc la Anatomia lui Grey si, probabil, mai pe seara ma apuc de invatat la romana *sigh*. Maine am test. Al doilea in 2 saptamani. O sa fie simplu, dar profa ne taie fiecare virgula si ma indoiesc ca o sa iau 10. 
Voi ce aveti de gand sa faceti azi? :)

sâmbătă, 16 februarie 2013

Mega concurs!

 Castigatorii au fost contactati prin email si si-au ales cartile.

 Hei prieteni! :)
Va regasesc cu un nou concurs, asa, ca de sambata. 
Sorin, adica cel care a sponsorizat concursul asta - care, apropo, se incheie in 5 zile -, s-a hotarat sa mai facem un concuuuuurs!
Cum am vazut ca "Fericirea incepe azi" atrage pe toata lumea, m-am gandit ca si la acest concurs sa pun acelasi premiu. Ba, mai mult, vor fi doi castigatori de aceasta data, care vor putea alege o carte, pe care si-o doresc cel mai mult, din lista de mai jos. Am ales carti amuzante, fantasy, romance, horror si distopice, asa, ca sa fie pentru toti cititorii.





 Cred ca v-am convins, cu frumusetile astea ♥ Nu se poate sa nu fie una pe aici pe care sa vi-o doriti.
Deci, concursul incepe astazi si se incheie pe data de 1 martie, fix de martisor!

a Rafflecopter giveaway

vineri, 15 februarie 2013

Recenzie: Scoala s-a terminat... pe veci de James Patterson

 Recenzie

Aventura stolului de copii-mutanti modificati genetic continua, iar Max, impreuna cu singurele persoane pe care le-a iubit vreodata, Iggy, Gasman, Fang, Nudge si Angel, se confrunta din nou cu provocarile le care este supusa datorita Eliminatorilor. Insa lucrurile au evoluat si, acum Eliminatorii au aripi si pot si ei sa zboare, iar Ari, fratele lui Max, este dispus sa o rapeasca, pentru ca o iubeste, desi nu vrea sa arate acest lucru. Stolul insa continua sa caute raspunsuri si incearca sa-i gaseasca pe parintii lor, devenind pe zi ce trece mai puternici si invatand sa fie mai precauti si sa nu aiba incredere in nimeni, fiind mereu sub presiunea celor care vor sa ii omoare, care ii considera niste greseli. Totusi, de data aceasta, Max isi arata slabiciunea si cedeaza nervos. Pana la urma, ea este lidera stolului si este cea mai importanta pentru cei ce au creat-o. Aceasta isi gaseste si propria abilitate deosebita si afla ca poate sa zboare cu aproape 400 km/h. Insa nu este singura. Angel, cea mai mica, poate sa citeasca mintile si sa-i convinga pe oameni sa faca ce vrea ea, Gasman poate sa imite orice voce si - surpriza - Total, cainele lor, poate sa vorbeasca. Ce mai adunatura de ciudati! Si eu care ii ador.

Nota mea: 4/5


Parerea mea

Sincer, volumul 2 m-a cam dezamagit un pic. Adica singurul lucru care nu mi-a placut este ca nu s-a intamplat nimic cu adevarat. Nu au descoperit mare lucru, Ari nu a reusit sa o prinda pe Max si toti cei sase au stat pana la sfarsit impreuna. Adica, inafara de 20 de pagini in care Max a cam disparut (faza aia un m-a tinut deloc in suspans). Dar, sincer, ma asteptam la mai multa actiune si nici nu se compara, la acest capitol, cu primul volum. Totusi, asta nu m-a determinat sa nu termin cartea in doua zile. Ce-i drept, cand capitolele tin maxim 3 pagini, se citeste usor cartea.

Bine, mai e un lucru care ma enerveaza. Faptul ca, de fiecare data cand se intalnesc cu Jeb si cu ceilalti care vor sa ii omoare, se apuca sa discute despre ce echipa buna ar face. Adica Max nu pare deloc speriata si nu imi induce o stare de teroare, asa cum ar trebui cand te intalnesti cu cei care ti-au distrus viata si care pot sa te spulbere cu un glonte in cap. Totul a parut un pic cam monoton, nu imi exprimau nici o emotie. Decat in momentele in care Max era doar cu restul stolului ei si vorbeau despre cat de mult le-ar placea sa fie niste copii normali.

Personajul meu principal ramane Iggy. Tipul ala e genial. Iggy e mereu pus pe glume si puternic, iar faptul ca e orb il intareste si ma face sa fiu mai atrasa de el. Mi-ar placea sa fac parte si eu din stolul ala, pentru un minut, sa-i dau o palma lui Nudge - ma enerveaza rau de tot fetita aia - si sa il tin in brate pe Iggy! Sincer, sunt geloasa pe Max ca are niste prieteni atat de draguti si adevarati. Bine, nu mi-ar placea sa fug de niste oameni ce pot sa se transforme in lupi fiorosi, care vor sa ma gaseasca si sa ma inchida intr-o cusca pentru a face experimente pe mine, dar tot mi-ar placea sa zbor si sa fac chestii pe care viata mea ordinara nu mi le permite.

Dar ce pot sa spun? James Patterson rocks! Abia astept al treilea volum din seria Maximum Ride, cartile astea sunt ca o pauza totala de la viata si de la teme, de care eu categoric am nevoie.

joi, 14 februarie 2013

Aiiiii ♥

Hei, dragilor! 
Azi e o zi asaaaaaaaaaaaa frumoasa! I'm not forever alone anymore!

E primul Valentine's Day in care am si eu o amoreala cu cineva. :)) Si se simte asa bine cand ai pe cineva acolo.

In fine, faza e ca la scoala am asteptat toata ziua sa ma intrebe el si tocmai cand am crezut ca nu o sa o mai faca, a facut-o!!!
Bine, dupa ce prietena mea i-a amintit de doua ori ca e Valentine's Day si eu l-am sunat, dar nu mai conteaza asta, nu? Adica el m-a intrebat. Oricum, sunt in extazzzzzzzzz.

V-as intreba de voi, dar mi-ar placea sa stau aici si sa palavragesc despre zambetul lui superb si ochii albastrii. God, ii ador ochii. Si parul. As sta in fiecare zi si l-as imbratisaaa.♥ Mi-am promis ca nu o sa mai spun la nimeni, dar deja stie jumatate din clasa. Adica, in special fetele. Cred ca pana maine se afla, dar nu mai conteaza, nu ma gandesc decat la el si la faptul ca maine ne vedem!

Bineee. Gata, m-am oprit. De fapt, inca un lucru.


Voi? Aveti vreo iubire noua, sunteti deja cu cineva?

marți, 12 februarie 2013

Showstoppers & Three Sisters Blog Tour (Giveaway, Review & Interview)


~About the author~


 Helen Smith is a member of the Writers Guild of Great Britain and English PEN. She travelled the world when her daughter was small, doing all sorts of strange jobs to support them both - from cleaning motels to working as a magician's assistant - before returning to live in London where she wrote her first novel which was published by Gollancz (part of the Hachette Group).

She writes novels, poetry, plays and screenplays and is the recipient of an Arts Council of England Award. She's a long-term supporter of the Medical Foundation for the Victims of Torture and mentors members of an exiled writers group to help them tell their stories. She likes knitting but she doesn't like driving. She likes dancing. 



 ~Author Interview~

1. Hello, Helen! Can you tell us something about you and your books “Three Sisters” and “Showstoppers”?
 Hello Sabrina, thank you for interviewing me on Fantasy Books. Three Sisters and Showstoppers are two murder mystery novellas featuring twenty-six-year-old amateur sleuth Emily Castles. In the first, Emily goes to a party in a big house at the end of the street where she lives in London – and ends up investigating a murder. In the second, she helps out at a local stage school run by her neighbour, Victoria, and she gets involved in blackmail and murder.

2. When have you decided that you want to be a writer?
 I loved reading when I was a child and decided I would like to be a writer at about the age of eight. I used to make up poems and stories and even started writing a novel when I was about ten years old. I never finished it!

3. Where do you find your inspiration for your novels? (If it’s not a secret) Have you ever found it in your real life?

 Yes, I quite often find inspiration in real life – something happens and I think, ‘What if…’ and use it to develop a scene in one of my books. All of my books are set in London, where I live. I find the city quite inspiring.
 
4. Does any of your fictional character ressemble you?
Yes, the main character in my book, Alison Wonderland, is a private detective called Alison. She’s a grumpier version of me.
 

5. Which book is the first one that you’ve read?
 I can’t remember but I can tell you some of my favourite books from childhood. I used to love the Narnia books and The Borrowers. I also used to love the Flower Fairies books – I gave a set of them to a friend’s baby just the other day. I think the pictures and the little poems that go with them are charming.


6. Do you have a favorite book?
 I always find it really difficult to choose just one. I like all sorts of different books, including mysteries, thrillers and literary fiction. So long as there’s no violence or cruelty in it, I will try anything.
 

7. If you were about to leave on a trip which book would you take with you?
I’d want to take a fun mystery or an adventure story with lots of surprises and funny lines it in, and interesting characters.
 
8. Tell us one thing you’d like to change about people from nowadays.
 I wish people wouldn’t drop litter. London is a beautiful city but it’s quite dirty because so many people drop litter in the street. I don’t understand it, when there are rubbish bins everywhere.

  9. Is there a moment in your life you’d like to live again?
 When my daughter was little I took her travelling around the world. We went all over the place, going from beach to beach to build sandcastles. That was fun – but it was longer than a moment!


10.Do you have a message for Romanian readers? Why would you recommend your book?
 I’d love to visit Romania and set one of my books there. Until then, I hope that Romanian readers who have never been to London will enjoy a trip to the city by reading my books. I’d recommend the books because they’re fun, quick reads with a main character that readers can identify with. I hope that Romanian readers will enjoy them.

~Reviews~
Three Sisters


Twenty-six-year-old Londoner Emily Castles has been invited to a party in the big house at the end of her street. How could she know, as she left her house that evening, that she was making an appointment with death?

This 70-page comic mystery novella will appeal to fans of M C Beaton and Alexander McCall Smith.


My thoughts

"Three Sisters" was a short, but interesting story. After Emily's dog - Jessie - died, she couldn't forget him. But when Emily is invited to a party in the neighborhood, she tries to go back to her normal life. But the thought that she doesn't have Jessie anymore is freting her. At the party she makes new friends and meets two interesting sisters, Zizi and Zsa-Zsa. They are twins and they're going to give a knife-trowing performance. But during the performance, a knife hits Zsa-Zsa's chest and she dies. When the police comes, Zsa-Zsa miracoulously revives and everybody believes her. But Emily, who just went through her dog's death, is convinced that she witnessed a murder and, helped by Dr. Muriel, she discovers that Zizi and Zsa-Zsa have another, identical, sister. Finaly, Emily realized that she doesn't want to forget so fast Jessie's death.

This story was really realistic. I liked very much that Emily was so suspicious and she doesn't believes other's tricks so easy. She has her own personality and she's very smart. She managed to find Zsa-Zsa's corpse and to make justice very easily.


~Praise for "Three Sisters"~

“Fast-paced, funny, and mysterious.” Socrates’ Book Reviews

“It grips you from the very beginning.” Babs Books Bistro

“Bright, colourful and full of surprises.” Vine Reviewer

“Fast-paced and unusual, I highly recommend this one.” Eva’s Sanctuary


Showstoppers 


When twenty-six-year-old Londoner Emily Castles helps out at a local stage school, she’s soon mixed up in murder. She teams up with eccentric philosophy professor Dr. Muriel to solve the case.

This 75-page comic mystery novella will appeal to fans of M eaton and Alexander McCall Smith.

My thoughts

In "Showstoppers", the protagonist is Emily. When her neighbor, Victoria, is receiving threatening letters about a video that she made when she was younger, she asks Emily for help. A little time ago, Victoria and her friend made a video and, because of it, a man died laughing. Victoria is suspecting that her friend sent the letters. Because Emily didn't have a job, she accepts to help Victoria to organize the Showstoppers show. But Emily ends up being inolved in a murder and she tries to discover, along with the excentric Dr. Muriel, who the murderer is.

Showstoppers is a pretty captivating story, with a lot of twists. I'm really sorry that it was so short and I really think that everything happened too fast. And again, Emily and Dr. Muriel made a perfect team and, working toghether, they managed to discover a murder and, by the end of the day, the show was saved.

~Praise for "Showstoppers"~

“Helen Smith is a master story-teller." Socrates Book Reviews

“Suspensefully created and plotted.” Vine Reviewer

~Giveaway~

Please leave a comment with you email address for a chance to win an ebook copy of Showstoppers and Three Sisters by Helen Smith.

Deadline: 20 feb.